PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Ferenc Bács
Născut	19 iunie 1936^[1]^[2] Sibiu, România
Decedat	16 aprilie 2019 (82 de ani)^[2] Budapesta, Ungaria
Înmormântat	Farkasréti temető[*]^[3]
Căsătorit cu	Bella Tanai[*] ()
Copii	Kati Bács[*]
Cetățenie	România Ungaria
Ocupație	actor de voce[] actor de film actor de teatru[]
Limbi vorbite	limba română limba maghiară^[4]
Alte nume	Francisc Bács
Alte premii
Premiul Jászai Mari (1983)
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Ferenc Bács, menționat uneori Francisc Bács, (n. 19 iunie 1936, Sibiu, România – d. 16 aprilie 2019, Budapesta, Ungaria) a fost un actor maghiar născut în România, laureat al premiilor Mari Jászai și Kossuth.

A făcut parte timp de 17 ani din trupa Teatrului de Stat din Târgu Mureș (1960-1977), iar în 1977 a emigrat cu familia în Ungaria, unde a jucat pe scenele mai multor teatre, inclusiv a Teatrului Național din Budapesta.^[5]^[6] A interpretat, de asemenea, numeroase roluri în filme de cinema și de televiziune.^[5] A fost distins cu numeroase premii, printre care premiul Mari Jászai (1983)^[5]^[6] și premiul Kossuth (2015), precum și cu titlurile de artist emerit (2001) și artist eminent al Ungariei (2011).^[6]

Biografie

Cariera din România

S-a născut la 19 iunie 1936 în orașul Sibiu din România^[5]^[6] și a crescut în orașul Cluj.^[7] S-a înscris mai întâi la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, dar a abandonat curând studiile de medicină. A absolvit în 1960 cursurile cu predare în limba maghiară ale Institutului de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureș,^[5]^[6]^[8] la clasa profesorului Ferenc Delly,^[6] avându-i colegi de promoție pe Ida Bathó, Ferenc Boér, István Kataró și Gergely Magyari.^[9] După absolvirea studiilor, a fost repartizat la Teatrul Secuiesc de Stat (devenit în 1962 Teatrul de Stat) din Târgu Mureș.^[5]^[6]^[8]^[10] În paralel, a predat actoria la Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureș^[6]^[10] ca asistent didactic al profesorului Loránd Lohinszky.^[6] S-a căsătorit cu actrița Bella Tanai (1930-2017), cu care a avut o fiică: viitoarea actriță Kati Bács (născută în 1963).^[7]^[11]

În cei 17 ani cât a jucat pe scena Teatrului din Târgu Mureș, Bács s-a impus, potrivit criticului teatral Éva Ferencz, prin „talentul, cunoștințele profesionale sigure, personalitatea colorată și aspectul său impresionant” și a devenit unul dintre cei mai apreciați actori maghiari din Transilvania.^[6] A avut parte de multe recenzii critice elogioase,^[6] precum cea scrisă de Anna Halász cu privire la interpretarea rolului Gelu Ruscanu din spectacolul cu piesa Jocul ielelor după Camil Petrescu („[…] Gelu Ruscanu este jucat foarte, foarte bine de Ferenc Bács. Nu numai prin aspectul său exterior, ci și prin comportamentul său, el reușește să evidențieze conflictele interne ale unui personaj problematic și contradictoriu. Jocul lui se caracterizează printr-o strălucire supraomenească, ca a unui arhanghel, glacială ca a unui sfânt […]”).^[12]

Cariera din Ungaria

În 1977 s-a mutat împreună cu familia în Ungaria,^[5]^[6]^[7]^[10] unde a jucat câte un sezon pe scenele teatrelor din Miskolc și respectiv Győr^[5]^[6]^[10] și, devenind rapid popular,^[7] a fost apoi actor la Teatrul de Comedie din Budapesta (1979-1987) și la Teatrul József Attila din Budapesta (1987-1990).^[5]^[6]^[10] În anul 1990 a devenit actor liber profesionist, iar din 1991 a jucat din nou la Teatrul „József Attila” și în perioada 1992-1998 la Teatrul Național din Budapesta.^[5]^[6] În paralel a predat arta vorbirii la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta.^[5]^[6] În septembrie 1998 a redevenit actor liber profesionist, apoi a fost angajat prin contract la Teatrul Petőfi din Sopron în perioada 2000–2003.^[6] Începând din 2003 a fost din nou actor liber profesionist.^[6] Ultima sa apariție pe scenă a avut loc în anul 2006 la Teatrul Karinthy din Budapesta.^[13]

Ferenc Bács a desfășurat o bogată activitate ca actor de teatru și a interpretat multe roluri în filme de cinema și de televiziune.^[5] A jucat roluri importante din dramaturgia maghiară și universală precum Isaac Newton din Fizicienii de Friedrich Dürrenmatt, Zorobábel din Formidabilul Ghedeon de András Sütő, Ádám din Tragedia omului de Imre Madách, Ivanov din piesa omonimă a lui Cehov, Charnay din Hughenoții de J. Székely, Adam Brant din Din jale se întrupează Electra de Eugene O'Neill, dr. Péter Kádár din Aventura de Sándor Márai^[5] și profesorul Higgins din My Fair Lady de Alan Jay Lerner – Frederick Loewe – György G. Dénes.^[7] A avut un fizic agreabil și o personalitate puternică și a interpretat rolurile cu demnitate și gesturi reținute.^[5]

În afara activității teatrale, el a apărut, de asemenea, în numeroase filme românești și ungurești.^[7] A debutat pe ecran în rolul generalului Basta din filmul românesc Buzduganul cu trei peceți (1977), regizat de Constantin Vaeni.^[14] Interpretarea rolului generalului Basta a fost elogiată de criticul Eva Sîrbu, care a consemnat că Ferenc Bács „debutează cu o surprinzătoare siguranță”, conferind personajului interpretat un caracter „rece, precis, tăios” și arătându-se a fi „un posibil excelent actor de film”.^[14] Actorul a jucat apoi în mai multe filme printre care Profetul, aurul și ardelenii (1978), A ménesgazda (1978), Októberi vasárnap (1979), Faustus doktor boldogságos pokoljárása (1980), A vörös grófnő (1984) și Állítsátok meg Terézanyut! (2004), precum și în serialul de televiziune Angyalbőrben (1991).^[7] În paralel, el a lucrat ca actor de dublaj, prezentator de spectacole, prezentator TV și regizor.^[6] A dublat vocea profesorului Klaus Brinkmann din serialul german de televiziune Die Schwarzwaldklinik (1985-1989), vocea vrăjitorului Gandalf din seriile de filme Stăpânul Inelelor (2001-2003) și Hobbitul (2012-2014) și vocea lui Tigger în desenele animate cu Winnie-the-Pooh.^[7]

Activitatea artistică a lui Ferenc Bács a fost remarcată prin decernarea a numeroase premii, printre care premiul Mari Jászai (1983),^[5]^[6] premiul Erzsébet (1988), premiul artistic Gundel (2009), premiul István Szentgyörgyi (2011) și premiul Kossuth (2015), precum și a titlurilor de artist emerit (2001) și artist eminent al Ungariei (2011).^[6]

Viața personală și moartea

Mutarea actorului în Ungaria a adus și o schimbare în plan familial: Ferenc Bács a divorțat de prima sa soție și s-a recăsătorit cu psiholoaga Edina Trefil,^[11] care era cu 37 de ani mai tânără decât el.^[15] Edina Trefil era o admiratoare a actorului: strânsese articole din ziar și fotografii cu el și participase la aproape toate spectacolele lui, reușind în cele din urmă să-l cunoască și, în ciuda marii diferențe de vârstă, să-i devină soție.^[11] Această căsătorie a provocat nemulțumirea fiicei actorului, care nu și-a mai văzut tatăl în ultimii ani de viață ai acestuia din cauza relației încordate cu noua lui soție.^[15]

Ferenc Bács a murit pe 16 aprilie 2019 la Budapesta,^[6]^[7] după o boală lungă și grea,^[7]^[11] la vârsta de aproape 83 de ani și a fost înmormântat pe 10 mai 2019 în Cimitirul Farkasrét.^[7]^[16] Actorul Armand Kautzky a ținut un cuvânt de rămas bun la ceremonia funerară.^[15]^[16] Scrisoarea de adio a văduvei, Edina Trefil, a fost citită de un prieten apropiat de familie.^[15]^[16]

Roluri în piese de teatru

Spectacol-lectură „Arany János” (recital de poezie, 1967)
Andi Andrieș: Grădina cu trandafiri — Ștef
Aleksei Arbuzov: Poveste din Irkutsk — Viktor
Aleksei Arbuzov: Tania — dansator
Honoré de Balzac: Frați de arme — Maxime de Falindor
Aurel Baranga: Opinia publică — Ion Carapetrache
Lajos Barta: Iubire — Biky, poet
Bertolt Brecht: Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită — Emanuele Giri
Mihail Bulgakov: Cabala bigoților — marchizul De Charron, arhiepiscopul Parisului
Anton Cehov: Ivanov — Ivanov
Anton Cehov: Platonov — Serghei, fiul vitreg al Annei Voinițeva
Gergely Csiky: Baloane de săpun — Miklós Rábay
Dorel Dorian: Oricât ar părea de ciudat — Horia Drăgan
Friedrich Dürrenmatt: Fizicienii — Herbert Georg Beutler (Newton)
Paul Everac: Simple coincidențe — Buzura
Paul Everac: Ștafeta nevăzută — Giurcă
Georges Feydeau: O fată de la Maxim — Corignon
Jean Giraudoux: Nebuna din Chaillot — peticarul
Maxim Gorki: Vilegiaturiștii — Iakov Petrovici Salimov, scriitor
James Gow – Arnaud D'Usseau: Rădăcini adânci — Brett Charles / Chuck Warren
Ionel Hristea: O singură viață — Horațiu Ignătescu
Frigyes Karinthy: Seară de cabaret (1971)
Peter Karvaš: Liturghia de la miezul nopții — Brecker, ofițer german
Heinrich von Kleist: Amphitryon — Jupiter în forma lui Amphitryon
Alan Jay Lerner – Frederick Loewe – György G. Dénes: My Fair Lady — profesorul Higgins
Horia Lovinescu: Febre — Pantazi
Horia Lovinescu: Petru Rareș — Mihu
Imre Madách: Tragedia omului — Ádám
Sándor Márai: Aventura — dr. Péter Kádár
György Méhes: Arca lui Noe — Góg
István Nagy: Înainte de potop — Lajos Havadi
László Németh: Cei doi Bolyai — Elek Dósa
Eugene O'Neill: Din jale se întrupează Electra — Adam Brant
Eugene O'Neill: Dramele mării — căpitanul Driscoll
Eugene O'Neill: In the Zone — Smitty
Jan Otčenášek: Romeo, Julieta și întunericul — pictorul
István Örkény: Familia Tót — profesorul Cipriáni
Camil Petrescu: Act venețian — Marcello Mariani
Camil Petrescu: Jocul ielelor — Gelu Ruscanu
Dumitru Radu Popescu: Două ore de pace — Andrei Dunărințu
Reginald Rose: 12 oameni furioși — juratul nr. 4
Edmond Rostand: Cyrano de Bergerac — căpitanul Carbon de Castel-Jaloux / cavalerul Brissaille
Neil Simon: Desculț în parc — Victor Velasco
William Shakespeare: Macbeth — Macduff
William Shakespeare: Othello — Iago
George Bernard Shaw: Convertirea căpitanului Brassbound — căpitanul Brassbound
Virgil Stoenescu: Scrisori de dragoste — Marin Ursu
András Sütő: Formidabilul Ghedeon — Zorobábel
Lajos Szabó: Cuibul familiei — István Darkó
Lajos Szabó: Scuza — Miklós Bethlen, cancelarul Transilvaniei
János Székely: Hughenoții — Charnay
Konstantin Treniov: Liceenii — Hriașciev
Petru Vintilă: Cine ucide dragostea — Octavian, ilegalist
Vsevolod Vișnevski: Tragedia optimistă — sergentul
Oscar Wilde: Evantaiul doamnei Windermere — lordul Darlington
Tennessee Williams: Noaptea iguanei — părintele Shannon
Tennessee Williams: Un tramvai numit dorință — Mitch
Nikolai Zarudnîi: Curcubeul — Dmitro

Filmografie

Filme de cinema

Buzduganul cu trei peceți (România, 1977) — generalul Basta
Profetul, aurul și ardelenii (România, 1978) — Jeff Groghan
A ménesgazda (1978) — Farkas Bazsi
Az erőd (1978) — Dobrowski
A trombitás (1979) — locotenentul
Októberi vasárnap (1979) — Géza, omul de încredere al lui Horthy
Két történet a félmúltból (1979)
Circus Maximus (1980) — François
Köszönöm, megvagyunk (1980)
A svéd, akinek nyoma veszett (1980) — maiorul Szluka (voce dublată)
A téglafal mögött (1980) — Feri Bárfai
Ideiglenes paradicsom (1981) — colonelul ungur
Dögkeselyű (1982) — Előd Kowarski
Egymásra nézve (1982) — Szlabonya
Viadukt (1982) — Kovács
Hosszú vágta (1983) — Wortmann
A vörös grófnő (1984) — contele Mihály Károlyi
Elysium (1986) — Zsámboki
Béketárgyalás, avagy az évszázad csütörtökig tart (1988) — ambasadorul
Küldetés Evianba (1988) — deputatul
A trónörökös (1989)
Isten hátrafelé megy (1990)
Halál a sekély vízben (1994) — Dobos (voce)
Törvénytelen (1995) — canonicul Ambrus
A három testőr Afrikában (1996) — generalul Duron
Kaddisch (1997) – Gyuri Ganzfried
Duminică sumbră (Germania-Ungaria, 1999) — ambasadorul (voce dublată)
Állítsátok meg Terézanyut! (2004) — medicul ginecolog
Világszám! (2004) — Karnagy
Morfium (2005) — profesorul Moravcsik
Az emigráns – Minden másképp van (2007) — Sándor Márai
Fugue (2014) – Lazlo

Filme de televiziune

Pirx kalandjai (serial TV, 1972)
Végkiárusítás (1978)
A téglafal mögött (1979) — Feri Bárfai
Forró mezők (1979)
Faustus doktor boldogságos pokoljárása (1980)
Családi kör (1980)
Hosszú levél (1980) — Lakos, președintele TSZ
Haláltánc (1982)
Hátsó ajtó (1982)
Víkendszerelem (1982) — Gábor Réti
'Hetedik év (1982) — inginerul Miklós Korbuly
Liszt Ferenc (serial TV, 1982) — Széchenyi
Protestánsok (1982)
Szent Kristóf kápolnája (1983) — Félix Szemerédy
Viaszfigurák (1983)
A Molitor-ház (1984)
Johann Sebastian Bach (serial TV, 1984)
Legyél te is Bonca! (1984) — Bence papa
Széchenyi napjai (1984) — Thierry
Az aranyifjú (1985) — Negropontes
Zenés TV Színház: Primadonna (1985)
33 névtelen levél]] (1986) — Tamás
Az állam én vagyok (1986)
Harminchárom névtelen levél (1986)
Az állam én vagyok (1986)
Az aranyifjú (1986)
Gréti…! (egy kutya feljegyzései) (1986) — sultanul (voce)
Magyarország barlangjai (serial TV, 1986) — naratorul (voce)
A megoldás (1987) — Harlamov
A verseny (1987) — Schwarzenberg
Hosszú szökés (1987) — László Simon
Itt élned halnod kell (1987)
A trónörökös (1988) — cardinal
A védelemé a szó (serial TV în 6 părți, 1988) — dr. Bálint Riskó
Küldetés Evianba (1988) — adjunctul
Miniszter (1988) — József Eötvös
Ragaszkodom a szerelemhez (1988) — Árpád
Szigorú idők (1988) — Lajos Kossuth
Freytag testvérek 1–5. (1989) — Klinger
Gaudiopolis – In memoriam Sztehlo Gábor (1989)
A nemzet özvegye (1990)
A főügyész felesége (1990)
Kéz kezet mos (1990) — Berkenyey
Szakíts helyettem (1991) — Sándor Domján
Hölgyek és urak (1991) — Ádami
Backhand (1991)
Angyalbőrben (serial TV, 1991) — reprezentantul teatrului
Julianus barát 1–3. (1992) — Andrei al II-lea
Radetzkymarsch 1–3. (1994)
A párduc és a gödölye (1995) — Aurél Stoll
Mohács (1996)
Szabadság tér 56 (1997) — telegrafistul
Barátok közt (1999) — Béla Kovács
Angyali történetek (serial TV, 2000)
Családi album (serial TV, 2000–2001)
Erdély 1956 (2004)
„A swing világa” – 1928–1939 (2004) — naratorul (voce)
Morfium (2005)
Minden másképp van – Márairól (2007) — Sándor Márai / el însuși
Vadászmese (2014)

Premii

Premiul Mari Jászai (1983)^[5]^[6]
Premiul Erzsébet (1988)^[6]
Artist emerit al Ungariei (2001)^[6]
Premiul Csiga Súgó (2001)
Premiul artistic Gundel (2009)^[6]
Premiul István Szentgyörgyi (2011)^[6]
Artist eminent al Ungariei (2011)^[6]
Premiul Kossuth (2015)^[6]
Cetățean de onoare al Budapestei (2017)^[17]

Note

^ Ferenc Bács, Česko-Slovenská filmová databáze
^ ^a ^b Ferenc Bács, Autoritatea BnF
^ http://www.bessenyei.hu/farkasret/kulonoldal.htm Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p Magyar színházművészeti lexikon. György Székely (red.). Budapesta: Akadémiai. 1994. ISBN 963-05-6635-4
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w ^x ^y ^z ^aa ^ab ^ac Éva Ferencz, „In memoriam Bács Ferenc”, Marosvásárhelyi Nemzeti Színház (Nemzetiszinhaz.ro), accesat în 30 iulie 2022
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k Dávid M. Kovács (6 mai 2019). „Pénteken lesz Bács Ferenc temetése”. index.hu (în maghiară). Accesat în 11 mai 2019.
^ ^a ^b István Katona Szabó, „Színházi kislexikon (1944–1981)”, în A Hét évkönyve, 1982, București, 1982, p. 191.
^ Doina Pană, „Din trecutul învățământului teatral din România. Institutul de teatru «Szentgyörgyi István» din Târgu-Mureș”, în revista Sargetia. Acta Musei Devensis, seria nouă, secțiunea: Istorie. Studii și articole, nr. V, Ed. Colofon Print, Deva, 2014, p. 418.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Doina Pană, „Din trecutul învățământului teatral din România. Institutul de teatru «Szentgyörgyi István» din Târgu-Mureș”, în revista Sargetia. Acta Musei Devensis, seria nouă, secțiunea: Istorie. Studii și articole, nr. V, Ed. Colofon Print, Deva, 2014, p. 416.
^ ^a ^b ^c ^d MTI (18 aprilie 2019). „Összetört Bács Ferenc özvegye – Még mindig nem találja a szavakat Edina”. www.borsonline.hu. Accesat în 20 aprilie 2019.
^ Anna Halász, „Szellemek tánca”, în Előre, 29 octombrie 1971.
^ „Országos Színháztörténeti Múzeum és Intézet – .monari”. Országos Színháztörténeti Múzeum és Intézet – .monari (în maghiară). 16 aprilie 2019. Arhivat din original la 22 septembrie 2020.
^ ^a ^b Eva Sîrbu (august 1977), „«Buzduganul cu trei peceți» – cronică de film”, Cinema (8), arhivat din original la 26 iulie 2022, accesat în 26 iulie 2022
^ ^a ^b ^c ^d F. Zs. „Elmenekült édesapja temetéséről Bács Ferenc lánya”. BorsOnline (www.borsonline.hu). Accesat în 11 mai 2019.
^ ^a ^b ^c Péter Pereszlényi (10 mai 2019). „Szívszorító visszaemlékezés: ez állt Bács Ferenc özvegyének a férjéhez szóló utolsó levelében”. Blikk.hu (în maghiară). Accesat în 11 mai 2019.
^ „Hosszú Katinka is Budapest díszpolgára lett”, Index.hu, 5 aprilie 2017, accesat în 28 iulie 2022