PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Maximilian Hell
Maximilian Hell îmbrăcat în straie sami, cu ocazia șederii sale în Norvegia
Născut	15 mai 1720^[2]^[3] Schemnitz, Monarhia Habsburgică
Decedat	14 aprilie 1792 (71 de ani)^[4]^[2]^[3] Viena, Monarhia Habsburgică^[4]
Părinți	Hell Máté Kornél[*][[Hell Máté Kornél \|]]
Frați și surori	Hell József Károly[*]
Religie	catolicism
Ocupație	astronom fizician matematician pedagog[*] naturalist
Locul desfășurării activității	Viena^[5] Eger Levoča^[6] Banská Bystrica^[6] Trnava^[6] Cluj-Napoca^[6]
Limbi vorbite	limba latină^[7] limba germană^[8] limba greacă veche^[8]
Activitate
Domeniu	astronomie^[1] fizică^[1] matematică^[1] sistem educațional^[1] științe naturale^[1]
Instituție	Observatorul din Viena
Alma Mater	Universitatea din Viena Gymnázium Janka Francisciho-Rimavského[*]
Organizații	Academia Regală Suedeză de Științe
Cunoscut pentru	Observatorul din Eger[*]
Modifică date / text

Maximilian Hell (n. 15 mai 1720, Schemnitz, Monarhia Habsburgică – d. 14 aprilie 1792, Viena, Monarhia Habsburgică) a fost un profesor iezuit, întemeietorul Observatorului Astronomic din Cluj, apoi director al Observatorului Astronomic din Viena (din 1755). Hell a fost un savant apreciat și căutat în lumea științifică a secolului al XVIII-lea. Regele Christian al VI-lea al Danemarcei l-a invitat la Vardø, unde în anul 1769 au urmărit împreună Tranzitul lui Venus.

Pe baza măsurătorilor efectuate între 1761 și 1769 cu privire la Tranzitul lui Venus, Hell a calculat distanța dintre Pământ și Soare, pe care a stabilit-o ca fiind de 152 milioane de kilometri (valoarea exactă este de 149,6 milioane de kilometri). În Vardø există două plăci în memoria lui Hell.

În anul 1771 a devenit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe.

Biografie

Familia

Maximilian Hell avea 21 de frați și surori. De obicei originea sa este indicată ca germană (prin străbunii săi și prin limbă) sau slovacă (întrucât locul nașterii sale se află în Slovacia de astăzi); Hell însuși, cel puțin începând din 1750, își zice « maghiar ».

Fratele său, Jozef Karol Hell, este coinventatorul unei pompe hidraulice pentru scoaterea apei din mine.^[9]

Studii și formare

Intrat la 18 octombrie 1738 în Compania lui Isus, Hell a făcut studii de filosofie la Viena (1740-1743), apoi de matematici sub îndrumarea lui Erasmus Fröhlich. Încă din această epocă, el a fost atras îndeosebi de astronomie. A colaborat cu directorul observatorului, Joseph Franz. În 1745 el a publicat o nouă ediție a lucrării în italiană Algebra de Giovanni Francesco Crivelli.

Hell a predat în Slovacia din 1745 până în 1747, apoi și-a făcut la Viena studiile de teologie (1747–1751) după care a fost hirotonit preot, în 1751.

Între anii 1753-1755 a fost profesor la colegiul academic iezuit din Cluj, unde a întemeiat Observatorul Astronomic din Cluj și a publicat, în 1755, o primă carte importantă, Compendia operationum arithmeticarum. A devenit unul din membrii ofensivi în științe, ai Ordinului Iezuit, înainte de suprimarea temporară a acestuia în 1773.

La moartea astronomului curții, Giovanni Jacopo de Marinoni (1676–1755),^[10] Hell a devenit director al Observatorului din Viena, din 1755. Din 1757 a început să publice, în fiecare an, tabele astronomice, Ephemerides astronomicae ad meridianum Vindobonemsem (Efemeride astronomice pentru meridianul Vienei).^[11]

Activitatea în Transilvania

Maximilian Hell a fost asistent al profesorului Joseph Franz, tot iezuit, la Universitatea din Viena. Imediat după hirotonirea sa ca preot în anul 1752, Hell a fost trimis la Cluj, cu misiunea de a consolida colegiul academic iezuit din Cluj, care ținea de provincia austriacă a ordinului. Hell a devenit unul din cei șapte profesori ai colegiului academic din Cluj (la care se adăuga rectorul).^[12] Domeniile sale de predare au fost matematica și astronomia.

Înainte de a se întoarce la Viena, a publicat la Cluj Compendia varia praxesque omnium operationum arithmeticorum (1755) și Elementa Mathematicae, un manual de matematică în trei părți.

Venus și Laponia

Christian al VII-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei, l-a invitat pe Hell^[13] să meargă la Vardø^[14], în ținutul sami, din extremul nord al Norvegiei, pentru a observa tranzitul lui Venus din 1769. Fiind participant al echipei de observații a tranzitului din 1761^[15], el este de data aceasta este un pic „la marginea” proiectului internațional condus de Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande^[16]; el este, în primul rând, responsabil față de Christian al VII-lea, dar cu condiții foarte avantajoase.^[17]

Hell a avut ideea să profite de călătorie pentru a face și alte studii^[18]^[19], meteorologice și geomagnetice^[20] de exemplu. L-a avut drept asistent pe János Sajnovics, astronom și iezuit ca Hell, dar care, fiind maghiarofon, a avut drept sarcină deosebită să progreseze în studiul relației dintre maghiară și sami, limbi bănuite de mult timp că sunt înrudite. Cel de-al doilea asistent al lui Hell se numea Borgrewing; era botanist, dar i s-a dat un telescop pentru observații.

Hell a rămas în Norvegia opt luni. A anunțat, la reîntoarcere, că are în vedere publicarea a trei cărți^[21], dintre care niciuna nu va vedea lumina tiparului; ordinul său a fost suprimat de papă în 1773.

Expediția este ocazia unei mici dispute cu Lalande, care nu știa că Maximilian Hell urma să observe în Laponia și care a trebuit să sufere că rezultatele trebuiau să fie comunicate mai întâi regelui Christian al VII-lea (care a durat luni din cauza călătoriei), și nu Academiei Franceze de Științe.^[22] La moartea lui Hell, Lalande a precizat că nu-l mai bănuia pe Hell că a întârziat publicarea rezultatelor sale, pentru a le alinia cu cele ale altora, și i-a adus acestuia un vibrant omagiu.

Din contra, este gravă acuzația adusă împotriva lui Hell, după moartea sa, de către Carl Ludwig von Littrow, succesor al lui Hell la Observatorul din Viena. Littrow vede în carnetul de observații manuscris corecții, rescrieri de numere și litere. Acest lucru l-a determinat în 1835 să reanimeze suspiciunile ridicate anterior și să le dea greutate.^[23] Abia în 1883, la un secol după moartea lui Maximilian Hell, un studiu îngrijit al carnetului de observații al lui Hell, redactat de către Simon Newcomb, l-a reabilitat complet.^[24]

Publicații (selecție)

Tratatele lui Maximilian Hell au fost publicate în latină, iar spre sfârșitul vieții, în germană.

Matematici

Elementa algebrae Joannis Crivellii magis illustrata et novis demonstrationibus et problematibus aucta, Vindobona [Viena], 1745
Elementa arithmeticae numericae et literalis seu algebrae, 1761, Ediția a 3-a; 1773, Ediția a 4-a Elemente de aritmetică numerică și literală, sau algebră

Astronomie

Efemeride

Vezi de exemplu , online: Ephemerides astronomicae anni 1765 ad meridianum Vindobonensem … a Maximiliano Hell, e S. J.… Adjectis observationibus annorum 1763, et 1764 cum Appendice tabularum planetarum, Viena, Trattner. Acest titlu, cum se obișnuia în epocă, descria conținutul:

Element	Descriere
Efemeride astronomice	conținut 1
din anul 1765	precizarea 1
la meridianul Vienei	precizarea 2
de Maximilian Hell	autor
din Societatea lui Isus	precizare
În anexă observațiile	conținut 2
anii	precizare
1763	precizarea 1
1764	precizarea 2
Cu un apendice la tabelele planetelor	conținut 3

Efemeridele sunt previziuni ale unui an viitor; observațiile povestesc ceea ce a fost văzut. Această carte cuprinde uneori și o listă de „probleme” cu soluția lor, procedeu asemănător cu cel practicat în forumurile de discuții pe internet.

Într-un singur volum, anii
- 1771 și
- 1772

Observații (doar) din 1758 : Observationes astronomicae anni 1758.

Tranzituri ale lui Venus

1761
- Transitus Veneris per discum Solis anni 1761 — Die astronom. 5. Junii — Calculis definitus et methodis observandi illustratus, Viena, Trattner, 1762 Vezi și Efemeride pentru anul 1762. Tranzitul lui Venus peste discul Soarelui din anul 1761 — 5 iunie, zi astronomică — Definită prin calcule și ilustrată prin metode de observație.
- Observatio transitus Veneris ante discum Solis die 5^ta junii 1761. Una cum observationibus satellitum Jovis in observatorio Caes. Reg. publ. universitatis habitus, adjectis observationibus ejusdem transitus Veneris factis a variis per Europam viris observendo exercitatis cum appendice aliarum nonnullarum observationum, Viena, Trattner, IV, 124 p., t. 2.
1769
- Observatio transitus Veneris ante discum Solis die 3. Junii anno 1769 Wardoëhusii, Copenhaga, 1770. Cea mai cunoscută observație a lui Hell.

Calcule astronomice

Von der wahren Grösse, die der Durchmesser des vollen Mondes zu haben scheint, wenn man mit freyem Auge ansieht, Viena, 1775. Lucrare despre modul de calcul al diametrului Lunii.

Liste de scrieri

Hell a fost un autor foarte prolific. Făcând aluzie la Éphémérides, Lalande scrie, poate cu o urmă de invidie:

„on peut compter trente-sept volumes de ses ouvrages, indépendamment de plusieurs autres^[25]^[26]”

.

Augustin de Backer, Alois de Backer și Charles Sommervogel, Bibliothèque des écrivains de la Compagnie de Jésus, vol.2, 1872, Dă o listă de 29 de titluri în afară de Éphémérides (Efemeridele) anuale.

Onoruri

Hell a fost membru al Academiei Regale Daneze de Științe și Litere, al Academiei din Trondheim și membru corespondent al Academiei Franceze de Științe.
Un crater selenar, Hell (en:Hell (crater)), și un asteroid din centura principală, 3727 Maxhell (1981 PQ), îi poartă numele.
O marcă poștală care îl reprezintă pe Maximilian Hell, în costum lapon a fost emis de Cehoslovacia în 1970, la cea de-a 250-a aniversare de la nașterea sa.

Memoria în Austria

În anul 1894 unei străzi din Viena (din cartierul Ottakring) i-a fost atribuit numele său: Hellgasse.
Din anul 2012 muzeul Observatorului Astronomic din Viena îi poartă numele.
Un bust al lui Hell este ridicat în cimitirul de la Maria Enzersdorf^[27] din Austria Inferioară.

În literatură

Róbert Hász, A Vénusz vonulása (Tranzitul lui Venus) – roman istoric (2013).

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022
^ ^a ^b Maximilian Hell, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Maximilian Hell, Autoritatea BnF
^ ^a ^b Hell, Maximilian (BLKÖ)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ „Maximilian Hell”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 aprilie 2015
^ ^a ^b ^c ^d Czech National Authority Database, accesat în 30 ianuarie 2023
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b Czech National Authority Database, accesat în 8 februarie 2023
^ Și Štiavnické Bane este un oraș minier. Mențiune a lui Jozef Karol Hell: http://slovaque.guide.kat.free.fr/v-banstiavnica.html.
^ Sur Marinoni, vezi Delambre, p. 392.
^ Bibliografie astronomică; cu Istoria astronomiei…, 1803, p. 721.
^ Venczel Biró, A Kolozsvári jezsuita egyetem, Kolozsvár-Cluj, 1945, pag. 8.
^ În pofida legii care interzicea catolicilor să pună piciorul în regat.
^ Locul era denumit Wardhus în scrierile din acea epocă.
^ Extrait de l'Histoire de l'Académie royale des sciences… année 1761, 1763, p. 112 : Citare goală (ajutor) (dans une liste d'observateurs du transit).
^ Nicolas-Louis de Lacaille condusese proiectul precedent, pentru tranzitul din 1761; dar Lacaille avea mai mare renume decât Lalande, care trebuia să se ocupe de alte inițiative independente (James Cook și Charles Green în Tahiti, William Wales în Golful Hudson…).
^ Les Citare goală (ajutor) de 1761 et 1769 sont traités par Alexander Moutchnik dans de Forschung und Lehre in der zweiten Hälfte des 18. Jahrhunderts. Der Naturwissenschaftler und Universitätsprofessor Christian Mayer SJ (1719-1783), Algorismus, Studien zur Geschichte der Mathematik und der Naturwissenschaften, nr. 54, Augsbourg, Erwin Rauner, 2006, 523 p. ISBN: 3-936905-16-9.
^ la Liste des buts, par Hell lui-même.
^ [Dans ce pays], dit Lalande, Citare goală (ajutor) (Bibliographie astronomique ; avec l'histoire de l'astronomie…, 1803, p. 721)
^ Une étude de ses notes, en particulier sur le géomagnétisme, se trouve dans Hansen, Truls Linne, Maximilian Hell’s geomagnetic observations in Norway 1769, Tromsø Geophysical observatory Reports 2 .
^ Dans le Journal des savants de 1771, p. 499.
^ Delambre (p. 556–558) dă detalii.
^ de Carl Ludwig von Littrow, P. Hell's Reise nach Wardoe bei Lappland und seine Beobachtung des Venus-Durchganges im Jahre 1769 : aus den aufgefundenen Tagebüchern geschöpft und mit Erläuterungen begleitet, Wien, 1835.
^ en Simon Newcomb, « On Hell's alleged falsification of his observations of the transit of Venus in 1769 », în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, vol. 43, 1883, p. 371. Newcomb scrie:
„cerneala nu se scurgea întotdeauna bine din peniță și au fost făcute retușuri atât literelor cât și cifrelor în această parte a manuscrisului”
(p. 377); această explicație prin frigul polar — sau doar prin calitatea cernelii — nu-i venise în minte lui Littrow. Faptul că Littrow era daltonist servește atât pentru a face analiza lui Littrow mai slabă (a văzut în manuscrise cernelurile de diferite culori), cât și pentru a îndepărta de la el suspiciunile de reavoință (Newcomb spune chiar că Littrow avea datoria de a-și face publice îndoielile). Că acest fapt a fost descoperit în timp ce Newcomb își trase deja concluziile, le confirmă.
^ volume 37
^ În română: „Se pot număra treizeci și șapte de volume din lucrările sale, independent de multe altele.”
^ ^a ^b Niederösterreichische Nachrichten Woche 25/2010

Bibliografie

fr Jean Baptiste Joseph Delambre, Histoire de l'astronomie au dix-huitième siècle, 1827
de « Hell, Maximilian », în Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, vol. 8 (1862), p. 262
fr « Hell, Maximilien », dans Augustin de Backer, Alois de Backer et Charles Sommervogel, Bibliothèque des écrivains de la compagnie de Jésus, vol. 5, 1839, p. 286–297
en Per Pippin Aspaas, Maximilianus Hell (1720–1792) and the eighteen-century transits of Venus, Universitatea din Tromsø, 2012 Referința la Părintele Hell.
en Elvira Botez, « Maximilian Hell and the northernmost transit of Venus expedition of 1769 », în Christiaan Sterken and Hilmar W. Duerbeck (dir.), Journal of astronomical data, vol. 10, 7, 2004 Text introductiv, 10 p.
Moutchnik, Alexander (2006). „Forschung und Lehre in der zweiten Hälfte des 18. Jahrhunderts. Der Naturwissenschaftler und Universitätsprofessor Christian Mayer SJ (1719–1783)”. Algorismus, Studien zur Geschichte der Mathematik und der Naturwissenschaften, Bd. 54 (în germană). Augsburg: Erwin Rauner Verlag. ISBN 3-936905-16-9.
Victor Marian, Maximilian Hell (Höll) și activitatea sa la Cluj, în: Gazeta Matematică 49 (1943/44), 1944, p. 63–72.