Conform tradiției orale, dar și catagrafiei de la 1840, actul ctitoricesc ar fi fost realizat de o femeie: Gherghina Vrăjitoarea. Tot conform tradiției, lemnele de stejar pentru construirea bisericii au fost luate din pădurea lui Păsăroi. Datarea bisericii este întemeiată și de arhaismul sistemului constructiv: proporțiile mici ale pereților, lipsa clopotniței de pe acoperiș și îmbinările iscusite în „coadă de rândunică”. Anul unei renovări, „leat 7285” (1776-1777), este incizat într-o bârnă din dreapta[2].
Planimetria bisericii: nava dreptunghiulară, de mici dimensiuni (7 m/4,18 m[3]), altarul decroșat în partea de jos, nedecroșat în partea de sus, cu laturi între 1,40 și 1,70 m. Prispa de 0,87 m lățime, de pe latura vestică, a fost obținută prin alungirea temeliei, coroanei și cornișei navei[4]. Ușa este dintr-un singur lemn, având 0,72 m lățime[5]. Elevația interioară: boltă în leagăn peste navă, boltă semicilindrică peste altar, racordată la traseul poligonal prin fâșii curbe[6].
Pictura frumoasă a fost realizată în „văleatul 7248” (1775-1776), trecut pe sabia Arhanghelului Mihail[7].
Bibliografie
Studii regionale
Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2.
Pănoiu, Andrei (). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris.
