Dumitru Țepeneag

Dumitru Țepeneag
Date personale
Născut (89 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța (–)
 România Modificați la Wikidata
Ocupațieprozator, eseist, publicist
Limbi vorbitelimba franceză[2]
limba română Modificați la Wikidata
PseudonimEd Pastenague[3]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitorliteratura contemporană
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarOnirism
Specie literarăOnirism, Textualism (drept), postmodernism , Nouveau Roman[*][[Nouveau Roman (French literary movement)|​]]  Modificați la Wikidata
Operă de debutExerciții
Membru de onoare al Academiei Române

Dumitru Țepeneag (n. , București, România) este un prozator român-francez contemporan stabilit la Paris.

A fost unul din membri marcanți al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial, în 1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990, face naveta între Paris și București, unde desfășoară o intensă activitate publicistică și editorială.

Este unul dintre traducătorii cei mai importanți de limbă franceză în limba română și viceversa. A tradus romancieri ca Alain Robbe-Grillet, Pinget, eseiști ca Albert Béguin, filozofi ca Jacques Derrida, Alexandre Kojève etc. Din română în franceză a tradus din operele unor poeți contemporani, printre care Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mureșan, Marta Petreu, Emil Brumaru și Mircea Ivănescu. În Franța a publicat un roman, Pigeon vole, sub pseudonimul Ed Pastenague.

Biografie

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Urmează cursurile școlii primare la Școala Iancului, apoi liceul, mai întâi la Mihai Viteazul, de unde e mutat disciplinar la Matei Basarab; exmatriculat și de aici pentru indisciplină își ia bacalaureatul la Mihai Viteazul. Devine student la Drept, dar nu își finalizează studiile, apoi absolvă cursurile Institutului Pedagogic și se dedică literaturii. În 1966, alături de Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea și Virgil Tănase, pune bazele unui curent literar nou, onirismul estetic.

Au fost susținuți la un moment dat de poetul Miron Radu Paraschivescu și publicați în revista Povestea Vorbei, un supliment al revistei Ramuri din Craiova. Publică, alături de ceilalți membri ai grupului, în România, între anii 1964-1972, dar după „Tezele din iulie” 1971, prin care Nicolae Ceaușescu instituie o cenzură extrem de dură și limitează libertatea de expresie a scriitorilor români, gruparea se va desființa. E constrâns să plece în exil, la Paris, unde va publica mai multe romane, majoritatea traduse din limba română de Alain Paruit, iar două scrise direct în franceză. Unul dintre ele, Cuvîntul nisiparniță (Le mot sablier), debutează în limba română, pentru ca exact la jumătatea textului să treacă la limba franceză, iar acest text poate fi considerat chiar o metaforă a operei și biografiei autorului româno-francez. După 1990, revine practic în România, unde se implică în viața culturală.[4]

Gabriel Dimisianu își amintește „Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite […] adună articole, notații, mici eseuri și interviuri, texte apărute, cele mai multe, în presa noastră de după 1989 (sunt și câteva din anii'70, când Țepeneag a susținut, cu intermitențe, rubrica Șotron, la România literară, Luceafărul, Argeș), acest volum, așadar constituie o piesă foarte concludentă pentru ceea ce spuneam că este marea dorință de reintegrare a lui D. Țepeneag.”[5]

A mai publicat, în această perioadă, o trilogie din care fac parte romanele Hotel Europa, Pont des Arts și Maramureș. Ultimul roman publicat în română și franceză e La belle Roumaine. A fost influențat de autorii Noului Roman francez, iar pe o parte dintre ei i-a și tradus în limba română. Critica a discutat, în cazul povestirilor, despre o posibilă influență a suprarealismului sau a prozei scurte a lui Franz Kafka. Face parte din comitetul de redacție al revistei Po&sie. A publicat cronici, adevărate «lovituri chirurgicale» în La Revue littéraire.

În anul 2008 i se decernează Premiul Uniunii Latine pentru întreaga activitate literară.

A fost ales ca membru de onoare al Academiei Române în 2019.[6]

Opere publicate

Povestiri

  • Exerciții, București, Editura pentru literatură, 1966
  • Frig, București, Editura pentru literatură, 1967
  • Așteptare, București, Cartea Românească, 1971; ed. a II-a, 1993
  • Exercices d'attente, traducere de Alain Paruit, Paris, Flammarion, 1972
  • Prin gaura cheii, București, Allfa, 2001
  • Attente, Paris, P.O.L., 2003

Romane

  • Arpièges, Flammarion, 1973, tradus de Alain Paruit după romanul Zadarnică e arta fugii, publicat în România, la Editura Albatros, abia în 1991; reeditat la Editura Art, 2007[7]; versiunea engleză cu titlul Vain Art of the Fugue apare în 2007; a mai fost tradus în sârbă și maghiară; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal, Sonsuz Kaçișlar, Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
  • Les noces nécessaires, Flammarion, 1977, tradus de Alain Paruit după romanul Nunțile necesare, publicat în România în 1992; reeditări, Editura All, 1998; Editura Art, 2008[8]; versiunea engleză cu titlul The Necessary Marriage apare în 2009
  • Le mot sablier. Cuvântul nisiparniță, roman bilingv, Éditions P.O.L., 1984; ultima ediție, Timișoara, Ed. Universității de Vest, 2005
  • Roman de gare, scris direct în franceză, 1985, tradus în română de autor cu titlul Roman de citit în tren, Iași, Institutul European, 1993
  • Pigeon vole, scris direct în franceză, 1988; tradus în română de către autor cu titlul Porumbelul zboară, București, Univers, 1997; tradus în engleză în 2008 cu titlul Pigeon Post [9]
  • Hotel Europa, București, Editura Albatros, 1996; versiunea francezǎ, în traducerea lui Alain Paruit, apare în același an la Éditions P.O.L.; romanul a mai fost tradus în germană, maghiară, slovenă și cehă
  • Pont des Arts, în traducerea lui Alain Paruit, Éditions P.O.L., 1998; versiunea românească la Editura Albatros, 1999
  • Maramureș, Cluj, Editura Dacia, 2001; în traducerea lui Alain Paruit, cu titlul Au pays du Maramureș, apare în același an la Éditions P.O.L.; ultima ediție, Editura Corint, 2006
  • La belle Roumaine, Pitești, Editura Paralela 45, 2004; ediția în francezǎ apare la P.O.L., în 2006, în traducerea lui Alain Paruit; reeditat la Editura Art în 2007[10][11]; versiunea în portugheză, în traducerea lui Isabel Fraga, la Editura Oceanos, în 2009; versiunea în bulgară, traducere de Rumyana Stancheva, Krasivana rumŭnka, Sofia, Balkani, 2010; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal, Romen Dilberi, Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
  • Camionul bulgar, Iași, Polirom, 2010; ediția în francezǎ apare la P.O.L., în 2011, în traducerea lui Nicolas Cavaillès, cu titlul Le camion bulgare

Jurnale

  • Un român la Paris, Cluj, Dacia, 1993, ediția definitivă, Cartea Românească, 2006[12]

Publicistică

  • Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, Institutul European, 1993
  • Călătorie neizbutită, București, Cartea Românească, 1999
  • Războiul literaturii nu s-a încheiat, București, All, 2000
  • Destin cu popești, Cluj, Dacia & Biblioteca Apostrof, 2001
  • Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț, Pitești, Paralela 45, 2003
  • Capitalism de cumetrie, Iași, Polirom, 2007
  • Frappes chirurgicales (scris în franceză), Paris, P.O.L., 2009

Referințe critice (on-line)

Opere traduse

  • Exercices d'attente. Récits. Trad. Alain Paruit. Paris: Flammarion, 1972. 189p. (Textes).
  • Arpièges. Roman. Traduit du roumain par Alain Paruit. Paris: Flammarion, 1973. 187p. (Textes). - Zadarnică e arta fugii.
  • Les Noces nécessaires. Roman. Trad. Alain Paruit. Paris: Flammarion, 1977. 193p. (Textes Flammarion). - Nunțile necesare.
  • Le Mot sablier = Cuvânul nisiparniță. /Roman bilingv/. Trad. Alain Paruit. Paris: P.O.L., 1984. 132p.
  • Hôtel Europa. Roman. Trad. Alain Paruit. Paris: P.O.L., 1996. 394p. - Hotel Europa.
  • Hotel Europa. Roman. Trad. Ernest Vichner. Berlin: Alexander Fest, 1998. 448p. - Hotel Europa.
  • Pont des Arts. Roman. Trad. Alain Paruit. Paris: P.O.L., 1998. 314p.
  • Hotel Europa. Roman. Aus dem Ruman. von Ernest Wichner. 1. Aufl. /Frankfurt (Main)/: Suhrkamp, 2000. 446p. (Suhrkamp-Taschenbuch). - Hotel Europa.
  • Au pays du Maramureș. Roman. Trad. Alain Paruit. Paris: P.O.L., 2001. 326p. - În țara Maramureșului.
  • Európa Szálló. Regény. /Budapest/: Palamart, 2002. 304p. (Kelet-európai regények).
  • Hotel Evropa. Prevedel Ales Mustar. Ljubljana: Studentska zalozba, 2002. 419p. (Knjizna zbirka Beletrina).
  • Uzaludna umetnost fuge. /Trad. Petru Krdu/. Vršac: Književna opština Vršac (KOV), 2002. 138p. - Zadarnică e arta fugii.
  • Attente. Nouvelles. Trad. Alain Paruit. Paris: P.O.L., 2003. 317p. - Așteptare.
  • La belle Roumaine. Traduit du roumain par Alain Paruit. Paris: POL, 2006. 251p.
  • Pont des arts. Roman. Ed. a 2-a. București: Corint, 2006. 360p.
  • A hiábavalóság futamai. Forditotta Németi Rudolf. /Budapest/: Palamart, 2007. 130p.
  • Vain art of the fugue. Translation by Patrick Camiller. 1st ed. Champaign: Dalkey Archive Press, 2007. 140p. - Zadarnica e arta fugii.
  • Hotel Europa. /Z rumunskeho originalu ... prelozil a doslov napsal Tomas Vasut/. Praha: Dybbuk, 2008. 318p.
  • La belle Roumaine. /Trad. Ingrid Băltăgescu/. Wien: Wieser, 2008. 334p.
  • A Bela Romena. /Trad. Isabel Fraga/. /Portugalia/: Editora Oceanos, 2009*
  • The necessary marriage. Translated from Romanian by Patrick Camiller. Champaign, Ill.: Dalkey Archive Press, 2009. 140p. (Romanian literature series). - Nunțile necesare.
  • Hotel Europa. Translated by Patrick Camiller. Champaign, Ill.: Dalkey Archive Press, 2010. 476p. ( Romanian literature series).
  • Krasivana rum“nka. Prev. ot rum. ez Rumijana L. Stanceva. Sofia: Balkani, 2010. 224p. - La belle Roumaine.
  • Romen dilberi. Roman. Turkcesi Leyla Unal. Istanbul: Pupa Yayınları, 2010. 195p. - La belle Roumaine.
  • Sonsuz kaçișlar. Turkcesi Leyla Unal. Istanbul: Pupa Yaynlari, 2010. 140p. - Zadarnică e arta fugii.
  • Le camion bulgare. Chantier a ciel ouvert. Traduction du roumain par Nicolas Cavailles. Paris: P.O.L, 2011. 247p. -Camionul bulgar. Șantier sub cerul liber.
  • La belle roumaine. Trad. di Ileana Maria Pop. Caliari: Aìsara, 2012, 205p.
  • Waiting. Stories. /Translated by Patrick Camiller/. Champaign, Ill.: Dalkey Archive Press. 122p.
  • Die Stühle. Übersetzt von Valentin Lupescu. În: Erkundungen. /Band I./. 24 rumänische Erzählungen. 1969, p.226-228.
  • The Accident. Translated by Georgiana Farnoaga & Sharon King. În: The Phantom Church and Other Stories from Romania. 1996, p.112-119.
  • Pigeon vole. Roman. Paris: P.O.L., 1989. 184p. /Sub pseudonimul Ed Pastenague/.
  • Roman de gare. Paris: P.O.L., 1985. 189p.
  • Pigeon Post. /Translation from french by Jane Kuntz/. Champaign: Dalkley Archive Press, 2008. 159p. (Eastern European literature series).
  • Frappes chirurgicales. Paris: P.O.L., 2009. 199p.
  • Dumitru Tsepeneag. Les Métamorphoses d’un créateur. écrivain, théoricien, traducteur. Les actes du collogue organisé les 14-15 avril 2006. Avec la participation de l’écrivain. Etudes réunis par Georgiana Lungu, Margareta Gyurcsik. Timișoara: Edit. Universității de Vest, 2006. 107p.
  • PAVEL, Laura. Dumitru Tsepeneag and the canon of alternative literature. Translated from the Romanian by Alistair Ian Blyth. 1st ed. Champaign: Dalkey Archive Press, 2011. 211p. - Dumitru Tepeneag și canonul literaturii alternative .[13]

Note

  1. ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în . 
  2. ^ „Dumitru Țepeneag”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133. 
  3. ^ „Dumitru Țepeneag”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  4. ^ Sasu, Aurel (). Dicţionarul biografic al literaturii române. Piteşti: Paralela 45. pp. 750–752. 
  5. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 168-169
  6. ^ „Alegeri: 4 noi membri de onoare ai Academiei Române” (PDF), Academiaromana.ro, , accesat în  
  7. ^ Zadarnică e arta fugii (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
  8. ^ Nunțile necesare (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
  9. ^ Dumitru Țepeneag, publicat din nou în Statele Unite, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 469, aprilie 2009, accesat la 29 ianuarie 2014
  10. ^ La belle Roumaine (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
  11. ^ Sunt frumoase romancele?, 22 august 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  12. ^ Imposibila intoarcere, 9 mai 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
  13. ^ Scriitori români în limbi străine:ghid bibliografic de literatură română. Vol.II:I-Z. București: Biblioteca Centrală Universitară "Carol I". . p. 431. ISBN 978-973-88947-7-8. 

Bibliografie

Legături externe

Interviuri


Content Disclaimer

Informasi ini disarikan dari Wikipedia dan disajikan kembali untuk tujuan edukasi. Konten tersedia di bawah lisensi CC BY-SA 3.0. Kami tidak bertanggung jawab atas ketidakakuratan data yang bersumber dari kontribusi publik tersebut.

  1. The information displayed on this website is sourced in part or in whole from Wikipedia and has been adapted for the purpose of restating it. We strive to provide accurate and relevant information, however:
  2. There is no guarantee of absolute accuracy. Wikipedia is an open, collaborative project that can be edited by anyone, so information is subject to change.
  3. It is not intended to constitute professional advice. The content displayed is for informational and educational purposes only. For important decisions (e.g., medical, legal, or financial), please consult a professional.
  4. Content copyright. Wikipedia is licensed under the Creative Commons Attribution-ShareAlike License (CC BY-SA). This means that content may be reused with appropriate attribution and shared under a similar license.
  5. Responsible use. Any risk arising from the use of information from this website is entirely the responsibility of the user.