Buffo

Termenul buffo[1] (în: italiană buffo, germană komisch, witzig) este folosit în operă (operă buffă) și operete pentru a face referire la tenor (tenor buffo – tenor pentru roluri comice) sau bas (bas buffo), mai rar bariton, care este „responsabil” pentru partea comică din piesă atribuită rolului său[2].

Caracteristici

Adesea, „buffi” sunt figuri sau tipuri exagerate până la caricatură, care ar trebui să facă publicul să râdă doar prin însăși gesturile, expresiile faciale și costumele lor[3]. Un buffo nu are de obicei strălucirea vocală a unui cântăreț din domeniul liric, dar capacitatea lui actoricească poate fi mai mare. Prin urmare, rolurile buffo sunt mai rar roluri principale sau de erou, ci de slujitori, lachei sau altele similare, care fie își salvează stăpânul sau prietenul din situații dificile cu istețimea lor, fie îi aduc în această situație prin bârfele lor.

Rolul feminin corespunzător buffo-ului este numit subretă (în: franceză soubrette) și este cântat de o soprană.

Roluri buffo

Operă

Operetă

Vezi și

Referințe

  1. ^ DEX
  2. ^ de Knaur: Das Deutsche Wörterbuch, Lexigraphisches Institut München, 1985, pag. 234
  3. ^ Buffo. Meyers Großes Konversations-Lexikon, Band 3. Leipzig 1905, S. 571–572 (Digitalizat pe Zeno.org).