Tazobactam este un inhibitor de beta-lactamază de tip beta-lactamă. Deși nu prezintă activitate antibiotică intrinsecă, este utilizat în combinație cu unele peniciline pentru a împiedica fenomenul de rezistență la antibiotice al bacteriilor secretoare de beta-lactamaze.[9]
Tazobactamul a fost patentat în anul 1982 și a fost aprobat pentru uz medical în anul 1992.[10]
Tazobactamul este utilizat în terapie în combinație cu:
Azitromicină# • Claritromicină# • Diritromicină • Eritromicină# • Fluritromicină • Josamicină • Midecamicină • Miocamicină • Oleandomicină • Rokitamicină • Roxitromicină • Spiramicină • Troleandomicină • Tilosină • Valinomicină