Oriu![]() L'oriu (Hordeum vulgari) è na chianta erbacea annuali ciriali appartinenti â famigghia dî Graminacei.
DiscrizzioniLa chianta è auta circa un metru, chiù o menu cispitusa, cu fusti (culmi) riggiti e suttili, cu gruppa distanziati. Pruduci spichi allongati, dipprima eretti, quinni liggirmenti pigati versu lu basciu, cumposti di spichetti dûn sulu ciuri ogniduna. Lu fruttu (cariussidi) è nchiusu di dui prutizzioni mibranacei, li glumetti; è di sulitu allongatu e strittu, chiù acutu a na di l'estrimitati, di culuri giarnu-ocraceu. La glumetta nfiriuri pò tirminari cu na parti suttili e allongata, la resta. Li spichi chî resti si dicinu aristati, chiddi ca nni sunnu privi mutichi. Li sumenzi/simenzi ca furmanu la spica d'oriu sunnu urdinati secunnu fili. Li fili ponnu essiri dui (nta l'oriu disticu), quattru ('n chiddu titrasticu) o sei (ntô tipu esasticu). Oriu munnatuCariussidi d'oriu vistutu, privati, midianti passaggiu tra dui macini, dî glumetti. Oriu pirlatuCariussidi d'oriu, ca, travagghiati tra dui macini chiù ribbicinati, foru privati dû piricarpu e dâ canigghia e trasfurmati 'n cocci janchi arrutunnati. Mpurtanza ecunumicaCultivazzioniL'oriu è un ciriali pricoci, risistenti ê fridduri mmirnali e ca cumpleta lu sô sviluppu prima dî càudi estivi (arcuni varitati hannu un ciclu viggitativu di suli 3 misi); è adattu quinni a climi e tipi di tirrenu diversi. Cultivata 'n tutti li riggioni buriali (Europa, Russia, Canada, USA, Africa sittintriunali, Mediu Orienti e Estremu Orienti), spiciarmenti ntê lucalitati muntani. Supporta li timpiraturi elivati, videmma finu a 38°C, abbastacchî l'umititati di l'ariu nun è eccissiva. Crisci bonu ntê tirreni unni l'umititati è scausa e è risistenti ê tirreni salini. Cultivatu pî cariussidi, usati pû cunsumu direttu, pâ priparazzioni di farini; duna macàri un bonu furaggiu virdi. La Gnustria alimentari utilizza granni quantitati d'oriu pâ pruduzzioni dû maltu (oriu girmugghiatu) cu cui, pi firmintazzioni, si pruduci la birra e, pi succissiva distillazzioni, bivanni supiralcôlichi, comu lu whisky. PruduzzioniLa pruduzzioni munniali (2002) è pari a 137 miliuna di t. Alimintazzioni umanaCâ vugghiuta, si nn'utteni na bivanna arrifriscanti. La sumenza/simenza è ricca d' amitu e cunteni videmma prutiini (10%) e grassi (1,5%). Li cariussidi e la sô farina vennu utilizzati nta l'alimintazzioni umana (vidi), suprattuttu pi manciari dititici. Alimintazzioni animali'N zoutecnia l'oriu, sutta forma di farina ntigrali, rapprisenta unu dî megghi mancimi, utilizzabbili cu ogni tipu d'animali di crianza/addivamentu. Equini'N Italia, l'oriu è diffusamenti usatu pî cavaddi pî quali custituisci spissu l'alimentu funnamentali. BuviniMacinatu o frantu l'oriu rapprisenta nu ccillenti alimentu pî VAcchi di latti. SuiniL'alimintazzioni dû suinu cu oriu, cunfirisci â carni e ô lardu ndiscutibbili pregi di finizza e sapuri. PôllamiLi misceli pi l'addivamentu/la crianza dû pôllami, nun ponnu cuntiniri na pircintuali auta d'oriu; la sô efficienza 'n rapportu â crisciuta punnirali, â dipusizzioni, a l'utilizzazzioni dû manciari/civu rimani nittamenti ô di sutta di chidda dû granuturcu. StoriaLi primi riperti dî diversi tipi d'oriu sunnu parti 'n Mediu Orienti, parti ntâ zona dû Tibet. Ancura oj 'n Tibet e 'n Etiopia si nn'attruvanu specii spuntanei. La canuscenza di l'oriu cultivatu comu chianta alimintari è antichissima. Li granni civirtati (cinisi, eggizzi, sumeri e assiri) canuscîanu bonu stu ciriali e li mitodi pi cultivarilu, succissivamenti si diffusi ntô vastu mpiru rumanu, nzemmula ô farru e ô migghiu. Lu sô usu era tarmenti cumuni, d'essiri tra li ciriali chiù utilizzati pâ panificazzioni finu ô XV sêculu. L'antichi Greci s'alimintavanu privalintamenti d'oriu; lu ranciu dî gladiatura rumani era la suppa d'oriu; l'Ostia cunsacrata pâ Cumuniuni è piatta e suttili ca li pani di l'antichi cristiani eranu di farina d'oriu nun livitata. Oj l'usu dû pani d'oriu nun livitatu è limitatu a pupulazzioni asiatichi di Nepal e Tibet, lu ciriali è â basi di l'alimintazzioni dî pupulazzioni barberi (imazighen) dû Magreb. Talìa puru |