SpeciaLepus americanus a fost plasată în subgenulPoecilolagus de Gureev, în anul 1964, și de Averianov, în anul 1998.[3] Este singura specie din subgenul Poecilolagus.[2] Există mai multe subspecii recunoscute ale iepurelui de zăpadă:[1][7]
Lepus americanus americanus
L. a. bairdii
L. a. cascadensis
L. a. columbiensis
L. a. dalli
L. a. klamathensis
L. a. oregonus
L. a. pallidus
L. a. phaeonotus
L. a. pineus
L. a. seclusus
L. a. struthopus
L. a. tahoensis
L. a. virginianus
L. a. washingtonii
A treia ediție a Mammal Species of the World recunoaște doar L. a. americanus, L. a. bairdii, L. a. cascadensis, L. a. dalli, L. a. struthopus și L. a. virginianus.[3]
Descriere
Iepurele de zăpadă are lungimea totală de 36–52 cm[1] și cântărește în medie 1.300 g. Blana de pe partea dorsală este în timpul verii maronie, roșcată sau de o nuanță de cenușiu asemănător cu praful. Partea de sub bărbie, precum și partea ventrală și uneori și tălpile sunt albe. Deși la majoritatea iepurilor blana capătă iarna culoare albă în urma năpârlirii, doar vârfurile devin albe, stratul intern al blănii rămânând gri. Lungimea labelor picioarelor din spate este 11,2–15 cm, iar a urechilor este 6,2–7 cm.[7]
Iepurii de zăpadă sunt nocturni.[1] Dieta lor este erbivoră, iar cea din timpul iernii este diferită de cea din timpul verii.[7] Studii recente au dezvăluit că în timpul iernii se poate întâmpla să mănânce și hoituri, incluziv hoituri de iepuri de zăpadă. Totuși, asta se întâmplă numai iarna, din cauza lipsei hranei obișnuite, vara ignorând stârvurile.[8][9] Reproducerea are loc în perioada martie-septembrie.[7] Mărimea unui rând de pui depinde de numărul de rânduri deja născute de femelă și de locație[7] și poate consta și în 6 pui.[1] În Alaska, o femelă poate naște în medie 1,9 rânduri de pui pe an, iar în Wisconsin 3,8.[7] Iepurele de zăpadă este specia-pradă pe care râsul canadian (Lynx canadensis) o vânează cel mai frecvent.[10]
^Lumea animalelor după Brehm. Prelucrată după ediția a II-a a lucrării „Viața animalelor” de către: Prof. Dr. Rietschel, Dr. Hauke, Dr. Lotz, Dr. Merkel, Dr. Modes. București: Editura Științifică. . p. 848.
^Koehler, G. M.; Aubry, K. B. (). „Lynx”. În Zielinski, W. J.; Kucerala, T. E. The scientific basis for conserving forest carnivores: American marten, fisher, lynx and wolverine in the western United States (General Technical Report RM-254) (Raport). Rocky Mountain Forest and Range Experiment Station, USDA Forest Service. pp. 74–98. ISBN978-0-7881-3628-3.