Atestată documentar în anul 1309. Până în anii 1980 Dacia a fost locuită în proporție aproape egală de români și de sași. Emigrarea sașilor a început la sfârșitul anilor 1970 și a fost masivă în 1990.
În această localitate își are originea familia nobiliară săsească Soterius von Sachsenheim, primul strămoș cunoscut al familiei fiind Valentinus Schöchtert (născut cca. 1554).[4]
Demografie
La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.281 locuitori, dintre care 604 germani, 549 români, 116 țigani, 8 maghiari ș.a.[5] Sub aspect confesional populația era alcătuită din 604 luterani, 532 ortodocși, 133 greco-catolici ș.a. [6] La recensământul din 1977 existau în Dacia 1082 locuitori,dintre care:656 români,379 sași,12 unguri,13 țigani,22 alții.
Lăcașuri de cult
Biserica fortificată, monument istoric și de arhitectură din secolul al XIII-lea.
Învățământ
Școala germană din localitate a fost menționată pentru prima dată în anul 1488.
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Rupea”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte Scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.