PROFILPELAJAR.COM

Date geografice
Fluviul Rin
Zona de cataracte ale Rinului de lângă Schaffhausen, Elveția
Bazin hidrografic	bazinul Rinului[*]
Zonă de izvorâre	Rinul anterior lângă Oberalppass, Masivul Gotthard (Elveția), Rinul posterior lângă Rheinwaldhorn (Elveția)
Cotă la izvor	2.344 m.d.m.
Emisar	Marea Nordului
Cotă la vărsare	0 Câmpia germană de Nord m.d.m.
Punct de vărsare	Hoeck (Olanda)
Diferență de altitudine	2.344 m
Date hidrologice
Bazin de recepție	198.735 km²
Lungimea cursului de apă	1.232,7^[1] km
Debit mediu	2.900 m³/s
Debit maxim înregistrat	12.000 m³/s
Debit minim înregistrat	600 m³/s
Date generale
Țări traversate	Elveția Austria Liechtenstein Germania Franța Țările de Jos
Afluenți	Thur, Töss, Glatt, Aare, Reuss, Lorze, Kleine Emme, Schächen, Limmat, Reppisch, Sihl, Saane, Surb, Zulg, Rotache, Birs, Birsig, Ill, Moder, Sauer, Lauter (Wieslauter), Queich, Speyerbach, Rehbach, Isenach, Eckbach, Eisbach, Pfrimm, Selz, Nahe, Mosel, Nette, Brohlbach, Ahr, Erft, Albula (Hinterrhein), Plessur, Landquart, Ill, Dornbirner Ach, Bregenzer Ache, Argen, Schussen, Radolfzeller Aach, parțial: Donau (Dunărea), Wutach, Alb, Murg, Wehra, Dürrenbach, Wiese, Elz, Kinzig, Rench, Murg, Federbach, Alb, Pfinz, Kraichbach, Leimbach, Neckar, Weschnitz, Modau, Main, Wisper, Lahn, Saynbach, Wied, Sieg, Strunde, Wupper, Düssel, Angerbach, Dickelsbach, Ruhr, Emscher, Lippe
Principalele localități traversate	Basel, Strasbourg, Karlsruhe, Mannheim, Ludwigshafen, Wiesbaden, Mainz, Koblenz, Bonn, Köln, Leverkusen, Düsseldorf, Neuss, Krefeld, Duisburg, Nijmegen, Arnhem, Rotterdam, Konstanz, Schaffhausen, Speyer, Worms, Bingen, Neuwied, Andernach, Bad Honnef, Königswinter, Bornheim, Niederkassel, Wesseling, Dormagen, Lampertheim, Monheim, Wesel, Xanten, Emmerich am Rhein
Porturi	Rheinhäfen beider Basel, Strasbourg, Kehl, Karlsruhe, Wörth am Rhein, Germersheim, Speyer, Ludwigshafen, Mannheim, Worms, Gernsheim, Mainz, Lahnstein, Koblenz, Andernach, Godorf / Wesseling, Köln-Niehl, Leverkusen, Dormagen, Neuss, Düsseldorf, Krefeld, Duisburg-Ruhrort, Orsoy, Walsum, Rheinberg, Wesel, Emmerich am Rhein, Nijmegen, Dordrecht, Rotterdam
Poduri	Konstanz, Stein am Rhein, Hemishofen, Gailingen am Hochrhein, Schaffhausen, Neuhausen am Rheinfall, Rheinau, Rüdlingen, Eglisau, Hohentengen - Kaiserstuhl, Mellikon - Reckingen, Küssaberg - Zurzach, Koblenz - Waldshut, Waldshut, Laufenburg, Bad Säckingen, Rheinfelden, Basel, Kehl, Wörth am Rhein, Germersheim, Speyer, Mannheim / Ludwigshafen, Worms, Mainz / Wiesbaden, Rüdesheim / Bingen, Koblenz, Urmitz, Neuwied, Remagen, Niederrhein, Bonn, Köln, Leverkusen/ Köln, Düsseldorf, Krefeld/Duisburg, Duisburg, Wesel, Rees, Emmerich
Harta cursului fluviului Rin
Modifică date / text

Rinul (în latină Rhenus, retoromană Rein, germană Rhein, franceză le Rhin, neerlandeză Rijn) este un fluviu în Europa. Rinul este una dintre căile fluviale cele mai circulate din Europa. De la izvoare până la vărsare are o lungime de 1.232,7 km, din care 883 km sunt navigabili. Bazinul hidrografic al Rinului însumează 198.735 km², cursul inferior (aproape de deltă) având un debit mediu de 2.330 m³/s, apropiat de debitul de apă al Nilului. În timpul inundației din 1926, în localitatea Emmerich am Rhein din landul german Nordrhein-Westfalen a fost măsurat un debit maxim de 12.000 m³/s. Debitul minim de 600 m³/s a fost măsurat în anul 1947. Fluviile Rin, Main și Dunăre formează un culoar de trecere fluvial între Marea Neagră și Marea Nordului.

Etimologie

Numele Rinului are o proveniență veche antică asemănătoare Ronului și denumirii antice de Rhaina a fluviului Volga. Numele provine probabil din limba indoeuropeană comună, verbul re sau ri însemnând „a curge”. Din acest radical provine verbul german rinnen; de asemenea, în greaca veche rhëin înseamnă tot „a curge”, iar în spaniolă rio înseamnă „râu”. Denumirea celtică a Rinului era Rhenos, iar cea latină Rhenus. Până și în zilele de azi Rinul mai este numit în germană și Vater Rhein („tatăl Rin”), care are o conotație mitologică.

Numele fluviului este de origine celtică rēnos „râu”, „fluviu”, cu semnificația originară „care curge”, „val”, „undă”.^[2] Cuvântul celtic este continuat de vechiul irlandez rían „ocean”, „mare”, dar și „Rin”.^[2]Numele latin al fluviului, Rhēnus, este o latinizare a cuvântului celtic amintit, cu un „h” intercalat, neetimologic, și o desinență -us latină.

Numele Rinului este Rhein în germană (Rhīn în germana veche), Rijn în neerlandeză, Rain în retoromană.

Cuvântul provine din indo-europeanul * h₃reiH-. Acest etimon este comun limbii latine în rivus, „râușor”, „mic curs de apă”^[3] (cuvânt moștenit de spaniolă: rio „râu”, de portugheză: rio „râu” și de română: râu), sanscritei, în rétah „val”, „undă”, slavei vechi în rĕka „fluviu”^[2], moștenit de rusă: река (pronunțat: [reká]), „fluviu”, „râu”.^[4]

Geologie

Din studiul petrografic al straturilor de roci din valea Rinului s-a estimat o vechime de 12 milioane de ani, ce ar corespunde perioadei miocene.
Izvorul inițial al Rinului se presupune că ar fi fost regiunea masivului muntos Kaiserstuhl din Germania, albia fluviului ar fi avut odinioară o altă așezare, neatingând regiunea Oppenheim și Mainz.

Cursul Rinului

Marcarea kilometrică a Rinului începe de la podul din Konstanz (orașul german), terminându-se la vărsare la kilometrul 1032,8 în localitatea Hoek van Holland. Tablele kilometrice de pe maluri sunt intercalate de table cu o cruce neagră ce marchează fiecare 500 de m. Prima măsurătoare completă a cursului Rinului a fost încheiată la data de 1 aprilie 1939; ea a preluat datele unor măsurători anterioare.

Subîmpărțirea cursului Rinului

Regiunea izvoarelor

În prezent sunt cunoscute în total 13 izvoare ale Rinului. Se pot aminti: Reno di Lei, Averser și Jufer Rhein, Rein Anteriur, Rein da Tuma, Rein da Curnera, Rein da Cristalina, Maighelser Rhein (Rein da Maighels), Medelser Rhein, Nalpser Rhein (Rein da Nalps) și Valser Rhein. De fapt Rinul propriu-zis ia naștere prin confluența râurilor Rinul Anterior, care izvorăște lângă trecătoarea Oberalppass (Surselva), și Rinul Posterior, care izvorăște din muntele Rheinwaldhorn. Ambele aceste izvoare se află în vestul cantonului Graubünden din Elveția centrală alpină.

Regiunea alpină

După unirea Rinului Anterior cu Rinul Posterior în apropierea orașului Reichenau, Rinul, numit acum "Rinul alpin", curge spre nord, vărsându-se în lacul Bodensee (lacul Constanța), această regiune fiind numită și "deltă", ea fiind o rezervație naturală de protecție a păsărilor. Urmează zona "Rinul de lac", ea fiind împărțită în lacul superior și lacul inferior care se întinde până la Konstanz.

De la cursul superior la cursul inferior

De la ieșire din Bodensee, din localitatea Stein am Rhein și până la Basel, Rinul este numit Hochrhein (Rinul de sus). De la Basel la vale până la Bingen el este numit "Rinul Superior". Între Bingen și Bonn el este numit Rinul Mijlociu, iar de la Bonn avale până la delta de la Marea Nordului el este denumit Rinul Inferior.

Delta Rinului

Delta Rinului se află în Olanda, lângă granița cu Germania. Aici se varsă cele două brațe ale Rinului bifurcat la Rotterdam în Marea Nordului, și anume la Hoek van Holland.

Afluenții Rinului

Lungime în km	Afluent pe malul stâng	Localitate	Afluent pe malul drept	Lungime în km
		Rhein (Rinul)		1230
82	Waal		Lek	62
		Dinslaken	Emscher	84
		Wesel	Lippe	228
		Duisburg	Ruhr	217
103	Erft	Neuss
		Düsseldorf	Düssel
		Leverkusen	Wupper	114
		Niederkassel	Sieg	153
83	Ahr	Sinzig
		Irlich	Wied	140
545	Mosel	Koblenz
		Lahnstein	Lahn	242
		Lorch	Wisper	30
		Mainz-Kostheim	Main	524
		Stockstadt	Modau	44
		Biblis	Weschnitz	60
		Mannheim	Neckar	367
295	Aare	Koblenz AG (CH)
		Bodensee
76	Vorderrhein	Reichenau	Hinterrhein	64

Note

^ de Länge des Rheins (Update 2015), Internationale Kommission für die Hydrologie des Rheingebietes (KHR), 9. Januar 2015, 9 ianuarie 2015
^ ^a ^b ^c Xavier Delamarre, Dictionnaire de la langue gauloise, Éditions Errance (2003), p. 256.
^ G. Guțu, Dicționar latin-român (1983)
^ Dicționar rus-romîn (1964)

Bibliografie

G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983
Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de lingvistică, Dicționar rus-romîn, redactor responsabil Gh. Bolocan, Editura Științifică, București, 1964.