Ighișu Nou a fost amintit pentru prima oară într-un document din 1305 al Capitulului de Alba Iulia, în care comitele Gregor, fiul lui Apa, și un alt Gregor, fiu al lui Nicolae, își împart câteva pământuri și sate. După decesul fără urmași al comitelui Gregor, în anul 1325, satul devine o așezare liberă a sașilor.
Biserica evanghelică este așezată în interiorul unei incinte. După 1970, nava bisericii a fost reamenajată prin adăugarea unui tavan cu stucaturi; corul păstrează vechea boltă cu penetrații, care se sprijină pe colonete bogat decorate. Pe peretele nordic se află un tabernacul decorat cu motive vegetale.
Fortificația
Bastionul rotund din colțul de sud-est al incintei, construită în 1515 și supraînălțată în secolul al XVII-lea, domină panta domoală a colinei. Meterezele ultimului său etaj sunt mascate de frontoane ornamentale, compuse din cărămizi zidite oblic, la fel ca în cazul Turnului Olarilor din Sibiu.
Mărculeț V., Mărculeț I., Mărculeț Cătălina (2005), Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) din regiunea Mediașului. 1700-2005, Edit. Protopopiatul Român Unit cu Roma (Greco-Catolic), Mediaș, București, 2005, ISBN 973-0-03881-3.
Portalul gotic în arc frânt al bisericii fortificate luterane săseşti
Biserica fortificată luterană săsească iarna
Biserica fortificată luterană săsească
Planul bisericii fortificate din localitate după Juliana Fabrițius Dancu - Sächsische Kirchenburgen in Siebenbürgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Mediașului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte Scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.