Localitatea apare în documente din anii 1332-1334, când preotul Pál plătește o dijmă papală cu valoarea de 8 groși anual. Preotul paroh din sat este menționat și într-un document din 1464, în legătură cu un decret semnat de voievodul Ioan Pongracz.
Conform tradiției orale exista o biserică cu mult timp înaintea Reformei. Clopotul bisericii medievale, din 1498, purta inscripția: „Joanes Marcu – Mathaeus”. Se păstrează de la vechea biserică un potiraurit.
În secolul al XVIII-lea biserica veche este demolată și se construiește o nouă biserică, de mari dimensiuni, pe dealul care domină localitatea.