PROFILPELAJAR.COM

Biserica de lemn din Curpenel, comuna Stănești, județul Gorj, datează din anul 1803^[1]. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august).

Istoric și trăsături

Curpenel este un sat desființat, înglobat în prezent la localitatea Curpen^[2]. Biserica și-a păstrat amplasamentul originar, pe malul stâng al pârâului Șușița Verde^[3]. Conform catagrafiei de la 1840 biserica ar fi fost edificată în anul 1803, ctitori fiind Eftimie Vlădulescu, popa Alexandru, Lepădat Buligă, Alex.Eftimoiu, Sandu Eftimoiu^[4]. Data respectivă este contrazisă de sistemul constructiv, dar și de inscripția săpată la exterior, în lemnul pronaosului: „leat 7330 (1821-1822) să se știe de cându coperită biserica a doilea^[5]”. În acele vremi, răstimpul dintre șindriliri era de minim 50 de ani, astfel încât momentul înălțării poate fi coborât în anii '70 ai secolului al XVIII-lea^[6]. Tot pentru vechime pledează și prestolul din piatră, ce are săpată pe picior crucea Sfântului Andrei^[7].

Pereții, de mici dimensiuni, înscriu o navă dreptunghiulară, cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi^[8]. Pentru nișa proscomidiei, doar bârnele de mijloc ale peretelui nordic sunt retrase mai puțin decât celelalte, de jos și superioare^[9]. Se remarcă, ca și la biserica de lemn din Curpen, îmbinările iscusite în coadă de rândunică și consolele în trepte.

Elevația interiorului cuprinde o boltă în leagăn peste navă și intersecție de fâșii curbe peste altar^[10]. Clopotnița scundă de peste prispă a fost adăugată mai recent^[11].

La interior tâmpla este compromisă, icoanele fiind într-o stare jalnică. Se mai păstrează poalele de icoane, căni cu flori, și ușile împărătești, cu Buna Vestire, în decor arhitectural. Pictura tâmplei poate fi atribuită diaconului Zamfir zugravul^[12].

Din anul 1938 biserica nu mai servește cultului, fiind folosită doar ca și capelă de cimitir^[13].

Bibliografie

Studii regionale

Cristache-Panait, Ioana (2001). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2.
Pănoiu, Andrei (1971). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris.
Pănoiu, Andrei (1977). Din arhitectura lemnului. București: Editura Tehnică. CZ 721:694/5(498).