Turda suprapune vechea așezare romană Potaissa (compusă din orașul roman ce a atins rangul de colonia, castrul legiunii V Macedonica și așezarea civilă corespunzătoare acestuia - canabae), preluând numele așezării dacice preromane care nu a fost încă peremtoriu identificată în teren.
Ultimul document scris atestând Universitas Valachorum datează din mai 1355, când adunarea generală (congregatio generalis) a stărilor transilvane a fost convocată la Turda[4].
Stema municipiului Turda se compune dintr-un scut ornat cu un "chevron" roșu, răsturnat în partea superioară a câmpului.
Câmpul superior, cu interior albastru, delimitat de "chevron", conține un braț stâng înveșmântat în zale cu o secure de luptă, executat cu smalț argintiu.
Câmpul inferior al scutului este mobilat cu un munte despicat în două, cu fond argintiu, munte pe al cărui câmp, în dextra, este plasată o ștampilă de cărămidă colorată portocaliu, reprezentând epoca romană, iar în senestra este reprezentat un copac în culori naturale.
"Chevronul" este mobilat cu trei coroane voievodale smălțuite în aur.
Scutul este timbrat cu o coroană murală argintie cu cinci turnuri.
Semnificația elementelor însumate:
- coroanele voievodale împreună cu brațul stâng înveșmântat în zale și cu securea de luptă smălțuită în argint, aplicată pe cantonul central delimitat de căprior, amintesc de opera lui Mihai Viteazul, care a fost ucis pe câmpia din sudul Turzii în anul 1601, prin brațul căruia s-a realizat unirea celor trei principate române sub un singur sceptru;
- câmpul scutului sub "chevron" în cartierele inferioare conține un munte despicat în două, colorat cu smalț argintiu, aceasta semnificând rezervația naturală Cheile Turzii;
- ștampila de cărămidă din epoca romană, din dextra, colorată în portocaliu, simbolizează însemnul Legiunii a V-a Macedonica;
- copacul, colorat în verde și portocaliu, din senestra, simbolizează înrădăcinarea, evoluția, perpetuarea în timp a acestei așezări, copacul fiind o figură heraldică preluată din stema heraldică a orașului;
- cele cinci turnuri din coroana murală semnifică rangul de municipiu al urbei[5].
0193 - Potaissa devine "municipium" apoi "colonia";
0271 - Retragerea administrației romane în timpul lui Aurelian.
Datorită prezenței sării, Potaissa cunoaște o dezvoltare și după abandonarea Daciei de către romani fiind descoperite numeroase urme ale unui cartier mesteșugăresc pe Dealul Zânelor.
Istoria feudală
Secolele IX-X - Ardealul era divizat teritorial în 3 formațiuni statale, numite voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut. Turda a aparținut voievodatului lui Gelu.
Secolele X-XII - Are loc procesul de colonizare treptată a Transilvaniei. Voievodatul Gelu este cucerit de unguri în jurul anului 900.
1075 - Prima atestare documentară a localității Turda: minele de sare de la Castrum Turda sunt donate de regele Ungariei călugărilor benedictini
1202-1203 - Turda și exploatarea sării din zonă sunt atestate documentar.
În secolul al XV-lea se construiește clădirea actualului Muzeu de Istorie fost palat voievodal.
1428 - A fost proclamat „Unio Trium Natiorum”, document reinnoit la 1506 care nega drepturile românilor din Transilvania.
1437 - Populația nemulțumită din zona Turzii participă la răscoala de la Bobâlna.
1437 - In 16 septembrie, Fraterna Unio din 1437 ia măsuri pentru înfrângerea răscoalei. Documentul incheiat la Căpâlna, este ratificat în 1438 la Turda.
Topografii militari austrieci au marcat pe hărțile iozefine ardelene din 1769-73 și locurile publice de pedepsire a delicvenților, prin simbolul unei spânzurători (semnul π), uneori dublat de cuvântul “Gericht” (în germ. tribunal, justiție). Majoritatea acestor locuri sunt situate în apropierea localităților, pe înălțimi vizibile, care străjuiesc drumurile principale. Locul de supliciu al condamnaților de la Turda s-a aflat pe Dealul Spânzuraților, la ieșirea din oraș spre Cluj-Napoca, pe partea dreaptă a șoselei actuale E60, înainte de intersecția cu drumul care duce spre satul Copăceni.
1848 - Turda devine centrul reacțiunii nobiliare. Lupta revoluționarilor este condusă de Avram Iancu, Ioan Ciurileanu, frații Ioan Rațiu (viitorul memorandist) și Partenie Rațiu, verii lor Ioan Rațiu "Tribunul" și Nicolae Mureșan, viitor martir alături de Alexandru Arpadi. Participă la revoluție și Simion Balint din Copăceni, prefect în legiunile lui Avram Iancu. Dr.Ioan Rațiu participă la luptele de la Bucium.
1876 - Se înființează prima școală confesională românească din Turda Veche. Fondurile necesare construcției acesteia au fost asigurate de către Prepozitul Basiliu Rațiu.
1877-1878 - Au loc acțiuni de solidarizare cu lupta pentru independență.
1880-1892 - Are loc o intensă activitate politică națională condusă de Dr.Ioan Rațiu, militant memorandist.
1918 - La 24 noiembrie, are loc în clădirea fostului hotel Elisabeta, adunarea celor 130 de comune din jud. Turda care alege 500 de delegați pentru adunarea de la 1 decembrie 1918.
1940 - Comisia de trasare a graniței Ardealului de Nord a prevăzut inițial ȋn 1940 ca și Turda să fie cedată Ungariei. Galeazzo Ciano (ministrul italian de externe) si Pellegrino Ghigi (ambasadorul italian ȋn România), au reușit să corecteze la 28 august 1940 granița de sud, lăsând Turda României.[necesită citare]
Istoria contemporană
1944 - Armata a 2-a Ungară (cantonată în Ardealul de Nord din 1940), susținută de trupe germane, a declanșat la 5 septembrie 1944 o acțiune militară de proporții, cu scopul anexării la Ungaria și a sudului Ardealului. In acea zi a ocupat și Turda. Spre mijlocul lunii septembrie 1944 acțiunea a fost stopată de Armata a 4-a Romȃnă, susținută de trupe sovietice, care au inițiat o contraofensivă. La data de 4 octombrie 1944 Turda fost recucerită de armata romȃnă.
Turda s-a dezvoltat mai ales pe partea stânga a râului Arieș. Altitudinea minimă e de 310 m în extremitatea estică, pe valea Arieșului, iar cea maximă se găsește în nord-estul orașului, pe Dealul Slăninii (436 m). Spre vest, este adăpostit de Dealul Viilor, în prelungirea Dealului Cetății (402 m). În centrul municipiului se unesc Valea Racilor[6] cu Valea Caldă Mare[7].
Orașul a fost compus din 3 zone distincte: Turda Veche (de la podul peste Arieș spre nord, cuprinzând zona centrală și terminându-se la capătul străzii Avram Iancu), Turda Nouă (de la strada Avram Iancu spre Cluj) și Oprișani (de la podul peste Arieș spre Câmpia Turzii).
In anul 1930 Turda avea 21.428 locuitori, din care 6.952 reformați-calvini (32,5%), 5.728 greco-catolici (26,7%), 3.196 romano-catolici (14,9%), 2.592 ortodocși (12,1%) și 2.960 alte confesiuni (13,8%).
Scăderea numărului credincioșilor romano-catolici și reformați-calvini între anii 1930-1992 se explică prin refugiul etnicilor maghiari în Transilvania de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940. Saltul numeric în favoarea ortodocșilor în aceiași perioadă se explică prin interzicerea în anul 1948 a Bisericii Greco-Catolice.
La Turda a existat în secolele XVII-XX o mică comunitate germană, care a construit o Biserică Evanghelică-Luterană de confesiune augustană, dărâmată cu acceptul Sinodului Luteran din Sibiu de autoritățile comuniste în anul 1986 (pe motiv că dispăruseră credincioșii luterani din oraș), spre a face loc unei Case de Cultură, ramasă până azi neterminată.
Turda - evoluția demografică
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Date economice
Economia locală a Turzii este bazată pe industrie în următoarele domenii: materiale de construcții, industrie chimică, industrie metalurgică, porțelan tehnic, sticlă și piese pentru autovehicule. Totodată, orașul este un centru important de industrie ușoară (confecții etc.). În Turda își desfășoară activitatea economică un număr de 2225 firme comerciale[12].
Principalele întreprinderi au fost înființate în următoarele perioade istorice:
- înainte de 1918: Salina, Fabrica de Bere, Uzinele Chimice, Fabrica de Ciment, Fabrica de Gips.
- între 1918-1940 (perioada interbelică): Fabrica de Sticlă, Electroceramica.
- după 1945: Casirom, Lapp Insulator, Roland Impex.
Cultură
Pe locul unde astăzi funcționează "Școala Teodor Murășanu" (str. Dr. I.Rațiu nr. 53, fostul Liceu de Fete "Principesa Ileana" din perioada interbelică) a existat prima școală românească din Turda[13].
În Turda funcționează Muzeul de Istorie, Biblioteca Municipală "Teodor Murășanu", Casa de Cultură, Societatea Culturală "Filarmonia", Societatea Culturală "Rei Culturaes Fautores", Fundația Potaissa, Teatrul Municipal, Clubul Copiilor, Clubul de dans sportiv "Potaissa", Ansamblul folcloric "Potaissa", Colegiul Emil Negruțiu (str.Agriculturii nr. 27), Colegiul Tehnic "Dr.Ioan Rațiu" (str.Ștefan cel Mare nr. 4), Colegiul Tehnic (str.Basarabiei nr. 48), Liceul Teoretic "Liviu Rebreanu" (str.Tineretului nr. 6), Liceul Teoretic "Josika Miklos" (str.B.P.Hasdeu nr. 4) și Colegiul Național Mihai Viteazul (str. Dr. I. Rațiu nr. 111).
Lapidariul, aflat în trecut în părculețul din centrul orașului, mărginit de Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche, de Liceul Teoretic "Josika Miklos" și de fostul Palat al Finanțelor, a fost mutat în anul 2013 în incinta Muzeului de Istorie, unde acum este protejat contra vandalismelor. Conține o colecție impresionantă de vestigii din perioada romană, găsite în perimetrul Turzii (sarcofage, statui, colonade, capiteluri etc).
Cimitirul eroilor din cel De-al Doilea Război Mondial, construit în anul 1946, este amplasat în cadrul Cimitirului Central din localitate. Suprafața acestuia este de 1.480 mp. În cadrul necropolei sunt înhumați 384 eroi, din care 341 necunoscuți și 43 cunoscuți.
În cartierul Oprișani denumirea de "microraion" este atribuită zonelor de blocuri construite începând din anul 1968 și până în prezent.
Alte zone din Turda au încă denumiri asociate unor persoane ce au locuit în zona respectivă ("La Bocoș") sau unor instituții cunoscute: "La LMV" (Liceul "Mihai Viteazu"), "Lângă Spital", "La Biserică", "La Materna" etc.
Relații externe
Turda este înfrățită cu mai multe orașe din alte țări:
Schița monografică a județului Turda-Arieș, Petre Suciu, Turda, 1929
Călăuza orașului Turda și împrejurimile, Edit. Librăriei Arieșul S.A. Turda, 1930
Proprietatea agrară în Ardeal, Petre Suciu, Cluj, 1931
Monumente istorice din Turda, Camil Mureșan, Edit. Meridiane, București, 1968
Valea Arieșului, Ion Popescu-Argeșel, Edit. Sport-Turism, București, 1984
Revista Potaissa, Muzeul de Istorie Turda, 1978, 1980, 1982
Potaissa - Studiu monografic, Mihai Bărbulescu, Turda, 1994
Turda - 20 de secole de istorie, Primăria Turda, 1999
Pagini de istorie și cultură turdeană, Valentin Vișinescu, Edit. Promedia Plus, Cluj-Napoca, 1999
Statornicie și continuitate, Valentin Vișinescu, Cluj-Napoca, 2001
Potaissa-Turda, Eugen Gergely, Turda, 2001
Aspecte privind viața socială din Turda interbelică, în Anuarul de Istorie Orală, nr. 3, Cluj-Napoca, 2002
Județul Cluj - trecut și prezent, Editura ProfImage, Cluj-Napoca, 2003
Turda - orașul care nu vrea sa moară, Daniela Deac, Edit. JAC, Turda, 2003
Inscripții în sare: TURDA ', pag.67 cu referire la prima școală româneasca în anul 1782 din Turda, Dana Deac, Edit.Cluj-Napoca Eurograph 2008, ISBN 978-973-88743-2-9
Turda - Date istorice și obiective turistice, pag 60 cu referire la prima școală românească la Turda în 1782,Violeta Nicula, Editura Triade ISBN 9739196-72-4
Spiritualitate turdeană, Valentin Vișinescu, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004
Turda - Leagăn de civilizație românească, Valentin Vișinescu, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006
Dicționar de personalități turdene, Valentin Vișinescu et al, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006
Parohii greco-catolice turdene. Istorie și actualitate (1700-2011), Florin-Vladimir Gheorghiu, Cap.VI se referă la Invătamântul Greco-Catolic Turdean, Prima școală românească inființată in 1785. Edit. Argonaut, Cluj-Napoca, 2011, ISBN 978-973-109-278-2
^Alte toponime locale pentru “Valea Racilor”: Pârâul Racilor, Valea Rachiș, Valea Copăceni, Valea Copandului, Pârâul Copăcenilor.
^Alte toponime locale pentru “Valea Caldă Mare”: Pârâul Fânațelor, Valea Fânațelor Vacilor, Valea Aiton (în lucrarea lui Balázs Orbán: "Valea Sărată Mare").
^Betel: în limba ebraică "Beth-El" = "Casa Domnului".
^Maranata/Maranatha: expresie arameică a creștinilor din sec.I-II maran athâ ("Vino, Doamne !"), în așteptarea reîntoarcerii grabnice a lui Isus Cristos pe pământ, după ridicarea acestuia la cer.
^Traducerea în limba română a cărții lui Balázs Orbán, făcută de învățătorul turdean Teodor Oțel în perioada interbelică (2 volume în manuscris), se găsește la Muzeul de Istorie Turda și la Biblioteca Municipală Turda.