Scaunul Sighișoarei (în germanăStuhl Schäßburg, în maghiarăSegesvári szék) a fost o unitate administrativă a sașilor transilvăneni apărută la începutul secolului al XIII-lea, care avea sediul în Sighișoara, fiind menționat pentru prima oară în anul 1337. O dată cu înființarea sa, localitatea a cunoscut o dezvoltare rapidă, astfel încât după numai 30 de ani, în 1367, Sighișoara a capătat rang de oraș fiind numit Civitas de Segusvar. Scaunul Sighișoarei era divizat în două subunități administrative: Scaunul Superior (Oberer Stuhl/Kreis) și Scaunul Inferior (Unterer Stuhl).
Domenii aparținătoare
Scaunul Sighișoarei avea următoarele localități în componență:
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sighișoarei”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.
Sursa 1 împarte Scaunul în „superior” și „inferior”, Sursa 2 nu face precizări, Sursa 3 menționează și un scaun de „mijloc”. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează doar 16 localități, exceptând Țeline, listă aparținând lui G.E.Müller.