În catagrafia anului 1840 este indicat ca moment al ridicării anul 1760, ctitorii principali îndrumători fiind Toma Gojbă și Ion Liianu[2].
Este închisă cultului, îndeplinind rolul de capelă pentru cimitirul sătesc în mijlocul căruia se află. Dimensiunile pereților sunt modeste, ca pentru un lăcaș de cult din lemn de secol XVIII: nava are 6,70 m/3,70 m[3]. Altarul este decroșat în registrul de jos (0,30 m); s-a păstrat pe latura de sud-est a altarului golul inițial de lumină, de numai 0,17/0,40 m[4].
Acoperișul are un înveliș de țiglă, ce a înlocuit șindrila, după 1953[5]. Acoperirea interioară cuprinde o boltă semicilindrică, în leagăn, peste navă și un semicilindru și fâșii curbe, peste altar[6].
Cadrele originare ale intrărilor nu mai există, fiind înlocuite, în timp, cu montanți simpli. Odată cu ele au dispărut și inscripțiile, care puteau oferi informații prețioase. Prispa inițială a fost mărită spre vest, însă s-au păstrat elementele decorative ale celei vechi[7].
Tâmpla este formată din următoarele registre: Crucea Răstignirii și moleniile, icoanele apostolilor, icoanele împărătești: Sfinții Împărați Constantin și Elena, Maica Domnului Hodighitria, Iisus Hristos Pantocrator, Sfântul Nicolae[8].
În pronaos se păstrează alte icoane împărătești: Arhanghelul Mihail, Maria cu Pruncul și arhanghelii, Deisis și Cuvioasa Paraschiva. Pictura de la Dumbrăveni a fost realizată în anul 1824 și este atribuită lui Constantin zugravul[10], cel care a mai pictat și alte biserici de lemn din Gorj.