„Forțele Terestre Române” este numele unei părți din cadrul Armatei Române. Având tot echipamentul revizuit recent, azi aceste forțe sunt bine echipate, România fiind astfel unul dintre cei mai importanți noi membri ai NATO.[1]
După Revoluția română din 1989, din cauza lipsei de fonduri, multe unități au fost desființate și multe echipamente au fost eliminate. De asemenea, capacitatea militarilor români a scăzut din cauza lipsei de combustibil, precum și de formare. Cu toate acestea, de la finele anilor 1990, au venit un număr de schimbări pozitive și nivelul de pregătire este în creștere; începând cu anul 1996, bugetul militar a crescut mai mult de patru ori - în creștere de la 636 de milioane de dolari la 2.8 miliarde de dolari în 2007. Recrutarea a fost desființată, iar în prezent are loc procesul de profesionalizare a unităților. Planul de modernizare a echipamentelor s-a încheiat la sfârșitul anului 2007.[2][3]
Mașină de luptă a infanteriei pentru terenuri muntoase. Este clasificat de către ONU ca un transportor blindat din cauza blindajului și armamentului ușor. Este folosit de către vânători de munte .
224 de unități comandate, primele 5 au sosit în 2017,iar 36 au sosit de la fabrica MOWAG din Elveția in 13 februarie 2020 , urmând că 3 zile mai târziu să ajungă în România intrând în dozaj. O parte vor fi asamblate în România.
Vehicul blindat specializat de geniu bazat pe șasiul de la TR-85M1 cu o macara de 6.5 tone și un plug de curățare a minelor de tipul Pearson's TWMP . 5 au fost construite între anii 2007 și 2009
Autospeciala SIBCRA ce permite prelevarea agenților chimici, biologici și radiologici, identificarea agenților chimici și radiologici, monitorizarea stand-off a agenților chimici și radiologici, transportul probelor în siguranță, decontaminarea imediată a echipamentelor de protecție a echipamentelor de protecție individuală. [21]
[24] Șasiul de la DAC 665T este folosit și pentru aruncătorul de proiectile APR-40 iar varianta îmbunătățită APRA-40 folosește șasiul de la DAC 15.215 DFAEG
3,5 tone, blindaj de 8–10 mm, motor de 140 CP. Utilizate de către unitățile de geniu pentru remorcarea pontoanelor; de asemenea, ele pot transporta până la 20 de soldați
Armata Română a ales modelul ARX 160 A3 pentru a înlocui vechile AKM-uri ale Forțelor Terestre Române. Producția ar trebui să înceapă în toamna anului 2019 la Uzina Plopeni (ROMARM).
72 de piese de vânzare.[8][37] Construit sub licență după obuzierul chinez Type 59-1, care la rândul său era o copie după obuzierul sovietic M-46. Romania a mai produs și obuzierul de munte de 76mm și un mortar de 120mm sub numele de M82.
Forțele Terestre reprezintă cea mai importantă componentă a Forțelor Armate Române și sunt destinate realizării de diferite acțiuni militare, cu caracter terestru sau aeromobil, în orice zonă sau direcție.[39]
Forțele Terestre trebuie, în mod independent sau împreună cu alte categorii militare, să asigure desfășurarea operațiunii defensive sau ofensive, pentru capturare, distrugere sau invazie, fiind parte a structurilor militare naționale, multinaționale sau internaționale.[39]
O parte dintre unitățile care compun actuala structură operațională a Forțelor Terestre, trebuie să fie capabilă să efectueze operațiuni militare în afara teritoriului național, împreună cu forțele militare internaționale.[39]
Prima încercare de a crea o armată română a fost făcută de Gheorghe Magheru în timpul Revoluției din 1848; comandamentul acesteia era la Râureni (actualmente în județul Vâlcea). Cu toate acestea, Magheru a ordonat trupelor sale să rămână în cazarmă în cazul în care forțele otomane ar fi sosit în București pentru a opri revoluția.[40]
Trupele române la Grivița
Actualele Forțe Terestre Române s-au format în 1859, imediat după unirea Valahiei cu Moldova și au fost comandate de către Alexandru Ioan Cuza, Domnitor al României până la abdicarea lui în 1866. În 1877, la cererea Marelui Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei, armata română s-a unit cu forțele armate ruse, sub comanda Domnitorului român Carol (viitorul rege Carol I), luptând în Războiul de Independență al României. Românii au participat la bătălia de la Plevna și la alte mari bătălii. România a câștigat războiul, dar a avut circa 10000 de victime. Până la primul război mondial, armata română nu a mai avut alte acțiuni militare deosebite, cu excepția celor din cel de-al doilea Război Balcanic.
Pe 27 august1916, România a declarat război Germaniei și Austro-Ungariei, ca urmare a succesului inițial al ofensivei Brusilov (o mare ofensivă rusă împotriva armatelor Puterilor Centrale pe Frontul de Est). Românii au intrat cu armatele în Transilvania (atunci parte a Imperiului austro-ungar), împreună cu forțele ruse. Cu toate acestea, forțele germane de sub comanda generalului Erich von Falkenhayn au răspuns la atac, în noiembrie 1916, oprind ofensiva trupelor române și ruse. Germanii au intrat adânc în România și au cucerit partea de sud a țării (Muntenia, inclusiv București) până la sfârșitul anului 1916. Forțele românești, condusă de către mareșalul Constantin Prezan, s-au retras în partea de nord-est a României (Moldova). În iulie și august 1917, Prezan, ajutat de viitorul mareșal, generalul Ion Antonescu, au oprit cu succes invazia germană, condusă de mareșalul August von Mackensen.[41] Generalul Alexandru Averescu a condus a doua armată în victoriile din bătăliile de la Mărăști (22 iulie - 1 august 1917) și de la Mărășești (6 august - 8 septembrie 1917). Ca rezultat al Revoluției Ruse, România a fost în imposibilitate de a mai continua războiul cu forțe proprii, și a fost forțată să semneze Tratatul de la București cu Germania.[42] Mai târziu, în 1919, Germania a acceptat articolul 259 din Tratatul de la Versailles , prin care a renunțat la toate avantajele prevăzute de Tratatul de la București, în 1918. După finalizarea cu succes a ofensivei aliate de la Salonic împotriva Bulgariei, România a re-intrat în război pe 10 noiembrie1918, cu o zi înainte de terminarea acestuia în Occident.[43]
După ce generalul (mai târziu mareșalul) Ion Antonescu a preluat puterea, în septembrie 1940, România a aderat la Pactul Tripartit cu Puterile Axei și, ulterior, în 1941, a luat parte la Operațiunea Barbarossa - o expediție de invadare a Uniunii Sovietice în Basarabia și în sudul Ucrainei, la care au participat armatele a treia și a patra române, în paralel cu forțele germane. Acest lucru a permis României anexarea teritoriilor de la est de Nistru. Trupele române au dus primele lor lupte majore la Odessa și Sevastopol, și au avansat în 1942, împreună cu alte forțe ale Axei, mai adânc în teritoriul sovietic în timpul Operațiunii Albastru.
Cel mai mare dezastru pentru forțele române de pe Frontul de Est a fost la Stalingrad; când sovieticii au contra-atacat în noiembrie 1942, forțele slab răspândite ale armatei a treia (desfășurate la nord de Stalingrad) și cele ale armatei a patra (desfășurate la sud de Stalingrad) au fost atacate de forțele superioare sovietice și a suferit pierderi combinate de peste 100.000 de persoane. Se estimează de către unii istorici ca totalul pierderilor umane suferite de forțele românești (uciși în acțiune, răniți și prizonieri de război), pe parcursul întregii lupte de la Stalingrad, între septembrie 1942 și februarie 1943, a depășit 200.000.[44]
În perioada aprilie-mai 1944 forțele române conduse de generalul Mihai Racoviță, împreună cu elemente ale armatei germane, au fost responsabile pentru apărarea nordului României în timpul primei ofensive sovietice Chișinău-Iași, și au luat parte la luptele din Târgu Frumos. La sfârșitul lunii august 1944, Armata Roșie a intrat în estul României. Pe 23 august1944, regele Mihai I l-a demis și arestat pe mareșalul Antonescu și a înființat un guvern pro-aliat format din comuniști și Frontul Plugarilor. S-a estimat că actul de la 23 august 1944 a scurtat al doilea război mondial cu circa șase luni.[45] România a declarat război Germaniei naziste, prima și a patra armată luptând împotriva naziștilor. După eliminarea ultimelor resturi ale forțelor terestre germane din România, armata română a luat parte la Bătălia de la Budapesta și la Ofensiva Praga din mai 1945.
Organizarea Forțelor Terestre în perioada războiului rece.Uniformă de infanterist (1975).
Ocupația sovietică a României a dus la o reorganizare a Armatei române sub supravegherea Armatei Roșii. La început, elementele pro-germane au fost eliminate din Forțele Armate Române. În 1944-45, s-au format două divizii de voluntari români, foști prizonieri de război, instruiți și îndoctrinați în Uniunea Sovietică în timpul războiului, pe lângă care au fost înrolați și activiști comuniști. Primele divizii au fost Divizia Tudor Vladimirescu (prima divizie de voluntari), sub comanda colonelului Nicolae Cambrea, și Divizia Horia, Cloșca și Crișan, sub comanda generalului Mihail Lascăr (care mai târziu a servit ca ministru al Apărării, din 1946 până în 1947). Aceste două unități au format nucleul din noua Armată română sub control sovietic. După ce puterea politică a fost acaparată de Partidul Comunist Român, au fost eliminați din armată peste 30% din ofițeri și subofițeri (de cele mai multe ori cu multă experiență militară, dar care erau considerați o potențială sursă de opoziție față de sovietizarea Armatei).[46].
După ce Partidul Comunist Român a obținut controlul politic al țării, sovietizarea armatei a început sub supravegherea noului ministru al Apărării, Emil Bodnăraș. Acest lucru implica copierea modelului sovietic de organizare militară și politică, și schimbarea doctrinei militare de ofensivă și de apărare (în contextul din România, integrarea în sistemul strategic sovietic de la începutul Războiului Rece).[47]
În timpul anilor 1970, Forțele Terestre numărau 140.000 de persoane, din care două treimi erau rezerviști, iar țara a fost împărțită în trei mari regiuni militare: Cluj, Bacău, București (respectiv vest, est și sud).[48] În timp de război forțele militare din fiecare regiune deveneau o armată de arme întrunite, cu comandamentele la Cluj-Napoca, Iași și București. În timpul celei mai serioase crize politico-militare din perioada războiului rece, respectiv cea cauzată de intervenția trupelor sovietice și a celor aliate acesteia în Cehoslovacia în vara anului 1968, România a fost prinsă pe picior greșit, forțele armate ale țării nefiind pregătite efectiv pentru a rezista cu minime șanse de reușită unei intervenții militare dinspre est, nord și vest. Ulterior crizei cehoslovace, conducerea statului a decis o reorganizare a forțelor militare ale țării, care să poată face față unei situații de criză similare. Pentru aceste motive, în anul 1980 Trupele de Uscat sunt reorganizate, fiind grupate acum în patru Comandamente de Armată: Cdm. Armatei 1 la București, Cdm. Armatei 2 la Buzău, Cdm. Armatei 3 la Craiova și Cdm. Armatei 4 la Cluj-Napoca. Trupele de uscat constau din opt divizii (de infanterie) mecanizate (1 - București, 2 - Craiova, 9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara, 67 - Brăila și 81 - Dej) și două divizii de tancuri (Divizia 57 Tancuri - București și Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș), o brigadă de tancuri, patru brigăzi de vânători de munte și patru regimente de parașutiști.[49] Diviziile (de infanterie) mecanizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa 10.700 de soldați, 136 tancuri, 273 transportoare blindate, 18 autotunuri ușoare SU-76, 54 obuziere tractate cal.122mm. M-30, 12 lansatoare multiple de rachete, 18 aruncătoare de bombe cal.120mm. și un număr de camioane de transport. Aceste divizii erau cu mult mai slab echipate, atât în ce privește cantitatea cât și calitatea tehnicii de luptă, comparativ cu cele sovietice, est-germane, cehoslovace sau poloneze. Apărarea antiaeriană pentru fiecare armată consta din două regimente de artilerie antiaeriană și un batalion de rachete sol-aer (2K12 Kub), fiecare format din mai multe baterii. La finele anilor 1980 diviziile de tancuri includeau și câte un batalion de artilerie antitanc autopropulsată (pe autotunuri SU-100) și un divizion de lansatoare de proiectile reactive multiple. În 1989, în privința tehnicii (blindate) de tancuri, Trupele de uscat dispuneau de un număr de 2.715 tancuri active, dintre care 945 erau de tipul sovietic T-34-85 (datând din perioada celui de-al doilea război mondial sau în primii ani după), 790 erau de tipul T-55/-55A/-55AM (de producție sovietică, poloneză sau cehoslovacă), 415 erau modelul autohton TR-77-580, 535 erau modelul autohton îmbunătățit TR-85-800 și 30 erau de tipul T-72 "Ural-1"(de producție sovietică).
După comunism
La începutul anilor 1990, unele mari unități au fost desființate, iar multe echipamente au fost eliminate sau casate, datorită lipsei de fonduri. Toate Forțele Terestre a fost reorganizate, de la corpurile regionale militare și până la regimente și batalioane. La mijlocul anilor 1990, situația Forțelor Terestre era critică: bugetul militar era de trei ori mai mic decât în 1989 (636 de milioane de dolari), 50% din echipamente erau mai vechi de 30 de ani, iar 60% din vehiculele blindate și 85 % din unitățile de rachete erau neoperaționale. Din cauza lipsei de combustibil și de antrenament, nivelul de pregătire și capacitatea militară erau extrem de reduse (doar aproximativ 30%). Cu toate acestea, după 1996, Guvernul României a luat în serios acțiunea de reorganizare a forțelor armate: bugetul militar a crescut, iar echipamentele au fost modernizate.[50]
Ca urmare a aderării României la NATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de angajați, dintre care aproximativ 75.000 de militari și 15.000 civili. Dintre cei 75.000, circa 45.800 vor reprezenta forțele terestre.[51]
Modernizarea
Soldați trăgând cu un mortier de 120 mm (făcut în România, Model 1982) în timpul exercițiului militar „Getica 2008”.
Modernizarea armatei române necesită, în următorii 10 ani, 13 miliarde euro, doar pentru programele mari de înzestrare, planificate atât pentru forțele aeriene, cât și pentru cele terestre și navale. În prezent, numărul total de efective participante la misiuni internaționale este de 1601. Momentan, sunt trupe române în Bosnia și Herțegovina, Kosovo și Irak.
Modernizarea armatei a fost planificată în trei faze, prima s-a finalizat în 2007 (reorganizarea sistemului de comandă, punerea în aplicare a serviciului militar voluntar), a doua se va finaliza în 2015 (integrarea operațională în NATO și UE), iar a treia se va finaliza in 2025 (integrarea tehnică totală în NATO și UE).
România a desființat serviciul militar obligatoriu la 23 octombrie 2006. Aceasta a luat naștere datorită unui amendament constituțional din 2003 care a permis Parlamentului să facă serviciul militar opțional. Parlamentul român a votat pentru eliminarea serviciului obligatoriu, în octombrie 2005.
Armata României este dotată, potrivit datelor Ministerului Apărării Naționale, cu circa 1.100 de tancuri, peste 1.500 vehicule de luptă blindate, peste 1.300 unități de artilerie tractate și 188 sisteme lansatoare multiple de rachete.[52]
Forțele Terestre Române și-au revizuit echipamentul în ultimii ani, prin înlocuirea acestuia cu unul mai modern. Tancul TR-85M1 „Bizonul” și mașina de luptă a infanteriei MLI-84 „Jderul” reprezintă cele mai moderne echipamente ale Forțelor Terestre Române. De asemenea, 36 de sisteme germane antiaeriene „Ghepard” au fost puse în funcțiune după 2004.
Forțele terestre au comandat în jur de 100 de Humvee-uri blindate de la Armata SUA; primele 8 au fost primite în decembrie 2006 și sunt folosite de poliția militară. 31 de Piranha III și 60 de URO VAMTAC au fost de asemenea comandate și au fost reconfigurate pentru a fi folosite în Afganistan din 2007.
^Rădulescu, Bogdan (). „Pod peste timp”(PDF). Observator Militar (în Romanian). www.presamil.ro. p. 6. Accesat în .Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link) [nefuncțională]
^The U.S. Country Study, along with several other sources, listed four airborne regiments for some time, but the IISS Military Balance 1991-92, p.82, revealed that this long-held western belief was mistaken; new official Romanian information available after the end of the Cold War apparently allowed the mistake to be corrected.
The Chrysanthemum and the GuillotinePosterSutradaraTakahisa ZezeSkenarioTakahisa Zeze, Toranosuke AizawaTanggal rilis 2018 (2018) The Chrysanthemum and the Guillotine adalah film tahun 2018 yang disutradarai oleh Takahisa Zeze tentang pemain sumo dan anarkisme setelah Gempa Besar Kantō 1923. Film ini memenangkan Bright East Films Award Festival Film Busan sementara di produksi pada tahun 2016.[1][2] Film ini ditayangkan di Amerika Utara selama festival film CineCina New ...
Japanese association football player Yuya Osako 大迫 勇也 Osako with Japan at the 2018 FIFA World CupPersonal informationFull name Yuya OsakoDate of birth (1990-05-18) 18 May 1990 (age 33)Place of birth Kaseda, Kagoshima, JapanHeight 1.82 m (6 ft 0 in)[1]Position(s) ForwardTeam informationCurrent team Vissel KobeNumber 10Youth career Bansei Soccer Sports Boys2003–2005 Kagoshima Ikueikan Junior High School2006–2008 Kagoshima Josei High SchoolSenior career*Ye...
Voce principale: Associazione Sportiva Dilettantistica Vis Pesaro 1898. Società Sportiva Vis PesaroStagione 1978-1979Sport calcio Squadra Vis Pesaro Allenatore Giampaolo Landi Presidente Marino Bellagamba e Mario Nicolini Walter Scavolini Serie C26º posto nel girone C. Maggiori presenzeCampionato: Ferrini, Spina (33) Miglior marcatoreCampionato: Spina (10) 1977-1978 1979-1980 Si invita a seguire il modello di voce Questa pagina raccoglie le informazioni riguardanti la Società Sportiv...
Questa voce sull'argomento calciatori costaricani è solo un abbozzo. Contribuisci a migliorarla secondo le convenzioni di Wikipedia. Segui i suggerimenti del progetto di riferimento. Elías Aguilar Nazionalità Costa Rica Altezza 174 cm Peso 73 kg Calcio Ruolo Centrocampista Squadra Herediano Carriera Squadre di club1 2011-2013 Herediano42 (4)2013-2014 Zacatepec 194813 (1)2014-2018 Herediano158 (24)2018→ Incheon Utd35 (3)2019-2020 Jeju Utd29 (4)2...
Strada statale 524Lanciano FossacesiaLocalizzazioneStato Italia Regioni Abruzzo Province Chieti DatiClassificazioneStrada statale InizioLanciano FineSS 16 presso Fossacesia Marina Lunghezza13,930[1] km Data apertura1967 Provvedimento di istituzioneD.M. 20/03/1967 - G.U. 116 del 10/05/1967[2] GestoreTratte ANAS: nessuna (dal 2001 la gestione è passata alla Provincia di Chieti) Percorso Manuale La ex strada statale 524 Lanciano Fossacesia (SS 524), ora strada pro...
ХристианствоБиблия Ветхий Завет Новый Завет Евангелие Десять заповедей Нагорная проповедь Апокрифы Бог, Троица Бог Отец Иисус Христос Святой Дух История христианства Апостолы Хронология христианства Раннее христианство Гностическое христианство Вселенские соборы Н...
British politician and alleged spy for the Czechoslovak SR (1925–1988) For other people with similar names, see John Stonhouse (disambiguation). John StonehouseStonehouse in 1967Minister of Posts and TelecommunicationsIn office1 October 1969 – 19 June 1970Prime MinisterHarold WilsonPreceded byHimself (Postmaster General)Succeeded byChristopher ChatawayPostmaster GeneralIn office1 July 1968 – 1 October 1969Prime MinisterHarold WilsonPreceded byRoy MasonSucceeded byPosit...
يفتقر محتوى هذه المقالة إلى الاستشهاد بمصادر. فضلاً، ساهم في تطوير هذه المقالة من خلال إضافة مصادر موثوق بها. أي معلومات غير موثقة يمكن التشكيك بها وإزالتها. (ديسمبر 2018) دوري أبطال أفريقيا 2017شعار البطولة الرسميتفاصيل المسابقةالتواريخ10 فبراير – 4 نوفمبر 2017الفرق55 (من 43 ات�...
Víctor Ibarbo Ibarbo pada tahun 2012Informasi pribadiNama lengkap Segundo Víctor Ibarbo GuerreroTanggal lahir 19 Mei 1990 (umur 34)[1]Tempat lahir Tumaco, KolombiaTinggi 1,88 m (6 ft 2 in)Posisi bermain Sayap, penyerangInformasi klubKlub saat ini V-Varen NagasakiNomor 32Karier junior2001–2008 Club La CanteraKarier senior*Tahun Tim Tampil (Gol)2008–2011 Atlético Nacional 102 (6)2011–2017 Cagliari 116 (15)2015 → Roma (pinjaman) 12 (0)2015–2016 → Watfo...
Ongoing COVID-19 viral pandemic in Wallis and Futuna COVID-19 pandemic in Wallis and FutunaMap of the COVID-19 pandemic in Wallis and Futuna (as of 30 April 2021[update]) 150+ confirmed cases 100–150 confirmed cases 50–100 confirmed cases 1–50 confirmed casesDiseaseCOVID-19Virus strainSARS-CoV-2LocationWallis and FutunaArrival date16 October 2020(3 years, 7 months, 3 weeks and 6 days ago)Confirmed case...
National flag Socialist Republic of VietnamCờ đỏ sao vàng (red flag with a golden star)Cờ Tổ quốc (flag of the Fatherland)UseCivil and state flag Proportion2:3Adopted23 November 1940; 83 years ago (1940-11-23) (Cochinchina uprising)2 September 1945; 78 years ago (1945-09-02) (Democratic Republic of Vietnam)1955; 69 years ago (1955) (current version)1976; 48 years ago (1976) (reunified Socialist Republic of Vie...
Rural municipality in Saskatchewan, Canada Rural municipality in Saskatchewan, CanadaNorth Qu'Appelle No. 187Rural municipalityRural Municipality of North Qu'Appelle No. 187Sacred Heart Church in LebretLocation of the RM of North Qu'Appelle No. 187 in SaskatchewanCoordinates: 50°46′23″N 103°52′08″W / 50.773°N 103.869°W / 50.773; -103.869[1]CountryCanadaProvinceSaskatchewanCensus division6SARM division1Formed[2]December 12, 1910Government[...
British parliamentary television channel Television channel BBC ParliamentUsed since 2020CountryUnited KingdomBroadcast areaUnited Kingdom and elsewhere in EuropeProgrammingLanguage(s)EnglishPicture formatMost programming:576i SDTV(upscaled to 1080i for the HDTV feed)Some programmes:1080i HDTV[a](downscaled to 576i for the SDTV feed)OwnershipOwnerBBCSister channelsBBC OneBBC TwoBBC ThreeBBC FourBBC NewsCBBCCBeebiesBBC ScotlandBBC AlbaHistoryLaunched23 September 1998; 25 years ...
Curtis JonesCurtis Jones nel 2022Nazionalità Inghilterra Altezza185 cm Peso75 kg Calcio RuoloCentrocampista Squadra Liverpool CarrieraGiovanili 2010-2019 Liverpool Squadre di club1 2019- Liverpool84 (7) Nazionale 2016-2017 Inghilterra U-155 (1)2016-2017 Inghilterra U-166 (1)2017 Inghilterra U-173 (0)2018-2019 Inghilterra U-1811 (1)2019 Inghilterra U-194 (0)2020- Inghilterra U-2120 (5) Palmarès Europei di calcio Under-21 OroRomania e Georgia 2023 1 I due numeri indi...
Handgun, knife, or other weapon worn on the body in a holster or sheath Side arms redirects here. For the video game, see Hyper Dyne Side Arms. For other uses, see Sidearm. This article needs additional citations for verification. Please help improve this article by adding citations to reliable sources. Unsourced material may be challenged and removed.Find sources: Sidearm weapon – news · newspapers · books · scholar · JSTOR (January 2013) (Learn ...
.jpg)
,_French_army_licence_registration_%276091_0277%27_photo-1.JPG)
_1.jpg)
.JPG)
.svg){kind=small}
.JPEG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
