George Talaz
Date personale
Născut	1890
Decedat	2 martie 1973 (83 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	redactor de gazetă[*]​ poet
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

George Talaz sau G. Talaz (n. 1890, Toporăști, jud. Vaslui – d. 1973) este pseudonimul lui George Antonescu, un poet, pictor și publicist care a colaborat la publicațiile Flacăra, Gândirea, Universul literar, Azi și mai ales la cenaclul profesorului M. Dragomirescu. A scris mai multe volume de poezii, dintre care Râsul apei (1923) și Sonete (1929) au fost premiate de Uniunea Scriitorilor Români, din care a făcut parte.

În Istoria literaturii române contemporane, Eugen Lovinescu apreciază poezia ca având o solidaritate intimă cu natura, dar critică lipsa de originalitate a formei, impresia de atonie, vetusitate și de banalitate.

Radu Boureanu spunea însă despre el: "Ca poet este un sincer, ca pictor stă sub semnul seninătății făcând o pictură pe care aș numi-o carnetul plastic al unui poet care se mărturisește fără ocoluri așa cum e: firesc, clar, reconstruit."

• Flori de lut, Casa Școalelor, București, 1920
• Râsul apei, Editura literară a "Casei școalelor", București, 1923
• Soare, Tipografia "Graiul Românesc", București, 1926
• Sonete, 1929
• Fântână, Editura "Tiparul Universitar", București, 1937
• Armonii în zori. Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1961 (cu un portret al autorului)
• Treptele împlinirii, Editura pentru Literatură, București, 1967
• Poezie. 1916-1966, Editura pentru Literatură, București, 1968

• Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Editura Litera, Chișinău, 1998, p. 116
• Ion N. Oprea, Vaslui - Capitala "Țării de Jos" în presa vremii - 1875-2005, Tipografia Moldova, Iași, 2005, p. 437