Bandurria

Date personale
Bandurria

Activitate
Origine	Spania
Gen muzical	flamenco, muzică spaniolă
Instrument(e)	instrument cu 12 corzi
Modifică date / text

Bandurria este un instrument muzical cu coarde ciupite care a dat numele grupului de instrumente care alcătuiesc familia lăutelor spaniole. Este similară mandolinei, bandolei și pandorei (din greacă πανδοῦρα, transliterat: pandoura), folosită inițial în muzica populară spaniolă, dar și în fostele colonii spaniole găsindu-se în Filipine cât și în america latină.

Istoric

Bandurria aparține familiei cistrelor și se pare că a apărut în jurul secolului al XV-lea. ^[1]

Cele mai vechi bandurria din perioada medievală aveau trei corzi. În timpul Renașterii, au dobândit o a patra coardă. Apoi, în epoca barocă, numărul de corzi a crescut la 10 (5 perechi).

Până în secolul al XVIII-lea, bandurria^[2] avea un spate bombat, asemănător cu cel al unei mandore. Apoi, spatele a devenit plat și prevăzut cu cinci rânduri duble de corzi, acordate în cvarte.

Construcția instrumentului și utilizarea

După ce a trecut prin diferite forme și dimensiuni de-a lungul istoriei sale, astăzi este un instrument mic, cu o cutie de rezonanță în formă de pară, rotunjită, cu fund plat, echipată cu șase corzi duble și un gât cu taste. Gâtul și tastiera au cincisprezece până la douăzeci de taste incrustate. Corzile sunt fabricate din oțel și alamă.

Bandurria modernă are 12 corzi (șase cursuri duble) și 12 până la 14 taste din sârmă. Corpul mic are laterale relativ late (aproximativ 7,5 cm), iar lungimea sa este de 55 până la 58 cm.^[3]

Bandurria este folosită predominant în muzica populară spaniolă. Instrumentul este interpretat cu un plectru, producând note melodice lungi similare cu cele de mandolină, folosind un tremolo rapid. Bandurria este acordată cu o octavă mai sus decât laúdul, puțin mai mare.

Bandurria este instrumentul care joacă rolul solo în orchestrația modernă sau „rondalla” ce acompaniază cântatul și dansul jotei.

Interpreți notabili

Ángel Sola (1859-1910) – marele interpret de banduria care, împreună cu Santiago Lapuente, a compilat și interpretat cel mai autentic repertoriu al jotei aragoneze.
Manolo Miralles (Valencia, Spania)
La Rondalla de la Costera (formație Rondalla spaniolă)
La Rondalla Sierra Almijara (Spania)
La Rondalla de Saltillo (Mexic)

Vezi și

Note

^ Tyler, James; Sparks, Paul (1992). The Early Mandolin. Oxford: Clarendon Press. p. 52. ISBN 0-19-816302-9.
^ James, Internet Archive (1989). Oxford [Oxfordshire] : Clarendon Press ; Oxford ; New York : Oxford University Press, ed. The early mandolin. ISBN 978-0-19-318516-6. Accesat în 4 mai 2026.
^ de Curt Sachs: Bandurria. In Real-Lexikon der Musikinstrumente [...]. Olms, Hildesheim 1979 (Nachdruck der Originalausgabe von 1913)

Bibliografie

Bărbuceanu, Valeriu, Dicționar de instrumente muzicale, București, 2014: Editura Muzicală GRAFOART, 480 pag., ISBN 978-606-8486-86-4 ;

Legături externe

Materiale media legate de bandurria la Wikimedia Commons

[Tyler-52-1] Tyler, James; Sparks, Paul (1992). The Early Mandolin. Oxford: Clarendon Press. p. 52. ISBN 0-19-816302-9.

[2] James, Internet Archive (1989). Oxford [Oxfordshire] : Clarendon Press ; Oxford ; New York : Oxford University Press, ed. The early mandolin. ISBN 978-0-19-318516-6. Accesat în 4 mai 2026.

[3] Curt Sachs: Bandurria. In Real-Lexikon der Musikinstrumente [...]. Olms, Hildesheim 1979 (Nachdruck der Originalausgabe von 1913)

[1]

[2]

[3]

PROFILPELAJAR.COM