Inhibitorii de beta-lactamază sunt medicamenteinhibitoare enzimatice care au fost dezvoltate cu scopul de a fi rezistente la acțiunea enzimelor de inactivare denumite beta-lactamaze.[1] Deși această clasă de beta-lactame prezintă o activitate antibiotică slabă, ele sunt extrem de folositoare deoarece previn degradarea antibioticelor beta-lactamice (în combinație cu acestea), ceea ce duce la lărgirea spectrului de activitate pe anumite bacterii rezistente secretoare de beta-lactamaze.[2]
Un inhibitor de β-lactamază, vaborbactam, care este încă în teste clinice, trebuie administrat împreună cu antibioticul β-lactamază meropenem. În aprilie 2016, combinația a primit Fast Track Designation din partea FDA, care este un proces accelerat de aprobare a medicamentelor atunci când se consideră că un medicament are potențialul de a trata boli care pun viața în pericol.[3]
Relebactamul a fost aprobat în SUA în combinație fixă cu imipenem și cilastatin în iulie 2019.[4]
^Essack SY (octombrie 2001). „The development of beta-lactam antibiotics in response to the evolution of beta-lactamases”. Pharmaceutical Research. 18 (10): 1391–9. PMID11697463.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
