Neomicină

Neomicină
Identificare
Număr CAS1404-04-2  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00994  Modificați la Wikidata
UNIII16QD7X297  Modificați la Wikidata
KEGGD08260  Modificați la Wikidata
Cod ATCA07AA51  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Neomicina este un antibiotic cu acțiune bactericidă din clasa aminoglicozidelor, fiind utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene.[1][2] Printre acestea se numără: infecții oftalmice superficiale, cauzate de bacterii sensibile (în combinație cu alte antibiotice), otite externe și infecții bacteriene la nivelul leziunilor cutanate (curativ și profilactic).[2] Căile de administrare disponibile sunt orală și topică.[1]

Molecula a fost patentată în anul 1950 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 1952.[3] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[4]

Utilizări medicale

Neomicina este de obicei utilizată în preparate farmaceutice de uz topic (unguente, pulberi), unde se află în combinație cu alte antibiotice, precum bacitracina (Baneocin).[5] Se mai poate utiliza oral, tot în combinație.

Waksman și Lechevalier au observat inițial că neomicina era activă împotriva bacteriilor rezistente la streptomicină, precum și împotriva Mycobacterium tuberculosis, agentul cauzal al tuberculozei.[6] Neomicina a fost utilizată și pentru tratarea creșterii excesive a bacteriilor din intestinul subțire. Neomicina nu se administrează prin injectare, deoarece este extrem de nefrotoxică (dăunează funcției renale), chiar și în comparație cu alte aminoglicozide. Excepție fac cazurile în care neomicina este inclusă, în cantități mici, ca și conservant în unele vaccinuri - de obicei 25 μg per doză.[7]

Reacții adverse

Ototoxicitate și nefrotoxicitate.[1] La nivel topic provoacă frecvent reacții alergice.[8]

Note

  1. ^ a b c „Neomycin”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în . 
  2. ^ a b „Neomycin”, DrugBank - Canadian Institutes of Health Research, accesat în  
  3. ^ Fischer, Jnos; Ganellin, C. Robin (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 507. ISBN 9783527607495. 
  4. ^ „WHO Model List of Essential Medicines (19th List)” (PDF). World Health Organization. aprilie 2015. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ „REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI - Baneocin unguent” (PDF), ANMDM, accesat în  [nefuncțională]
  6. ^ Waksman SA, Lechevalier HA (martie 1949). „Neomycin, a New Antibiotic Active against Streptomycin-Resistant Bacteria, including Tuberculosis Organisms”. Science. New York, N.Y. 109 (2830): 305–7. Bibcode:1949Sci...109..305W. doi:10.1126/science.109.2830.305. PMID 17782716. 
  7. ^ Tsuji K, Robertson JH, Baas R, McInnis DJ (septembrie 1969). „Comparative study of responses to neomycins B and C by microbiological and gas-liquid chromatographic assay methods”. Applied Microbiology. 18 (3): 396–8. doi:10.1128/AEM.18.3.396-398.1969. PMC 377991 Accesibil gratuit. PMID 4907002. 
  8. ^ Zug, K. A.; Warshaw, E. M.; Fowler Jr, J. F.; Maibach, H. I.; Belsito, D. L.; Pratt, M. D.; Sasseville, D; Storrs, F. J.; Taylor, J. S.; Mathias, C. G.; Deleo, V. A.; Rietschel, R. L.; Marks, J (). „Patch-test results of the North American Contact Dermatitis Group 2005-2006”. Dermatitis. 20 (3): 149–60. doi:10.2310/6620.2009.08097 (inactiv ). PMID 19470301. 

Vezi și