Un număr hexagonal este un număr figurativ. Al n-lea număr hexagonal este numărul de puncte distincte dintr-un model de puncte constând din contururile hexagoanelorregulate cu laturi de n puncte, când hexagoanele sunt suprapuse astfel încât să aibă același vârf.[2][3]
Fiecare număr hexagonal este un număr triunghiular, dar nu toate numerele triunghiulare sunt hexagonale (doar primul, al 3-lea, al 5-lea, al 7-lea, etc.). La fel ca un număr triunghiular, rădăcina cifrică în baza 10 a unui număr hexagonal poate fi doar 1, 3, 6 sau 9. Modelul rădăcinii cifrice, care se repetă la fiecare nouă termeni, este „1 6 6 1 9 3 1 3 9”.
Fiecare număr perfect par este hexagonal, fiind dat de formula:
unde Mp este un prim Mersenne. Nu se cunosc numere perfecte impare, prin urmare toate numerele perfecte cunoscute sunt hexagonale.
De exemplu, al doilea număr hexagonal este 2×3 = 6; al patrulea este 4×7 = 28; al 16-lea este 16×31 = 496; iar al 64-lea este 64×127 = 8128.
Cel mai mare număr care nu poate fi scris ca o sumă de cel mult patru numere hexagonale este 130. Adrien-Marie Legendre a demonstrat în anul 1830 că orice număr întreg mai mare decât 1791 poate fi exprimat în acest fel.
Numerele hexagonale nu trebuie confundate cu numerele centrate hexagonale. Pentru a se evita ambiguitatea, numerele hexagonale sunt uneori numite „numere hexagonale pe colț”.
Primele câteva numere care sunt și hexagonale și pătrate perfecte sunt: