În 1959, respectiv 1964, Francis Petter(fr)[traduceți] și A. A. Gureev au clasificat specia Lepus fagani ca subspecie a speciei L. crawshayi, care este acum considerată un sinonim al speciei Lepus microtis.[3][6] În 1972, Gordon Barclay Corbet(de)[traduceți] și Derek Yalden(en)[traduceți] au sugerat că ar putea fi un sinonim al speciei L. whytei, care este acum clasificată ca subspecie a speciei L. microtis.[7] Apoi, în 1963, Petter a clasificat-o ca subspecie a speciei Lepus habessinicus.[8] În 1987, Maria Luisa Azzaroli Puccetti a restabilit statutul său de specie independentă, deoarece aceasta are o caracteristică constantă pe tot cuprinsul arealului său.[9] A fost considerată specie independentă în diverse lucrări care au fost publicate de atunci încolo.[3][10][4] În nordul provinciei Rift Valley, în Munții Etiopieni, populația de Lepus fagani este probabil separată geografic în șesurile înconjurătoare de cea de iepuri ai Capului (Lepus capensis). Flux și Angermann au sugerat că această separare a dus la evoluarea speciei Lepus fagani ca specie diferită.[9] În 1990, Flux și Angermann au scris că „probabil” este o subspecie a L. victoriae sau a Lepus saxatilis.[9] Este adesea considerată parte a complexului format din L. victoriae și L. saxatilis.[9][4]The Kingdon Field Guide to African Mammals o tratează de asemenea ca pe o subspecie a iepurelui Capului.[11] Un studiu genetic sugerează că Lepus fagani se trage din specia L. habessinicus.[12]
Lepus fagani este un iepure de mărime medie, de culoare închisă,[5] care măsoară 45 până la 54 cm în lungime. Are o coadă pufoasă, de dimensiune medie, de 5 până la 8,2 cm în lungime, albă-bubalină pe partea de jos și neagră pe partea de sus, cu nuanțe de bubalin pe laterale. Craniul măsoară 8,33 până la 9 cm în lungime.[4] Aripile supraorbitale sunt mici și slabe. Are o blană deasă, lungă și aspră. Firele de păr de pe partea dorsală au lungimea de 2 până la 2,5 cm. Sunt maronii-bubaline și au și nuanțe grizonate discrete de culoare neagră. Blana este cenușie-palidă la bază și are benzi terminale de culoare bubalină, benzi subterminale albicioase și în general vârfuri negre. Părul lânos este gri-albicios. Blana capului este mai închisă la culoare decât blana dorsală, iar creștetul este mai negru.[4] Bărbia, pântecele și partea din față a gâtului sunt albe.[4][9] Are gri dedesubtul bărbiei.[9] Blana ventrală este pufoasă și de culoare albă.[4] Părțile superioare sunt de un brun-bubalin cu tentă de culoarea ocrului. Pieptul și ceafa (spatele gâtului) sunt lignicolore.[9] Culoarea aprinsă scorțișorie-roșcată a zonei nucale se extind până la lateralele gâtului.[4] Urechile au mărime medie,[5] sunt de culoare bubalină și măsoară 8,1 până la 9,5 cm în lungime. Marginile exterioare și inferioare ale urechilor au contur bubalin sau alb, marginile exterioare superioare au contur bubalin, iar suprafețele interioare ale vârfurilor urechilor au buze negre, înguste. Incisivii principali au șanțuri adânci umplute complet cu cement. Părțile dorsale ale incisivilor de sus sunt înclinate în laterală, formând o suprafață anterioară unghiulară. Labele picioarelor din față sunt scorțișorii-brune și au peri bruni-negricioși pe tălpi. Labele picioarelor din spate sunt dedesubt albe, deasupra maronii-bubaline și măsoară 9 până la 11 cm în lungime. Tălpile labelor din spate au blană roșcată-brună sau brună-negricioasă.[4]
Specia L. habessinicus este asemănătoare cu Lepus fagani, dar are blana dorsală fină, iar urechile și coada mai lungi. L. starcki este, de asemenea, o specie similară, dar are urechile și coada mai lungi, iar șanțurile incisivilor principali de sus nu îi sunt umplute cu cement. Iepurele Capului este o altă specie similară cu L. fagani, dar are urechile mai lungi, blană cu nuanțe grizonate de cenușiu și o pată roz-maronie în zona nucală.[4]
A acaparat habitatul care era ocupat de L. habessinicus.[14] Trăiește pe pajiști, în stepe, în zone ierboase de pădure[1] și în periferii de pădure. Preferă un habitat relativ mai puțin deschis decât cel preferat de L. habessinicus, preferință similară cu cea a speciei L. victoriae în Kenya.[4] Este găsită la altitudini de 500 până la 2.500 m deasupra nivelului mării. Răspândirea sa este alopatrică(en)[traduceți] sau palapatrică(en)[traduceți] cu cea a speciei L. victoriae.[1]
^Alves, Paulo C.; Hackländer, Klaus (). „Lagomorph Species: Geographical Distribution and Conservation Status”. În Alves, Paulo C.; Ferrand, Nuno; Hackländer, Klaus. Lagomorph Biology: Evolution, Ecology, and Conservation. Berlin: Springer. ISBN978-3-540-72445-2.
^Aynalem, Shimelis; Mengistu, Abebe Ameha (). „Herpetofauna and Mammals”. În Stave, Krystyna; Goshu, Goraw; Aynalem, Shimelis. Social and Ecological System Dynamics: Characteristics, Trends, and Integration in the Lake Tana Basin, Ethiopia. Cham, Switzerland: Springer. pp. 219, 228. doi:10.1007/978-3-319-45755-0_14. ISBN978-3-319-45755-0.
^Yirga, Gidey; Ersino, Wondimu; De Iongh, Hans H.; Leirs, Herwig; Gebrehiwot, Kindeya; Deckers, Jozef; Bauer, Hans (). „Spotted hyena (Crocuta crocuta) coexisting at high density with people in Wukro district, northern Ethiopia”. Mammalian Biology – Zeitschrift für Säugetierkunde. 78 (3): 193–197. doi:10.1016/j.mambio.2012.09.001.