Sebeș, mai demult Sebeșul Săsesc (în maghiarăSzászsebes, în germanăMühlbach, în traducere Pârâul Morii), este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Lancrăm, Petrești și Sebeș (reședința), și din satul Răhău.
Avea o populație de 27.698 de locuitori la recensământul din 2002.[2]
Istoric
Orașul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniștii sași veniți la chemarea regelui Ungariei. În Sebeș s-au stabilit populații provenite din zona Rinului și a Moselei (regiunea Luxemburgului și a vestului Germaniei de astăzi). Denumirea de "sași transilvăneni" provine din confuzia făcută de cancelaria regelui Ungariei, pentru care toate populațiile germane erau "saxones", "sași". Germanii din Sebeș au fost de fapt franconi de pe Rin, "Rheinfranken". Sebeșul Săsesc a fost unul din cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale, devenind una din cele "șapte cetăți" care au dat numele german al provinciei: "Siebenbürgen".
În cele mai vechi documente istorice care atestă existența Sebeșului, localitatea poartă numele de "Malembach" (1245), "Millenbach" (1309), denumiri care derivă din săsescul "Malemboch", însemnând „râul Morii”.
Lucrarea lui Johannes Tröster "Das alt und neue Teutsche Dacia", apărută în 1666 la Nürnberg, stabilește data înființării orașului în anul 1150. Marea invazie mongolă a distrus orașul în anul 1242, după care locuitorii l-au reconstruit. Vechea bazilică romanică, cu două turnuri, a fost reclădită în stil gotic timpuriu. Turnul actual a fost ridicat pe fundamentele celor două turnuri inițiale, iar nava centrală a fost complet refăcută.
Secolul al XIV-lea a adus cu sine o perioadă de dezvoltare a orașului, el fiind cotat în 1376 al treilea ca importanță comercială între orașele săsești.[3]
Un act regesc din 1387 consfințește dreptul Sebeșului de a ridica ziduri, deși construcția acestora incepuse probabil înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Acesta devine astfel in ciuda întinderii sale reduse primul oraș din Transilvania înconjurat complet cu fortificații din zidărie. Atacul Imperiului Otoman din 1438 găsește Sebeșul apărat de o centură de ziduri nu foarte groasă, cu turnuri și două porți. Acestea din urmă se deschid însă relativ repede turcii intrând în cetate. Memorabilă este rezistența solitară a unuia dintre turnuri: cel zis al "Studentului".[4]
La 1485 regele Matia Corvinul acordă orașului o serie de privilegii pentru completarea fortificațiilor. Modificările cele mai importante le suferă incinta bisericii al cărei zid este supraînălțat. Lucrări de mai mică anvergură, terminate în primii ani ai secolului al XVI-lea fiind efectuate și la incinta exterioară. Fortificația rămâne modestă cuprinzând 7-8 turnuri (unul interior) și două porți prevăzute cu barbacane.[5] Ultimele urme ale șanțurilor de apă care înconjurau orașul au fost transformate în ultima parte a secolului al XIX-lea în lacul din parcul orașului.[3]
După pandemia de ciumă din 1738, populația orașului a scăzut foarte mult, orașul fiind salvat în bună măsură de venirea celui de-al doilea val de coloniști din spațiul german, mai exact din Baden-Durlach (începând cu anul 1748) și Hanau (1770).[3]
Dieta Transilvaniei se întrunește de două ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu.
Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit Sebeșul Săsesc și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic). Între anii 1950 și 1968 Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara.
Demografie
Componența etnică a municipiului Sebeș
Români (79,84%)
Romi (4,67%)
Alte etnii (1,05%)
Necunoscută (14,44%)
Componența confesională a municipiului Sebeș
Ortodocși (74,85%)
Penticostali (3,32%)
Martori ai lui Iehova (1,05%)
Alte religii (5,09%)
Necunoscută (15,7%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Sebeș se ridică la 26.490 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 27.019 locuitori.[6] Majoritatea locuitorilor sunt români (79,84%), cu o minoritate de romi (4,67%), iar pentru 14,44% nu se cunoaște apartenența etnică.[7] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (74,85%), cu minorități de penticostali (3,32%) și martori ai lui Iehova (1,05%), iar pentru 15,7% nu se cunoaște apartenența confesională.[8]
Sebeș - evoluția demografică
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Date istorice
După recensământul din 1850, populația municipiului Sebeș din acea perioadă era de 8701 de locuitori în total dintre care majoritatea erau români dar exista și un procent destul de mare de sași deoarece a fost un oraș săsec.
Economie
În prezent Sebeșul este un oraș cu o economie dinamică, datorită în mare parte investițiilor externe făcute în ultimul deceniu. Prelucrarea lemnului, confecțiile și marochinăria constituie principalele domenii ale industriei.
Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial. Monumentul este amplasat în cimitirul romano-catolic din orașul Sebeș și a fost ridicat în memoria eroilor români, germani și maghiari din Primul Război Mondial. Obeliscul, cu înălțimea de 1,6 m, este realizat din calcar cioplit, fiind susținut de o bază simplă, de formă paralelipipedică. Pe placa din marmură aflată pe trunchiul monumentului se află un înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuți în războiul mondial 1914-1918“. Înscrisul este realizat și în limba germană.
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost dezvelit în anul 1958, fiind amplasat în parcul din centrul orașului, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuți în Al Doilea Război Mondial. Monumentul este de tipul placă memorială, fixată pe un soclu simplu din beton, înalt de 1 m. Pe placă este un înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuți în lupta contra fascismului“.
Râpa Roșie, rezervație geologică, la cca 3 km de oraș (25 ha).
De asemenea, administrația municipiului Sebeș dezvoltă relații de prietenie cu localitatea Zangye din China și a purtat discuții pentru înfrățirea cu orașul Villa Joyosa (Spania).[11]
Ioan Mărculeț, Ana-Maria Mardale, Modificări în structura națională a locuitorilor orașului Sebeș în secolul XX, Jurnal geografic, Vol. I, București, 1998.
Ioan Mărculeț, Cătălina Mărculeț, Aspecte privind structura națională a orașelor Mediaș, Bistrița și Sebeș în perioada 1900-1992, REGIONALISM AND INTEGRATION: culture, space, development, Ed. BRUMAR, Timișoara – Tübingen – Angers, 2000.
Mihaela Sanda Salontai, Mănăstirea dominicană din Sebeș [Das Dominikanerkloster von Sebeș (Mühlbach)], în: Ars Transsilvaniae 6 (1996), pag. 27-32.
Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa, Castles & fortresses in Transylvania: Alba County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba, Cluj-Napoca, 2009, isbn = 978-973-0-06143-3.
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sebeșului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.
Date preluate de la Sursa 1. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează doar 11 localități, exceptând Purcăreți, listă aparținând lui G.E.Müller.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.jpg)
