PROFILPELAJAR.COM

Pentru alte sensuri, vedeți Uzi (dezambiguizare).

Uzii (Ghuzz, Guozz, Kuz, Oguz, Oğuz, Okuz, Oufoi, Ouz, Ouzoi, Torks, Turkmen, Turcoman, Găgăuz, Uguz, Uğuz, Uz) au fost un popor nomad^[1] de limbă turcică, originar din Asia Centrală. În secolele V-VI ei au populat partea estică a Mării Caspice, iar în secolul IX au pătruns în Europa de Est și au ajuns până la Munții Carpați.

Moșteniri lingvistice

Toponimul Uz, care desemnează atât satul ardelean (Valea Uzului) cât și râul (Uz), amintește de trecerea uzilor în aceste zone, alături și de toponimul Oituz.^[2]^[3] De asemenea, Ana Comnena în lucrarea „Alexiada” a menționat faptul că uzii au lăsat denumirea Uzo-Limna, în traducere „mlaștinile uzilor”, la gurile Dunării.^[3] Mai există denumirea turcească a orașului Oceakov, Ossy-Kala, ce înseamnă Întăritura Uzilor, sau pe scurt Uzu.^[3]

Note

^ Constantin c. Giurescu pretinde că erau un trib peceneg și găgăuzii se trag din ei, dar Ion N. Nistor pretinde că erau un trib cuman.
^ C. Necșulescu; Năvălirea uzilor prin Țările Române în Imperiul Bizantin, Revista istorică română, nr. 9, București, 1939, pag. 204
^ ^a ^b ^c Ioan Ferenț; Cumanii și episcopia lor, Tipografia seminarului teologic greco-catolic, Blaj, 1931, pag. 4

[1] Constantin c. Giurescu pretinde că erau un trib peceneg și găgăuzii se trag din ei, dar Ion N. Nistor pretinde că erau un trib cuman.

[2] C. Necșulescu; Năvălirea uzilor prin Țările Române în Imperiul Bizantin, Revista istorică română, nr. 9, București, 1939, pag. 204

[:0-3] Ioan Ferenț; Cumanii și episcopia lor, Tipografia seminarului teologic greco-catolic, Blaj, 1931, pag. 4

[1]

[2]

[3]