Bulgaria (în bulgarăБългария, ) este o țară din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia de Nord la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume.[8][9][10][11]
Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri libere. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.
Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se pe resurse disponibile local.
Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit în Peninsula Balcanică cândva înainte de secolul al XII-lea î.e.n.[14][24][25] Tracii excelau la metalurgie și le-au dat grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor barbar, organizat tribal, nestatal.[26]Imperiul Ahemenid persan a cucerit mare parte din Bulgaria actuală prin secolul al VI-lea î.e.n. și a păstrat controlul asupra regiunii până în anii 470 î.e.n.[27][28] Invazia a devenit un catalizator al unității tracilor, majoritatea triburilor lor unindu-se apoi sub regele Teres pentru a forma regatul Odris în acel deceniu.[26][29][30] Statul a slăbit apoi a fost supus de Filip al II-lea Macedon în 341 î.e.n.,[31]atacat de celți(d) în secolul al III-lea î.e.n.,[32] și în cele din urmă a devenit provincie a Imperiului Roman în 45 e.n.[33]
Până la sfârșitul secolului I e.n., guvernarea romană s-a instaurat asupra întregii Peninsule Balcanice și creștinismul a început să se răspândească în regiune prin secolul al IV-lea.[26]Biblia gotică(d)—prima carte într-o limbă germanică—a fost creată de episcopul gotUlfilas în nordul Bulgariei actuale pe la 381.[34] Regiunea a intrat sub dominație bizantină după căderea Romei în 476. Bizantinii au fost însă preocupați de războaiele prelungite împotriva Persiei și nu își puteau apăra teritoriile balcanice de incursiuni barbare.[15] Aceasta le-a permis slavilor(d) să pătrundă în Peninsula Balcanică mai întâi ca invadatori, în special prin zona dintre Dunăre și Munții Balcani, denumită Moesia.[35] Treptat, interiorul peninsulei a devenit o formațiune statală a slavilor meridionali(d), care se guvernau democratic.[36][37] Slavii i-au asimilat pe tracii parțial elenizați, romanizați și gotizați(d) din zonele rurale.[38][14][39][40][41]
Hanul Krum sărbătorește împreună cu nobilii săi după bătălia de la Pliska. Slujitorul său (dreapta) îi aduce vin în craniul lui Nicefor I.
La scurt timp după incursiunea slavă, Moesia a fost din nou invadată, de această dată de protobulgarii conduși de hanulAsparuh.[42] Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii Mari, Kubrat, a migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior al Dunării, Nistrului și Niprului. După 670, el și-a extins regatul către peninsula Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oameni[43] și a cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[44] Până la sfârșitul secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Alfabetul introdus de Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă[45] Limba sud-slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat dominația asupra majorității slave. Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska, la sud de Dunăre, a marcat începutul Primului Imperiu Bulgar.[46]
Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui.[47]Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska,[48] și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I a abolit tengriismul, trecând la creștinism.[49] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani, începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare.[50]
Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon.[49][51] Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[52] Sub conducerea lui Samuil, Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și Albania,[53] dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a învins armata bulgară la bătălia de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp după bătălie,[54] iar în 1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar.[55]
Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal.[59] Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241), când comerțul și cultura au înflorit.[59] Puternica influență politică și religioasă a orașului Tărnovo a făcut ca el să fie supranumit „A Treia Romă”, într-o vreme când Constantinopolul era în declin.[60]
Forța militară și economică a țării a intrat în declin după sfârșitul dinastiei Asăneștilor în 1257, confruntându-se cu conflicte interne, atacuri bizantine și maghiare constante și cu dominația mongolă.[59][61] Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, diviziunile între boieri și răspândirea bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate—Vidin, Tărnovo și Țara Cărvunei—și mai multe voievodate semiindependente care se luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii, sârbii, venețienii și genovezii. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani.[59]
Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre.[62] Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări.[63] Boierimea a fost eliminată, țărănimea înrobită pe moșiile stăpânilor otomani,[62] iar populația și-a pierdut conștiința națională.[64][14]
Apărarea pasului Șipka a fost crucială pentru eliberarea Bulgariei. În etapa finală a bătăliei, forțele bulgărești, cu muniția epuizată, au aruncat cu pietre și cu trupurile camarazilor lor căzuți pentru a respinge atacurile otomane.[65]
De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute fiind Prima (1598) și a Doua Răscoală de la Tărnovo (1686), precum și răscoala lui Kărpoș (1689).[62] În secolul al XVIII-lea, Epoca Iluminismului din Europa Occidentală a influențat apariția unei mișcări de renaștere națională a Bulgariei.[62] Ea a restaurat conștiința națională și a devenit factor-cheie în lupta de eliberare antiotomană, având ca rezultat Revolta din Aprilie 1876. Până la 30.000 de bulgari au murit în luptele prilejuite de suprimarea revoltei de către otomani. Masacrele au determinat Marile Puteri să intre în acțiune.[66] Ele s-au întrunit la Conferința de la Constantinopol din 1876, dar hotărârile lor au fost respinse sau ignorate de către Imperiul Otoman. Aceasta a permis Imperiului Rus să caute o rezolvare prin forță, fără să riște confruntarea cu celelalte Mari Puteri, așa cum se întâmplase în Războiul Crimeei.[66] În 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și l-a învins. La lupte au participat și voluntari bulgari. Tratatul de la San Stefano a fost impus otomanilor de către ruși la 3 martie 1878, și prin el se înființa un principat autonom bulgar pe teritorii întinse, ale celui de al Doilea Imperiu Bulgar.[67][68]
Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în Balcani să nu le amenințe interesele. Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat autonom mult mai mic, cuprinzând Moesia și regiunea Sofiei, lăsând mari populații bulgărești în afara granițelor noului stat.[67][69] Aceasta a jucat un rol semnificativ în formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului al XX-lea.[70] Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22 septembrie 1908.[71]
Bulgaria independentă modernă
Soldați bulgari tăind sârma ghimpată a Antantei și pregătindu-se de înaintare, în Primul Război Mondial
În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită adesea „Prusia din Balcani”.[72][73] Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în trei conflicte consecutive—două războaie balcanice și Primul Război Mondial. După o dezastruoasă înfrângere în al Doilea Război Balcanic, Bulgaria s-a găsit din nou în tabăra învinsă ca urmare a alianței sale cu Puterile Centrale în Primul Război Mondial. În pofida faptului că peste un sfert din populație a luptat în armata sa de 1.200.000 de oameni[74][75] și a obținut câteva victorii importante la Doiran și Monastir, țara a capitulat în 1918. Războiul a dus la semnificative pierderi teritoriale, un total de 412.000 de morți, și un val de peste 253.000[76] de refugiați care au pus presiune suplimentare pe economia națională deja ruinată.[77]
Frământările politice rezultate în urma acestor pierderi au dus la o dictatură regală autoritară a țarului Boris al III-lea (1918–1943). Bulgaria a intrat în al Doilea Război Mondial în 1941 ca membră a Axei dar a refuzat să participe la Operațiunea Barbarossa, salvându-și populația evreiască de deportarea în lagărele de concentrare naziste.[78] Moartea subită a lui Boris al III-lea în vara lui 1943 a adus noi agitații politice pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei și gherilele comuniste au căpătat avânt.[79] După mai multe greve și revolte, în septembrie 1944 Frontul pentru Patrie, dominat de comuniști, a preluat puterea cu ocazia intrării armatei sovietice in Bulgaria, punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la sfârșitul războiului.[80]
Lovitura de stat din 9 septembrie 1944 a dus la abolirea monarhiei, dar abia în 1946 s-a instaurat dictatura partidului uniccomunist, proclamându-se republica populară.[82] A devenit o parte a sferei sovietice de influență sub conducerea lui Gheorghi Dimitrov (1946–1949), care a pus bazele unui stat stalinist industrializat forțat. Până la jumătatea anilor 1950, standardele de viață au crescut semnificativ, și represiunea politică s-a redus.[83][84]Economia planificată după model sovietic a suferit câteva reforme restrânse care au apropiat-o puțin de economia de piață sub Todor Jivkov (1954–1989).[85] Fiica sa, Liudmila, a promovat peste hotare arta și cultura bulgară.[86] Într-o încercare de a șterge identitatea minorității turcești, a fost lansată în 1984 o campanie de asimilare. Ca urmare, 300.000 de turci din Bulgaria au emigrat în Turcia.[87][88]
În contextul prăbușirii blocului comunist, la 10 noiembrie 1989, Partidul Comunist Bulgar a renunțat la monopolul politic, Jivkov a demisionat, iar Bulgaria a intrat în tranziția către o democrație parlamentară.[89] Primele alegeri libere din iunie 1990 au fost câștigate de Partidul Socialist Bulgar (BSP, noul nume al Partidului Comunist).[90] O nouă constituție ce aducea un regim democratic parlamentar, cu un președinte slab și un prim ministru responsabil în fața parlamentului a fost adoptată în iulie 1991. Noul sistem nu a îmbunătățit imediat standardele de viață și economia—calitatea vieții și performanțele economice au rămas chiar inferioare celor din comunism, chiar și o vreme după anul 2000.[91] Un pachet de reforme drastice promovat în 1997 a readus creșterea economică, dar nivelul de trai a crescut mai lent.[92] După 2001 situația economică, politică și geopolitică s-a îmbunătățit semnificativ,[93] și Bulgaria a atins nivele mai înalte ale Indicelui Dezvoltării Umane.[94] A devenit membră a NATO în 2004 și a Uniunii Europene în 2007.[95][96]
Stânga: Munții Balcani din centrul Bulgariei Dreapta: Maslen nos, pe coasta Mării Negre
Bulgaria ocupă o porțiune din estul peninsulei Balcanice, învecinându-se cu cinci țări—cu Grecia și Turcia la sud, cu Macedonia și Serbia la vest si cu România la nord. Frontierele terestre au o lungime totală de 1.808 km, iar coasta Mării Negre are o lungime de 354 km.[97] Suprafața totală a țării este de 110.994 km², ceea ce o clasează pe locul 105 în lume.[98][99] Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat. N. și 25° long. E.[100]
Harta fizică a Bulgariei
Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia Traciei și Munții Rodopi.[97] Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre.[97]
Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții Rodopi către est, munți mai mici dar mai întinși.[97] În Bulgaria se află cel mai înalt punct din peninsula Balcanică, Musala, la 2.925 m[101] iar cel mai jos punct al țării este nivelul mării. Câmpiile ocupă circa o treime din suprafață, în vreme ce dealurile și podișurile ocupă 41%.[102] Țara are o rețea densă de circa 540 de râuri, dintre care multe sunt relativ scurte și cu debite reduse.[103] Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar, Iskărul, are o lungime de 368 km. Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud.[97]
Bulgaria are o climă dinamică, rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de aer mediteranean și continental, cu concursul efectului de barieră al munților.[97] Bulgaria de nord are mediile de temperatură cu 1 °C mai mici și cele de precipitații cu 200 mm mai ridicate decât regiunile de la sud de Balcani. Amplitudinile temperaturii variază semnificativ de la zonă la zonă. Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată în țară este de −38,3 °C, în vreme ce cea mai ridicată este de 45,2 °C.[104]Precipitațiile se ridică la 630 mm pe an, și fluctuează de la 500 mm în Dobrogea până la peste 2.500 mm în munți. Masele de aer continental aduc mari cantități de zăpadă iarna.[105]
Bulgaria a adoptat protocolul de la Kyoto[107] și a îndeplinit obiectivele acestuia, reducând emisiile de dioxid de carbon între 1990 și 2009 cu 30%.[108] Poluarea fabricilor și uzinelor metalurgice, împreună cu despăduririle continuă să producă mari probleme sănătății populației.[109] Zonele urbane sunt în mod deosebit afectate de producția de energie în termocentrale pe bază de cărbuni și de traficul de automobile,[110][111] în vreme ce utilizarea de pesticide în agricultură, precum și sistemele de epurare învechite din industrie produc poluare extensivă a solului și a apelor cu substanțe chimice și detergenți.[112] Bulgaria este singurul stat membru al UE care nu reciclează deșeurile din orașe,[113] deși o uzină de reciclare a deșeurilor electronice a fost deschisă în iunie 2010.[114] Situația s-a ameliorat în ultimii ani, și mai multe programe finanțate de guvern au fost derulate în tentativa de a reduce nivelul poluării.[112]
Biodiversitatea Bulgariei este conservată în trei parcuri naționale, 11 parcuri naturale[115] și 17 zone propuse să devină rezervații ale biosferei.[116] Aproape 35% din suprafața uscatului este formată din păduri,[117] unde cresc unii dintre cei mai bătrâni copaci din lume, între care se numără Pinul lui Baikușev și stejarul din Granit.[118] Flora cuprinde peste 3.800 de specii din care 170 sunt endemice și 150 sunt în pericol.[119] Fauna este reprezentată în principal de ursul brun și de șacal,[120] în vreme ce râsul și acvila de câmp au populații reduse, dar în creștere.[121]
Bulgaria este o democrație parlamentară în care puterea executivă stă în mâinile primului ministru.[93] Sistemul politic are trei ramuri—legislativă, executivă și judecătorească, dreptul de vot aparținând cetățenilor în vârstă de cel puțin 18 ani. Alegerile sunt supravegheate de o Comisie Electorală Centrală independentă, din care fac parte reprezentanți ai tuturor marilor partide politice. Partidele trebuie să se înregistreze la comisie înainte de a participa la alegeri naționale.[122] În mod normal, primul ministru ales este șeful partidului care a primit cele mai multe voturi la alegerile legislative.[93]
Partidele politice se întrunesc în Adunarea Națională, un parlament unicameral format din 240 de deputați aleși pe mandate de patru ani prin vot direct. Adunarea Națională are puterea de a adopta legi, de a aproba bugetul, de a organiza alegerile prezidențiale, de a alege și a demite primul ministru și ceilalți miniștri, de a declara război, de a desfășura trupe peste hotare, și de a ratifica tratate și acorduri internaționale. Președintele este șeful statului și comandant suprem al forțelor armate, și are autoritatea de a returna legi la Parlament, deși acesta din urmă poate trece peste vetoul președintelui cu o majoritate simplă a tuturor membrilor parlamentului.[93]
Primul guvern GERB a fost format după ce acest partid de centru-dreapta a câștigat alegerile generale din iulie 2009(d) cu 117 locuri în Adunarea Națională și a format un guvern minoritar(d) fără susținerea altor partide politice din parlament.[123] Acest guvern a demisionat la 20 februarie 2013 după o serie de proteste la nivel național(d) din cauza costurilor mari ale utilităților și nivelului scăzut de trai.[124] Ca urmare, Parlamentul a fost dizolvat și președintele a format un nou guvern provizoriu.
Alegerile anticipate ce au urmat în mai 2013 au adus GERB o victorie la limită.[125] Fără susținerea celorlalte trei partide politice intrate în parlament, însă, la 24 mai, liderul GERB, Boiko Borisov, și-a depus mandatul. Partidul Socialist Bulgar l-a propus pe fostul ministrul de finanțe Plamen Oreșarski în mai 2013.[126][127] La doar două săptămâni după formarea sa, guvernul Oreșarski a fost asprui criticat de opoziție și s-a confruntat cu un nou val de proteste(d), unele cu peste 11.000 de participanți.[128] Guvernul a rezistat la cinci moțiuni de cenzură, dar în cele din urmă a demisionat[129] la 23 iulie 2014.[130] La 6 august, un guvern temporar(d) condus de Gheorghi Bliznașki a depus jurământul.[131]
Legislația civilă este una obișnuită.[136] Ramura judecătorească este supravegheată de Ministerul Justiției. Tribunalul Administrativ Suprem și Curtea Supremă de Casație sunt cele mai înalte instanțe de apel și supraveghează aplicarea legii în tribunalele subordonate.[122] Consiliul Suprem Judiciar gestionează sistemul și numește judecătorii. Puterea judecătorească din Bulgaria, împreună cu alte instituții, rămâne una dintre cele mai corupte și ineficiente din Europa.[137][138][139][140]
Aplicarea legii se face de către organizații subordonate Ministerului de Interne.[141] Serviciul Național de Poliție (NPS) combate criminalitatea generală, păstrează ordinea publică și susține operațiunile celorlalte agenții de aplicare a legii.[142] NPS are 27.000 de ofițeri de poliție în secțiunile sale locale și națională.[143] Ministerul de Interne conduce și Serviciul Poliției de Frontieră și Jandarmeria Națională—o ramură specializată în activități antiteroriste, gestiunea crizelor și controlul mulțimilor. Contrainteligența și securitatea națională sunt în sarcina Agenției de Stat pentru Securitate Națională, înființată în 2008.[144]
Bulgaria este un stat unitar.[145] Din anii 1880, de când țara a căpătat autonomie, numărul unităților administrativ-teritroriale a variat de la șapte la 26.[146] Între 1987 și 1999 structura administrativă a fost alcătuită din nouă regiuni (oblastii, singular oblastie). Noua organizare administrativă a fost adoptată în paralel cu descentralizarea economiei.[147] Ea include 27 de regiuni și o regiune metropolitană a capitalei (Sofia-capitala). Toate aceste regiuni își iau numele de la capitala lor. Regiunile sunt împărțite mai departe în 264 comune (obștine).
Comunele sunt conduse de primari, aleși pe patru ani și de consilii locale alese prin vot direct. Bulgaria este un stat deosebit de centralizat, în care Consiliul de Miniștri numește direct guvernatorii regiunilor și în care toate regiunile și comunele sunt puternic dependente de finanțarea de la centru.[122]
Bulgaria a devenit membru al Națiunilor Unite în 1955 și din 1966 a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate de trei ori, cel mai recent în 2002–2003.[148] Bulgaria a fost printre țările fondatoare ale OSCE în 1975. A aderat la NATO la 29 martie 2004, a semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005,[95][149] și a devenit membru al Uniunii la 1 ianuarie 2007.[96] Integrarea euro-atlantică a devenit o prioritate pentru Bulgaria după căderea comunismului, deși conducerea comunistă dorea și ea părăsirea Pactului de la Varșovia și aderarea la Comunitățile Europene încă din 1987.[150][151][152] Relațiile Bulgariei cu vecinii sunt în general bune, după 1990. Țara joacă un rol important n promovarea securității regionale.[153] Bulgaria are în funcțiune o colaborare economică și diplomatică tripartită cu România și Grecia,[154] menține relații strânse cu ceilalți membri ai UE, cu Statele Unite și Rusia, și continuă să amelioreze relațiile tradiționale cu China[155] și Vietnam.[156]Procesul HIV din Libia, care a avut loc după încarcerarea mai multor asistente medicale bulgare la Benghazi în 1998, a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Bulgaria, Uniunea Europeană și Libia. A avut ca rezultat eliberarea asistentelor de către guvernul lui Muammar Gaddafi, care în schimb a primit un contract pentru a primi un reactor nuclear și arme din Franța.[157]
Bulgaria a găzduit șase avioane KC–135 Stratotanker și 200 de persoane care s-au ocupat cu efortul de război din Afganistan în 2001, aceasta fiind prima staționare de trupe străine pe teritoriul țării de la al Doilea Război Mondial.[22] Relațiile militare internaționale s-au extins și mai mult în aprilie 2006, când Bulgaria și Statele Unite au semnat un acord de cooperare defensivă privind utilizarea bazelor aeriene de la Bezmer și Graf Ignatievo, poligonul de pregătire Novo Selo și un centru de logistică din Aytos ca centre de pregătire militară comună.[158] În același an, revista Foreign Policy a trecut baza aeriană de la Bezmer pe lista celor mai importante șase baze ale USAF din străinătate, datorită apropierii de Orientul Mijlociu.[159] În total, 756 de militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau NATO. Istoric, Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în țările aliate din cadrul blocului sovietic, cum ar fi Nicaragua[160] și Libia (peste 9.000).[161]
Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari, formată din forțele terestre, marina și forțele aeriene. Forțele terestre sunt formate din două brigăzi mecanizate și opt batalioane și regimente independente; forța aeriană operează cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene, iar marina deține diverse nave, elicoptere și măsuri pentru paza coastei.[162]
După o serie de reduceri de personal începând cu 1990, numărul militarilor activi a scăzut de la 152.000 în 1988[163] până la 32.000 în anii 2000,[164] suplimentat de o forță de rezervă de 302.500 de soldați și ofițeri și 34.000 de civili ca personal auxiliar.[165] Inventarul este în principal de origine sovietică, cum ar fi avioanele de luptă MiG-29, rachetele sol-aer S-300 și rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune Tocika(d). După 2020, guvernul va cheltui 1,4 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor noi avioane de luptă, sisteme de comunicații și capabilități pentru războiul informatic.[166] Cheltuielile militare totale pe 2009 s-au ridicat la 819 milioane de dolari.[167]
Bulgaria are o economie de piață industrializată,[168] aflată în zona de venituri medii spre mari,[169] și în care sectorul privat produce peste 80% din PIB.[170] Dintr-o țară predominant agricolă, cu o populație predominant rurală în 1948, până în anii 1980 Bulgaria devenise o economie industrializată, a cărei prioritate principală era cercetarea tehnologică și științifică.[171] Criza economiilor planificate, urmată de pierderea piețelor CAER în 1990, și apoi de terapia de șoc pentru transformarea într-o economie de piață au avut ca rezultat o scădere abruptă a producției industriale și agricole, care a culminat cu colapsul economic din 1997.[172][173] După 2000, Bulgaria a trecut printr-o perioadă de creștere economică rapidă,[172] deși nivelul veniturilor a rămas unul din cele mai scăzute din UE, salariul mediu brut fiind de 754 leva (386 euro) în martie 2012.[174] Salariile reprezintă, însă, doar jumătate din totalul veniturilor casnice.[175] PIB pe cap de locuitor în termenii parității puterii de cumpărare se ridica la 44% din media UE în 2010, conform datelor Eurostat,[176] în timp ce costul vieții era 51% din medie.[177] Moneda națională este leva, aflată la curs fix de schimb cu euro, la o rată de 1,95583 levа pentru un euro.[178] Bulgaria nu face parte din zona euro și, în ciuda adoptării cursului de schimb fix, unii analiști consideră că adoptarea monedei unice europene se va putea face abia după 2015.[179]
Rata șomajului a crescut la 12,6% în aprilie 2012 și creșterea PIB a trecut de la 6,2% (2008) la −5,5% (2009) în contextul crizei financiare.[180][181] Criza a avut un impact negativ în principal asupra industriei, producând o scădere cu 10% a producției industriale naționale, o scădere de 31% în minerit și de 60% în producția de metale neferoase.[182] Creșterea pozitivă a revenit în 2010, ajungând la 0,2%.[181] La sfârșitul lui 2011, investițiile erau însă în scădere și consumul scădea constant din cauza creșterii șomajului.[183]
Corupția rămâne o problemă gravă în țară, ea aflându-se pe locul 86 după indicele percepției corupției iar situația se înrăutățește.[184] În același timp, Bulgaria este pe locul 28 după indicele libertății economice în lume,[185] are cele mai scăzute impozite pe venit pentru persoane și pentru firme din Uniunea Europeană,[186] și a doua cea mai mică datorie publică din statele-membre, cu 16,3% din PIB în 2011.[187] În 2011, PIB (PPC) a fost estimat la 101 miliarde de dolari, cu 13.597 de dolari pe cap de locuitor.[188] Sofia și regiunea de dezvoltare Iugozapaden constituie cea mai bine dezvoltată parte a țării, cu un PIB (PPC) pe cap de locuitor de 24.647 în 2009.[189] Sectorul serviciilor constituie 64,6% din PIB, urmat de industrie cu 30,1% și agricultură cu 5,3%.[190] Forța de muncă se ridica la 2,5 milioane de persoane.[191] Bulgaria este beneficiar net de fonduri europene, în 2009 primind 589 million euro.[192]
Bulgaria (portocaliu) și cei mai mari parteneri de export după pondere în totalul exporturilor
Zăcămintele locale de fier, cupru, cărbune și plumb sunt vitale pentru sectorul producător intern.[193] Între principalele industrii se numără extracția metalelor și mineralelor, industria chimică, de mașini industriale și componente de vehicule,[194]rafinarea petrolului[195] și producția de oțel.[196] Mineritul și industriile asociate dețin 120.000 de angajați și produc circa 5% din PIB.[197] Țara este al patrulea producător de aur din Europa și al șaselea producător de cărbune.[197][198] Aproape toate produsele de export ale Bulgariei sunt produse industriale, cum ar fi produsele din petrol ($2,24 miliarde), cupru ($1,59 miliarde), medicamente ($493 milioane) și echipament militar ($358 milioane).[199][200]
În contrast cu sectorul industrial, agricultura a scăzut în ultimii 10 ani. Producția din 2008 se ridica la doar 66% din cea dintre 1999 și 2001,[200] în vreme ce producția de cereale și legume a scăzut cu aproape 40% după 1990.[201] Bulgaria rămâne însă exportator net de produse agricole, circa două treimi din exporturile sale mergând către țări din OECD.[202] Țara este cel mai mare producător din lume de uleiuri și esențe pentru parfumuri, cum ar fi uleiul de levănțică și cel de trandafir.[22][203] În 2007 a fost lansat un program guvernamental pe cinci ani de modernizare și dezvoltare, cu scopul de a întări sectorul agricol cu investiții totale de 3,2 miliarde de euro.[204]
În ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinație turistică atractivă, având unele dintre cele mai ieftine stațiuni din Europa și unele din ultimele plaje neacaparate de industria turistică.[205][206]Lonely Planet a plasat Bulgaria în primele 10 destinații de călătorie pentru 2011.[207] Peste 40% dintre cei 9.000.000 de turiști care vizitează țara anual sunt greci, români și germani.[208] Între principalele destinații turistice se numără capitala Sofia, orașul medieval Veliko Tărnovo,[209] stațiunile de pe litoral Nisipurile de Aur și Sunny Beach, precum și stațiunile montane Bansko, Pamporovo și Boroveț.
Știință și tehnologie
Supercalculatorul Centrului Național de Aplicații în Supercalcul
Bulgaria are unul din cele mai mici bugete științifice din Europa, cu 0,86% din PIB în 2020 (față de 2,32% la nivel european)[210][211][212]. Subfinanțarea cronică a sectorului după 1990 a obligat mulți profesioniști de înaltă calificare științifică să părăsească țara.[213] Ca urmare, Bulgaria are un nivel redus de inovație, competitivitate și exporturi de valoare adăugată mare.[214][215]
În anii 1980, Bulgaria devenise un „Silicon Valley al Blocului Estic” datorită exporturilor masive de tehnologie de calcul în țările CAER.[220] Țara s-a clasat a treia în lume în 2011 după numărul total de specialiști în IT&C, depășind țări cu populații mult superioare,[221] și operează singurul supercalculator din Balcani, un IBM Blue Gene(d)/P la Centrul Național pentru Aplicații în domeniul Supercalculatoarelor.[222][223] Supercalculatorul IBM a fost stins în 2015.[224] Un nou supercalculator numit Discoverer, un BullSequana XH2000 construit de Atos, a fost instalat la Sofia Tech Parc și inaugurat per 11 mai 2021 cu o cheltuială de 11,5 milioane de euro. Este supercalculatorul mai puternic din toată Europa de Est, constând din 300 To de RAM, 144.380 procesoare și o viteză de calcul maximă de 4.518,87 TFlop/s (clasat pe locul 91 din toată lumea pe lista TOP500 în noiembrie 2021).[225][226][227]
Infrastructură
Harta șoselelor din Bulgaria
Deși are relativ puține rezerve de combustibili fosili, sectorul energetic bine dezvoltat din Bulgaria, împreună cu așezarea geografică strategică fac din ea un important nod energetic european.[228] Aproape 34% din energia electrică se produce în centrala nucleară de la Kozlodui[229] și opinia publică susține ferm dezvoltarea energiei nucleare.[230] Expansiunea rapidă a surselor de energei alternative, cum ar fi centralele solare și eoliene[231] fac din Bulgaria un producător de energie cu una dintre cele mai mari rate de creștere din lume.[232] Țara țintește către producerea a 16% din electricitate din surse regenerabile înainte de 2020.[233]
Rețeaua națională de drumuri are o lungime totală de 40.231 km,[234] dintre care 39.587 km sunt pavate, dar aproape jumătate din ele se încadrează în cea mai joasă categorie internațională pentru astfel de drumuri.[235] Căile ferate sunt un important mijloc de transport al mărfurilor, deși utilizarea șoselelor în transportul de mărfuri este în creștere. Bulgaria are 6.238 km de cale ferată[235] dintre care 461 km de cale ferată de mare viteză sunt în construcție, trebuind să fie terminați în 2013.[236][237][238] Există legături feroviare cu România, Grecia și Serbia, iar trenurile express deservesc legături directe cu Kiev, Minsk, Moscova și Sankt Petersburg.[239] Sofia și Plovdiv sunt principalele centre de transport aerian, în vreme ce Varna și Burgas sunt principalele porturi maritime.[235] Varna urmează să fie primul punct de pe teritoriul UE din cadrul conductei de gaze naturale South Stream.[240]
Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări substanțiale. Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor, iar regiunile sunt legate între ele printr-o linie digitală de mare capacitate.[235] Există trei operatori de telefonie mobilă activi în Bulgaria—Mtel(d), Yettel Bulgaria(d) și Vivacom(d).[241] Numărul de utilizatori ai Internetului a crescut rapid din 2000—de la 430.000, numărul lor a crescut la 1,55 milioane în 2004, și 3,4 milioane (48% rată de penetrare) în 2010.[242] Bulgaria are cea mai rapidă viteză medie de acces la Internet în bandă largă după Coreea de Sud.[243]
Conform recensământului din 2011, populația Bulgariei era atunci de 7.364.570 de locuitori, în scădere de la maximul de circa nouă milioane înregistrat în 1989. Bulgaria are scădere demografică de la începutul anilor 1990,[244] când prăbușirea economiei comuniste a determinat circa 937.000 oameni—în majoritate adulți tineri—să emigreze înainte de 2005.[245] Populația continuă să scadă și sporul natural actual este unul dintre cele mai scăzute din lume.[246]
Bulgarii reprezintă principalul grup etnic și compun 84,8% din populație. Minoritățile turcilor și romilor formează 8,8% și respectiv 4,9%; circa 40 de minorități mai mici compun 0,7 procente, și 0,8 nu s-au declarat membri ai unei etnii.[247] Romii sunt considerați de către unii bulgari cetățeni de rang inferior[248] și aproximativ 70.000 din ei sunt implicați în activități ilegale.[249] Traficul de ființe umane este răspândit în rândul romilor din cauza tradiției vânzării mireselor.[250] Programele de integrare a romilor, finanțate de Uniunea Europeană, nu au avut succes.[251] Toate grupurile etnice cunosc și folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85,2% din populație.[252] Cea mai veche limbă slavă scrisă, bulgara este diferită de alte limbi din acest grup prin anumite particularități gramaticale, cum ar fi lipsa cazurilor substantivului și a infinitivului verbelor, precum și prin articolul hotarât sufixat.[253][254]
Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic. Constituția garantează libertatea religioasă, dar desemnează creștinismul ortodox ca religie „tradițională”.[255] Majoritatea populației (76%) se identifică drept ortodocși.[252]Biserica Ortodoxă Bulgară a devenit autocefală din 927,[256][257] și are 12 episcopii cu 2.000 de preoți.[258] Alte organizații religioase sunt musulmanii (10%), romano-catolicii (0,8%) și protestanții (1,1%); 0,2% practică alte credințe și 11,8% nu se identifică cu nicio religie.[252]
Biblioteca Universității din Sofia, cea mai mare instituție de învățământ superior din Bulgaria
Guvernul estima în 2003 rata alfabetizării la 98,6%, fără diferențe semnificative între sexe. Bulgaria are prin tradiție standarde înalte de educație.[248]Ministerul Educației, Tineretului și Științei finanțează toate instituțiile de educătie publică, stabilește criterii pentru manuale și supraveghează publicarea lor.[259] Statul furnizează educație gratuită în școli de stat, cu excepția învățământului superior.[248] Procesul de educație cuprinde 12 clase, dintre care primele opt sunt primare și IX-XII sunt secundare.[259] Liceele pot fi tehnice, vocaționale, generale sau specializate pe o anumită disciplină, în vreme ce educația universitară constă dintr-un ciclu de licență de 4 ani, urmat de un an de master.[260]
Speranța de viață medie este de 73,6 ani, sub media Uniunii Europene.[261] Cauzele principale de deces sunt similare cu cele din alte țări industrializate, în principal bolile cardiovasculare, cancerul și bolile respiratorii.[262] Bulgaria are un sistem medical universal finanțat prin impozite și contribuții la fondul de sănătate.[262] Fondul Național de Asigurări de Sănătate (NHIF) finanțează o porțiune din ce în ce mai mare din serviciile medicale primare. Cheltuielile cu sănătatea din bugetul național se ridică la 4,3% între 2002 și 2004, iar Fondul a contribuit la peste 60% din cheltuielile anuale ale sistemului.[263] Bugetul sănătății s-a ridicat în 2010 la 4,2% din PIB, sau circa 1,3 miliarde de euro.[264] Numărul medicilor este peste media UE, cu 181 medici la 100.000 de locuitori,[265] deși este o penurie acută de asistente medicale și de personal auxiliar, iar calitatea spitalelor este redusă.[266]
Majoritatea bulgarilor (72,5%) locuiesc în mediul urban.[267] Bulgaria are cea mai mare rată de proprietate asupra locuințelor din lume: circa 97% din populație trăiește în propria locuință sau în locuința ocupată de proprietar.[268] Există și o rată mare de deținere de aparate electrice casnice, cum ar fi televizoarele (97,9 din locuințe), frigidere (93,3%) și telefoane (90,6%), și rate relativ mari pentru calculatoare (42,9%) și automobile (41,9%). Ratele medii la toate categoriile sunt substanțial mai ridicate în Sofia, al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană, cu o populație de peste 1.200.000 de locuitori.[269][270]
Primul și al Doilea Imperiu Bulgar au funcționat ambele ca centre ale culturii slave în mare parte din Evul mediu, exercitând o considerabilă influență culturală asupra Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav, Ohrid și Tărnovo.[289][290][291]Alfabetul chirilic, utilizat ca sistem de scriere în multe limbi din Europa de Est și Asia, își are originea la școala literară de la Preslav prin secolul al IX-lea.[292] În toate cazurile, progresul medieval al Bulgarilor în domeniul artelor și literelor a luat sfârșit odată cu cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea[293] După eliberare, literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene, cum ar fi romantismul și simbolismul. De la începutul secolului al XX-lea, au ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov.[294][295] În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias Canetti a primit Premiul Nobel pentru Literatură.[296].
Ceaslovul, o veche carte tipărită bulgărească în alfabetul chirilic, datând din 1566
Muzica populară bulgărească este de departe cea mai complexă formă de artă tradițională și s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor ca o combinație de influențe occidentale și orientale. Ea conține tonalități și moduri orientale, ortodoxe medievale și europene occidentale.[297] Muzica are un sunet deosebit și folosește o gamă largă de instrumente tradiționale, cum ar fi badulka(d) (cobză), gaida(d) (cimpoi), cavalul și toba. Una dintre trăsăturile distinctive este timpul ritmic extins, care nu are echivalent în restul muzicii europene.[22] Corul vocal de femei al Televiziunii Bulgare este cel mai cunoscut ansamblu de muzică populară din țară, și a primit un premiu Grammy în 1990.[298] Compoziția muzicală scrisă din Bulgaria datează din Evul Mediu timpuriu, cu lucrările lui Ioan Kukuzelis(d) (c. 1280–1360).[299] Muzica clasică, de operă și balet sunt reprezentate de compozitorii Emanuil Manolov(d), Pancio Vladigherov și Gheorghi Atanasov și de cântăreții Ghena Dimitrova și Boris Hristov.[300][301][302][303] Interpreții bulgari au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale, cum ar fi rock progresiv (FSB), electropop (Mira Aroyo(d)) și jazz (Milcio Leviev).
Artele vizuale religioase cuprind fresce, picturi murale și icoane, multe produse de școala artistică de la Tărnovo.[304]Vladimir Dimitrov(d), Nikolai Diulgheroff și Christo and Jeanne-Claude(d) sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari.[293] Industria cinematografică este însă mai slabă: în 2010, în Bulgaria s-au produs doar trei filme de lung-metraj și două documentare cu finanțare publică. Evenimentele culturale sunt promovate în presa națională, ce cuprinde postul național de radio, și cotidienele Trud(d) și 24 Ceasa.[305]
Echipa olimpică a Bulgariei la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2010
Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică influență turcească și grecească.[306] Printre cele mai importante produse culinare locale se numără iaurtul, Lukanka, banița, salata șopska, liutenița și cozonacul. Sunt prezente și alte feluri de mâncare orientale, cum ar fi musaca, ghiveci și baclava. Consumul de carne se află sub media europeană, fiind preferate diverse salate.[306]Rachiul este băutura alcoolică tradițională din fructe, consumată în Bulgaria încă din secolul al XIV-lea.[307] Vinurile bulgărești sunt cunoscute pentru soiurile Savagnin(d), muscat și Mavrud(d), din care se produc până la 200.000 de tone anual.[308][309] Înainte de 1989, Bulgaria era al doilea exportator mondial de vin.[310]
Bulgaria are rezultate bune la sporturi cum ar fi lupte, haltere, box, gimnastică și tenis.[311] Țara are una din cele mai bune echipe de volei din lume, pe locul șase mondial conform clasamentului Federația Internațională de Volei(d) pe 2011.[312]Fotbalul este de departe cel mai popular sport.[311] Între fotbaliștii bulgari celebri se numără atacantul lui Manchester UnitedDimităr Berbatov, precum și Hristo Stoicikov, de două ori câștigător al Ghetei de Aur și cel mai de succes jucător bulgar din toate timpurile.[313] Între cluburile de fotbal de prim rang se numără ȚSKA Sofia[314][315] și Levski Sofia. Cea mai bună performanță a naționalei la campionatele mondiale a fost obținută în SUA (1994), când a eliminat consecutiv Mexicul și Germania, obținând locul al patrulea.[311] Bulgaria participă la Jocurile Olimpice încă de la prima ediție de la Atena 1896, când a fost reprezentată de Charles Champaud.[316] În total, Bulgaria a câștigat până în 2008 (inclusiv) 218 medalii: 52 de aur, 86 de argint și 80 de bronz,[317] ceea ce o plasează pe locul 24 în clasamentul tuturor timpurilor.
Sportul în Bulgaria este o activitate foarte îndrăgită, cel mai popular fiind fotbalul, alături de alte sporturi de echipă, cum ar fi voleiul și handbalul.
Note
^Penin, Rumen (). Природна география на България [Natural Geography of Bulgaria] (în bulgară). Bulvest 2000. p. 18. ISBN978-954-18-0546-6.
^Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (). „Development of metallurgy in Eurasia” [Dezvoltarea metalurgiei în Eurasia] (în engleză). Department of Prehistory and Europe, British Museum. p. 1015. Accesat în . In contrast, the earliest exploitation and working of gold occurs in the Balkans during the mid-fifth millennium BC, several centuries after the earliest known copper smelting. This is demonstrated most spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986; Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in Southwest Asia date only to the beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in Israel (Golden 2009), suggesting that gold exploitation may have been a Southeast European invention, albeit a short-lived one.
^Sigfried J. de Laet, ed. (). History of Humanity: From the Third Millenium to the Seventh Century BC [Istoria omenirii: din mileniul al III-lea până în secolul al VII-lea î.e.n.] (în engleză). UNESCO / Routledge. p. 99. ISBN9789231028113. Accesat în . The first major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the shores of the Black Sea in Bulgaria...
^Milisauskas, Sarunas (). European Prehistory: A Survey [Preistorie europeană: studiu]. Springer. ISBN9781441966339. Accesat în . One of the earliest dates for an Aurignacian assemblage is greater than 43,000 BP from Bacho Kiro cave in Bulgaria...
^Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (). „Development of metallurgy in Eurasia”. Department of Prehistory and Europe, British Museum. p. 1015. Accesat în . In contrast, the earliest exploitation and working of gold occurs in the Balkans during the mid-fifth millennium BC, several centuries after the earliest known copper smelting. This is demonstrated most spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986; Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in Southwest Asia date only to the beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in Israel (Golden 2009), suggesting that gold exploitation may have been a Southeast European invention, albeit a short-lived one.
^Anthony (ed), David W.; Chi (ed.), Jennifer (). The Lost World of Old Europe: The Danube Valley, 5000-3500 BC. Institute for the Study of the Ancient World. pp. 39, 201. ISBN978-0-691-14388-0. Accesat în . ...grave 43 at the Varna cemetery, the richest single grave from Old Europe, dated about 4600-4500 BC.Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
^„The Gumelnita Culture”. Government of France. Accesat în . The Necropolis at Varna is an important site in understanding this culture.
^Schoenberger, Erica (). Nature, Choice and Social Power. Routledge. p. 81. ISBN978-0-415-83386-8. Accesat în . The graves at Varna range from poor to richly endowed, suggesting a rather high degree of social differentiation. Their discovery has led to a re-evaluation of the form of social organization characteristic of the Varna culture and of the onset of social stratification in Neolithic cultures.
^Nagle, D. Brendan (). Readings in Greek History: Sources and Interpretations. Oxford University Press. p. 230. ISBN978-0199978458. However, one of the Thracian tribes, the Odrysians, succeeded in unifying the Thracians and creating a powerful state
^MacDermott, Mercia (). Bulgarian folk customs. Jessica Kingsley Publishers. pp. 19, 64–70, 226. ISBN978-1853024863. Accesat în . While dancing round fires and jumping over fires forms part of many Slav customs, dancing on fire does not, and it is therefore likely that nestinarstvo was inherited by the Bulgarians from the Hellenized Thracians who inhabited the land before them.
^Detrez, Raymond (). Historical Dictionary of Bulgaria. Rowman & Littlefield. p. 5. ISBN978-1442241794.
^Parry, Ken, ed. (). The Blackwell Companion to Eastern Christianity. Wiley-Blackwell. p. 48. ISBN978-1444333619. The conquest of the Balkans and the rise of the Bulgarian Empire was not a disaster for the indigenous population and its material and spiritual culture. The settlers and the local Romanized or semi-Romanized Thraco-Illyrian Christians influenced each other's way of life and socio-economic organization, as well as each other's cultures, language and religious outlook.
^Runciman, Steven (). История на Първото българско Царство. I. Епоха на хуно-българското надмощие (679—852) [Istoria Primului Imperiu Bulgar]. G. Bell and Sons. p. 26.
^Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35
^Teofan Confesorul (). C. de Boor, ed. Theophanis chronographia (în greacă). 1 (ed. Teubner). pp. 25–30. φασί δε τινές ότι και ανθρώπους τεθνεώτας και την εαυτών κόπρον εις τα κλίβανα βάλλοντες και ζυμούντες ήσθιον. ενέσκηψε δε εις αυτούς και λοιμική νόσος και αναρίθμητα πλήθη εξ αυτών ώλεσεν. συνήψε δε προς αυτούς πόλεμον και τον των Βουλγάρων έθνος, και, ως φασίν οι ακριβώς επιστάμενοι, [ότι] κβ χιλάδας Αράβων κατέσφαξαν.
^ ab„Reign of Simeon I”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . Under Simeon’s successors Bulgaria was beset by internal dissension provoked by the spread of Bogomilism (a dualist religious sect) and by assaults from Magyars, Pechenegs, the Rus, and Byzantines.
^Fine, John V.A. (). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. University of Michigan Press. pp. 144–148. ISBN978-0-472-08149-3.
^Browning, Robert (). Byzantium and Bulgaria. Temple Smith. pp. 194–5. ISBN0-85117-064-1.
^„Samuel”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în .
^Scylitzae, Ioannis (). Synopsis Historiarum. Corpus Fontium Byzantiae Historiae (ed. Hans Thurn). p. 457. ISBN978-3-11-002285-8.
^Pavlov, Plamen (). „ЗАГОВОРИТЕ НА "МАГИСТЪР ПРЕСИАН БЪЛГАРИНА"” [Uneltirile «magistrului Presian Bulgarul»]. Rebeli și aventurieri în Bulgaria medievală (în bulgară). LiterNet. Accesat în . Și, în primăvara lui 1018, «partidul capitulării» a ieșit câștigător și Vasile al II-lea a intrat liber în capitala Bulgariei, Ohrid.
^Cameron, Averil (). The Byzantines. Blackwell Publishing. p. 170. ISBN978-1-4051-9833-2.
^Paul Stephenson, Byzantium's Balkan Frontier: A Political Study of the Northern Balkans, 900-1204, Cambridge University Press, 29 iun. 2000, p.288
^Ivanov, Lyubomir (). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES. Academia Bulgară de Științe. p. 4. Accesat în . The capital Tarnovo became a political, economic, cultural and religious center seen as ‘the Third Rome’ in contrast to Constantinople’s decline after the Byzantine heartland in Asia Minor was lost to the Turks during the late 11th century.
^„The Golden Horde”. Library of Congress Mongolia country study. Accesat în . The Mongols maintained sovereignty over eastern Russia from 1240 to 1480, and they controlled the upper Volga area, the territories of the former Volga Bulghar state, Siberia, the northern Caucasus, Bulgaria (for a time), the Crimea, and Khwarizm
^ abcd„Bulgaria – Ottoman rule”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . With the capture of a rump Bulgarian kingdom centred at Bdin (Vidin) in 1396, the last remnant of Bulgarian independence disappeared. ... The Bulgarian nobility was destroyed—its members either perished, fled, or accepted Islam and Turkicization—and the peasantry was enserfed to Turkish masters.
^Schurman, Jacob Gould () [1916]. The Balkan Wars: 1912–1913 (ed. 2). Cosimo. p. 140. ISBN978-1-59605-176-8. Accesat în . There is historic justice in the circumstance that the Turkish Empire in Europe met its doom at the hands of the Balkan nations themselves. For these nationalities had been completely submerged and even their national consciousness annihilated under centuries of Moslem intolerance, misgovernment, oppression, and cruelty. ... none suffered worse than Bulgaria, which lay nearest to the capital of the Mohammedan conqueror.
^Blamires, Cyprian (). World Fascism: A historical encyclopedia. ABC-CLIO. p. 107. ISBN1-57607-941-4. Accesat în . The "Greater Bulgaria" re-established in March 1878 on the lines of the medieval Bulgarian empire after liberation from Turkish rule did not last long.
^Dillon, Emile Joseph () [1920]. „XV”. The Inside Story of the Peace Conference. Harper. ISBN978-3-8424-7594-6. Accesat în . The territorial changes which the Prussia of the Balkans was condemned to undergo are neither very considerable nor unjust.Parametru necunoscut |unused_data= ignorat (ajutor)
^Chenoweth, Erica (). Rethinking Violence: States and Non-State Actors in Conflict. Belfer Center for Science and International Affairs. p. 129. ISBN978-0-262-01420-5. Bulgaria, for example, had a net surplus of refugees and was faced with the daunting task of absorbing thousands of Bulgarian refugees from Greece over a relatively short period. While international loans from the Red Cross and other organizations helped to defray the substantial costs of accommodating surplus populations, it placed a strenuous financial burden on states that were still recovering from the war an experiencing economic downturn as well as political upheaval.
^Bohlen, Celestine (). „Vote Gives Key Role to Ethnic Turks” [Votul dă rol-cheie etnicilor turci]. The New York Times. Accesat în . in 1980s ... the Communist leader, Todor Zhivkov, began a campaign of cultural assimilation that forced ethnic Turks to adopt Slavic names, closed their mosques and prayer houses and suppressed any attempts at protest. One result was the mass exodus of more than 300,000 ethnic Turks to neighboring Turkey in 1989
^„Conservation Action Plan for the golden jackal” [Plan de acțiune pentru conservarea șacalului auriu] (PDF) (în engleză). WWF. aprilie 2004. Arhivat din original(PDF) la . Accesat în . An estimate for Bulgarian jackal population in the early ‘90s was put at up to 5000 individuals (Demeter & Spassov 1993). The jackal population in Bulgaria increased till 1994 and since then it seems to have been stabilized (Spassov pers. comm.).
^„Bulgaria – Late Communist rule”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în . Bulgaria gave the highest priority to scientific and technological advancement and the development of trade skills appropriate to an industrial state. In 1948 approximately 80 percent of the population drew their living from the soil, but by 1988 less than one-fifth of the labour force was engaged in agriculture, with the rest concentrated in industry and the service sector.
^OECD Economic Surveys. OECD. . p. 24. The previous 1997 Economic Survey of Bulgaria documented how a combination of difficult initial conditions, delays in structural reforms, ... culminated in the economic crisis of 1996–97.
^„Bulgaria Automotive Report”. Economist Intelligence Unit(d). . Accesat în . In particular, offset arrangements linked to the contract of Daimler (Germany) to supply vehicles to the Bulgarian armed forces have been boosting the local automotive parts sector.
^Mag Studio – Contemporary and practical approach to design. „Statistics from the Bulgarian Tourism Agency” [Statistici ale Agenției Bulgare pentru Turism]. Agenția Bulgară pentru Turism. Arhivat din original la . Accesat în .
^Mișev, Dimităr (). Cercetarea spațială în Bulgaria (în bulgară). Academia Bulgară de Științe (prin editura „Marin Drinov”). p. 162. ISBN9544309942. 16 iunie 1990: Cercetările de la bordul stației spațiale Mir în cadrul programului Interkosmos au început cu sera spațială SVET dezvoltată de bulgari...
^„US Department of State 2009 Human Rights Report on Bulgaria” [Raportul pe 2009 privind drepturile omului în Bulgaria al Departamentului de Stat al SUA]. Novinite. . Accesat în . The government also stated that arranged marriages and traditional Romani bride markets constituted trafficking in persons.
^ abGeorgieva, Lidia; Salchev, Petko (). „Bulgaria Health system review”(PDF). Health Systems in Transition. European observatory on health systems and policies. 9 (1): xvi, 12. Arhivat din original(PDF) la . Accesat în .
^„Bulgaria's Gold Rush” [Goana după aur din Bulgaria] (în engleză). National Geographic Magazine. decembrie 2006. Accesat în ..
^Koch, John T. (). Celtic culture: A historical encyclopedia [Cultura celtică: o enciclopedie istorică] (în engleză). ABC-CLIO. p. 156. ISBN1-85109-440-7. Accesat în . Their influence in Thrace (roughly modern Bulgaria and European Turkey) is very modest, with only occasional samples of armour and jewellery, but they established a kingdom known as Tylis (alternatively Tyle) on the Thracian coast of the Black Sea.
^Ó hÓgáin, Dáithí (). The Celts: A history [Celții: o istorie] (în engleză). The Collins Press. p. 50. ISBN0-85115-923-0. Accesat în . This, however, had little effect on the Celts, who within some years reached as far as Bulgaria. There, in 298 BC, a large body of them clashed with Cassander's army on the slopes of Mount Haemos. ... The power of the Thracians had been reduced by the Macedonians, and now much of the area fell into Celtic hands. Many placenames of that area in ancient times bear witness to the presence of Celtic strongholds
^Ivanov, Lyubomir (). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES [Istoria esențială a Bulgariei în șapte pagini]. Bulgarian Academy of Sciences. p. 2. Accesat în . In particular, in the mid-4th century a group of Goths settled in the region of Nikopolis ad Istrum (present Nikyup near Veliko Tarnovo in northern Bulgaria), where their leader Bishop Wulfila (Ulfilas) invented the Gothic alphabet and translated the Holy Bible into Gothic to produce the first book written in Germanic language.
^MacDermott, Mercia (). Bulgarian Folk Customs. Jessica Kingsley Publishers. p. 226. ISBN1-85302-485-6. Accesat în . While dancing round fires and jumping over fires forms part of many Slav customs, dancing on fire does not, and it is therefore likely that nestinarstvo was inherited by the Bulgarians from the Hellenized Thracians who inhabited the land before them.
^Riha, Thomas (). Readings in Russian Civilization [Lecturi de civilizație rusească] (în engleză). University of Chicago press. p. 214. ISBN0-226-71853-0. Accesat în . And it was mainly from Bulgaria that a rich supply of literary monuments was transferred to Kiev and other centres.
^McNeill, William Hardy (). The Rise of the West [Creșterea Occidentului] (în engleză). The University of Chicago Press. p. 49. ISBN0-226-56141-0. Accesat în . Accordingly, when Bulgaria was converted to Christianity (after 865), bringing massive Slavic-speaking populations within the pale of Christendom, a new literary language, Old Church Slavonic, directly based upon Bulgarian speech, developed for their use.
^Ertl, Alan W (). Toward understanding Europe: A political precis of continental integration [Către înțelegerea Europei: un rezumat politic de integrare continentală]. Universal Publishers, Inc. p. 436. ISBN1-59942-983-7. Accesat în . At the beginning of the 10th century a new alphabet – the Cyrillic alphabet – was developed on the basis of Greek and Glagolitic cursive at the Preslav Literary School.
^ ab„Bulgaria – The arts” [Bulgaria - artele]. Encyclopadia Britannica Online. . Accesat în . The early impetus of Bulgarian traditions in the arts was cut short by the Ottoman occupation in the 14th century, and many early masterpieces were destroyed. ... the foundations were laid for later artists such as Vladimir Dimitrov, an extremely gifted painter specializing in the rural scenes of his native country ... At the beginning of the 21st century, the best-known contemporary Bulgarian artist was Christo, an environmental sculptor known for wrapping famous structures
^„Bulgaria – The arts” [Bulgaria - artele] (în engleză). Encyclopadia Britannica Online. . Accesat în . World classics and modern foreign dramas are typically produced, as well as both modern and traditional Bulgarian plays, including those by Ivan Vazov and poet Peyo Yavorov ... These included poets such as Pencho Slaveykov, Yavorov, and Dimcho Debelyanov ... More recent authors of note include poet Atanas Slavov, Yordan Radichkov, and Blaga Dimitrova.
^Lorenz, Dagmar C. G. (). „Elias Canetti”. Literary Encyclopedia. The Literary Dictionary Company Limited. ISSN1747-678X. Accesat în ..
^Kremenliev, Boris A. (). Bulgarian-Macedonian Folk Music [Muzica populară bulgaro-macedoneană] (în engleză). University of California Press. p. 52. Accesat în . Bulgaria's scales are numerous, and it may be demonstrated that they are a fusion of Eastern and Western influences. ... first, Oriental scales; second, church modes: the osmoglasie ... third, the conventional scales of Western Europe. ... Among the scales which have comes to the Balkans from Asia, the pentatonic is one of the most widely used in Bulgaria. Whether it came from China or Japan, as Dobri Hristov suggests
^Lang, David Marshall (). The Bulgarians: from pagan times to the Ottoman conquest [Bulgarii: din vremurile păgâne până la cucerirea otomană]. Westview Press. p. 145. ISBN978-0-89158-530-5. John Kukuzel, the eminent Bulgarian/born reformer of Byzantine music.
^ abc„Bulgaria- Sport and recreation”. Encyclopadia Britannica Online. . Accesat în . In international sports competition, Bulgarians have excelled in tennis, wrestling, boxing, and gymnastics, but the country’s greatest repute may be in weight lifting. ... Fans of football (soccer), the most popular sport in Bulgaria, were buoyed by the success of the national team in the 1994 World Cup, when it advanced to the semifinal match behind the leadership of forward Hristo Stoichkov. The premier league in Bulgaria has 16 teams, of which four play in Sofia: CSKA, Levski, Slavia, and Lokomotiv.
Chary, Frederick B. The History of Bulgaria [Istoria Bulgariei] (The Greenwood Histories of the Modern Nations) (2011) extrase și căutare de text
Crampton, R. J. A Concise History of Bulgaria [O istorie concisă a Bulgariei] (2005) Cambridge, UK; New York: Cambridge University Press ISBN 978-0-521-61637-9
Bell, John D., ed. (1998). Bulgaria in Transition: Politics, Economics, Society, and Culture after Communism [Bulgaria în tranziție: politică, economie, societate și cultură după comunism]. Westview. ISBN 978-0-8133-9010-9
„Historical Setting”. Capitolul 1. Arhivat din original în . Accesat în .Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
„The Final Move to Independence”. The Bulgarian Independence Movement [Mișcarea pentru independența Bulgariei]. Arhivat din original în . Accesat în .Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
„San Stefano, Berlin, and Independence”. The Bulgarian Independence Movement [Mișcarea pentru independența Bulgariei]. Arhivat din original în . Accesat în .Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
„Bulgaria in World War II: The Passive Alliance”. World War II [Al Doilea Război Mondial]. Arhivat din original în . Accesat în .Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
„Wartime Crisis”. World War II [Al Doilea Război Mondial]. Arhivat din original în . Accesat în .Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3 Stat transcontinental (preponderent asiatic)
.jpg)
.jpg)
.svg)
