PROFILPELAJAR.COM

Date personale
George Demetrescu Mirea

Născut	16 aprilie 1852^[1] București, Țara Românească
Decedat	12 decembrie 1934 (82 de ani) București, România^[2]
Părinți	Dimitrie Ionescu Mirea
Frați și surori	Dimitrie D. Mirea
Cetățenie	România
Ocupație	pictor, portretist, muralist
Locul desfășurării activității	România
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Universitatea Națională de Arte București
Pregătire	Theodor Aman
Profesor pentru	Ipolit Strâmbescu, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Leon Biju, Lucian Grigorescu, Constantin Artachino, Iosif Fekete, Vasile Popescu, Gheorghe Naum, Apcar Baltazar, Sever Burada, Ion Theodorescu-Sion, Corneliu Michăilescu
Mișcare artistică	academism, Sindicatul Artelor Frumoase, Salonul Oficial de pictură și sculptură
Influențat de	Theodor Aman, Carol Davila, Carolus-Duran[*][[Carolus-Duran (pictor francez)\|]]
Premii	Premiul național pentru pictură
Semnătură

Modifică date / text

George Demetrescu Mirea (n. 16 aprilie 1852, București, Țara Românească – d. 12 decembrie 1934, București, România)^[3] a fost un pictor și muralist român, fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea.

Date biografice

George Demetrescu Mirea a fost cel de-al doilea din cei 12 copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea.^[4]

A studiat la Școala de Belle-Arte București cu Theodor Aman, luând lecții simultan cu medicul Carol Davila^[4].

La recomandarea doctorului Carol Davila, a participat la Războiul de Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția.^[5]

Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, în 1878 a obținut o bursă de studii la École des Beaux Arts^[6] din Paris, unde a studiat cu Carolus Duran, un vestit portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia i-a devenit elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsise tocmai pentru a fi în preajma maestrului francez^[7], pe lângă care a rămas până în 1884.^[5]

În 1884, a primit comanda să realizeze decorația murală a Catedralei din Constanța, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 - 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din București, dar și patru panouri alegorice.^[5]

Și-a început cariera pedagogică mai întâi ca profesor de desen la Școala Normală de învățători de la Câmpulung^[4], iar în anul 1891 a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927.^[5]

Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași.

Distincții

În anul 1900, G.D. Mirea a aparticipat la Expoziția Universală de la Paris, fiind distins cu un premiu „hors concours”.^[8]
Printre cele mai importante distincții obținute de artist se numără Premiul național pentru pictură din 1924.^[4]^[5]