Legiunea Huțulă (în germanăHutsulische Legion), găsită și sub termenul de Legiunea de Pușcași Huțuli (în germanăHutsulische Freischützen Legion), precum și anterior de Batalionul de Voluntari Imperiali Huțuli din Rutenia (în germanăRuthenia Huzulen Kriegsfreiwilligen Baon) sau Pușcașii Huțuli (în germanăHutsulische Freischützen), a fost o unitate de recruțiucraineni înființată în noiembrie 1914 de către Austro-Ungaria prin eforturile deputatului rutean austrofil Nicolae de Wassilko. Este găsită, de asemenea și sub termenul de Legiunea Bucovineană (în germanăBukowinische Legion), sau Legiunea Bucovina.
Beneficiind de cunoașterea detaliată a terenului pe care luptau, precum și de experiență în activitatea montană, militarii voluntarii săi s-au ocupat în anul 1914 de recunoaștere, cercetare și sabotaje în zona vestică, montană, a Bucovinei. Au activat apoi ca subunitate a armatei regulate în zonele montane care apărau trecerile dintre Bucovina și Transilvania, luând ulterior parte, în anul 1915, la efortul militar prin care rușii au fost alungați inițial din sudul Bucovinei. Restructurați ca Legiune națională ucraineană, au continuat ulterior, în același an, să lupte pentru alungarea trupelor ruse din nordul Bucovinei. În prima parte a anului 1916, huțulii au fost reuniți cu ce mai rămăsese din Corpul de Legionari români din Bucovina.
Ultima mențiune despre unitate provine din luna iunie 1916, după care, supraviețuiască ofensivei Brusilov, alăturați K.u.k. Huzulenkompanie(d) ai Legiunii Ucrainene, au fost din nou implicați în împiedicarea înaintării rușilor spre Transilvania, sau, au continuat să lupte în grupuri mici, în spatele frontului, pe teritoriul controlat de ruși.
Context
La începutul Primului Război Mondial, ucrainenii din Ducatului Bucovinei privea cu simpatie Monarhia Habsburgică, sentimentele rusofile nefiind larg răspândite, cu excepția celor prezente la nivelul unei mici părți a țărănimii și la câțiva membri ai intelectualității, straturi ale populației în care erau reduse, exclusiv la sfera culturală și lingvistică. Pe de altă parte, populația românească menținuse legături destul de strânse cu Regatul României, iar starea de spirit iredentistă câștigase o oarecare popularitate. În cea mai mare parte însă, populația în ansamblul ei era loială Austro-Ungariei, în acest sens, mobilizarea desfășurându-se în Ducat mai repede decât în provinciile vestice și recruții, de toate naționalitățile, alăturându-se rapid unităților lor militare.
La 8 noiembrie 1914, Divizia 54 Infanterie austro-ungară, comandată de Feldmarschall-LeutnantEmil Schultheisz von Devecser, s-a retras din zona frontierei dintre Galiția și Bucovina, expunând complet stânga flancului frontului bucovinean. Forțat de necesitatea acoperirii breșei cu trupe, Fischer a decis să creeze o grupare de voluntari recrutată pe plan local, dintre huțuli. În fundamentarea ideii sale, acesta a subliniat că „Huțulii sunt muntenii Bucovinei, excelenți arcași, fiind echivalentul oriental al muntenilor din Tirol”. [1]
Crearea corpului de voluntari
După ce a primit la 13 noiembrie 1914 acceptul de la comandamentul Grupului Pflanzer-Baltin, Eduard Fischer a semnat Ordinul № 13 din 17 noiembrie 1914 al Comandamentului Jandarmeriei Imperiale și Regale a Bucovinei: „Cu privire la recrutarea huțulilor voluntari în Bucovina și organizarea lor”. Persoana desemnată să aducă la îndeplinire ordinul a fost sergentul districtual de jandarmi Mîkolu Laskovskoho. Conform unui raport întocmit de acesta, recrutarea a avut loc la 19 noiembrie 1914 la Seletin și Putila (germanăPutilla-Storonetz), fiind selectați 1360 de recruți din circa 2500 de voluntari, cu vârste „de la 17 ani până la bătrâni cu părul cărunt”. La 20 noiembrie 1914 aceștia, după o slujbă festivă desfășurată în prezența deputatului din Dieta Bucovinei și din Consiliul Imperial, Nicolae de Wassilko, reprezentant din Huțulșcina din partea bezirkurilorVijnița (germanăWiznitz) și Rădăuți (germanăRadautz), ce a rostit un discurs prin care i-a îndemnat pe „cavalerii huțuli să-și apere poporul, pământul și statul”, au depus jurământul militar.[2]
Instrucția volntarilor huțuli, „din fire buni trăgători și cunoscători ai munților” (conform ofițerilor austro-ungari), a durat numai 10 zile, după care deja la data de 30 noiembrie aceștia au început să participe la misiuni de luptă. Inițial, trăgătorii huțuli au fost parte a unor mici subunități aflate sub comanda unor subofițeri aprținând Jandarmeriei regionale. Coordonarea acestora a revenit aceluiași sergent de jandarmi, Mîkolu Laskovskoho, aflat la Seletin.
Vezi și articolul:Calea ferată Adâncata–Berhomet pe SiretVezi și articolele[[{{{2}}}]]și[[{{{3}}}]]Vezi și articolele[[{{{4}}}]],[[{{{5}}}]]și[[{{{6}}}]]Vezi și articolele[[{{{7}}}]],[[{{{8}}}]],[[{{{9}}}]]și[[{{{10}}}]]Vezi și articolele[[{{{11}}}]],[[{{{12}}}]],[[{{{13}}}]],[[{{{14}}}]]și[[{{{15}}}]]Vezi și articolele[[{{{16}}}]],[[{{{17}}}]],[[{{{18}}}]],[[{{{19}}}]],[[{{{20}}}]]și[[{{{21}}}]].
Pe lângă activitatea de recunoaștere și cercetare, formațiunile au trebuit să efectueze și activitate de sabotaj. Ocupând pozițiile desemnate, subunitățile huțule s-au remarcat prin rezistența încununată de succes, timp de mai mult de o lună, împotriva unităților de cazaci, care, doreau să pătrundă spre trecătorile ce ofereau acces spre Transilvania, făcând victime în cadrul acestora și luând inamici prizonieri, capturând cai, armament și muniție și obținând informații pe care le-au livrat eșaloanelor superioare.
Conform unor comentarii din presa regională a timpului, cunoașterea detaliată a terenului pe care luptau i-a făcut pe huțului să provoace pierderi grele trupelor moscovite, aceștia ieșind la atac pe neașteptate, din păduri.
Inițial, voluntarii au fost îmbrăcați în haine țărănești huțule, având doar o banderolă negru cu galben pe mânecă, ceeea ce a jucat un rol negativ în momentul în care erau luați prizonieriși de inamic, nefiind socotiți prizonieri de război. Ca atare, cei prinși erau împușcați rapid, fiind chiar supuși unori unor schingiuiri. Ca armament au fost dotați la început cu puști Werndl-Holub M 1867(en)[traduceți], acestea fiind înlocuite cu arme de captură.[3]
„Pușcașii huțuli au luptat încă de la început în costumele lor naționale, iar moscoviții au ajuns să-i cunoască într-atât, că au ajuns să-și spună unii altora că în munți exista o armată de oameni care purtau în post sumane scurte și șalvari roșii și care nu greșeau niciodată, astel că i-au numit „diavolii cu pantaloni roșii.””
La 3 ianuarie 1915 a luat naștere la Breaza, din subunități disparate de huțuli recrutați la 19 noiembrie 1914 la Seletin,[1] Batalionul de Voluntari Imperiali Huțuli din Rutenia (în germanăRuthenia Huzulen Kriegsfreiwilligen Baon)[5] ca unitate de sine stătătoare.
O parte a batalionului, comandat acum de Ferdinand Kibek, a fost dislocată pe o poziție aflată pe înălțimi lângă bifurcația de drumuri de la Moldovița (Russ Moldawitza), unde, la 5 ianuarie au luptat cu forțele inamice care atacau dinspre Izvoarele Sucevei (germanăIswor). Datorită focului de artilerie și mitraliere inamic, trăgătorii huțuli au fost nevoiți să se retragă la Breaza, unde s-au reunit cu restul batalionului și au continuat retragerea spre Meștecăniș (germanăMestecanestie). Aici au ocupat poziții fortificate, muntenii apărând linia mai mult de o lună, timp în care Armata Imperială Rusă încercat să rupă, în special în perioada 17-19 ianuarie, linia, fără a reuși și plătind un preț reprezentat de pierderi grele. Batalionul de voluntari huțuli a fost, de asemenea, implicat activ în luptele din zona Pojorâta (germanăPozoritta) si Cârlibaba (germanăMariensee).[6]
Vezi și articolul:Bătălia de la CârlibabaVezi și articolele[[{{{2}}}]]și[[{{{3}}}]]Vezi și articolele[[{{{4}}}]],[[{{{5}}}]]și[[{{{6}}}]]Vezi și articolele[[{{{7}}}]],[[{{{8}}}]],[[{{{9}}}]]și[[{{{10}}}]]Vezi și articolele[[{{{11}}}]],[[{{{12}}}]],[[{{{13}}}]],[[{{{14}}}]]și[[{{{15}}}]]Vezi și articolele[[{{{16}}}]],[[{{{17}}}]],[[{{{18}}}]],[[{{{19}}}]],[[{{{20}}}]]și[[{{{21}}}]].
În timp ce batalionul de huțuli se afla la Cernăuți, Nicolae de Wassilko, având în vedere direcția strategică a conducerii politico-militare a Austro-Ungariei de a crea unități naționale în scopul consolidării societății și promovării patriotismului local, sub forma angajamentului față de Monarhia Habsburgică, a făcut lobby pentru restructurarea unității după modelul altor legiuni naționale.[7] Ulterior, denumirile de Legiunea Bucovineană, Legiunea Huțulă sau Legiunea de Pușcași Huțuli au fost folosite în mod activ și unitatea a fost completată până la un efectiv de 1500 de luptători uraineni proveniți din Bucovina, complet echipați și înarmați. Primul comandant al unității a fost desemnat să fie căpitanul Ștefan Wassilko de Serecki.[8]
Alături de Nicolae de Wassilko, Ilia Semaka, Nikolai Spenul, precum și alte personalități publice din regiune au susținut Legiunea Huțulă, pentru susținerea acesteia cu donații fiind făcute apeluri inclusiv prin presă.[6]
În luna martie 1915 Legiunea Huțulă a participat activ al eliberarea nordului Bucovinei de trupele ruse, participând la luarea cu asalt a așezărilor Rohozna, Sadagura (germanăSadagora), Buda, Cernăuca (germanăCzernowka) și la urmărirea inamicului care s-a retras în ținutul Hotin. De asemenea, pușcașii huțuli au respins un contraatac rus lângă Toporăuți și au ocupat poziții lângă Colencăuți (ucraineanăKilinkivți), rezistând pe acestea timp de trei zile, până la apropierea principalelor forțe amice.
În luna mai 1915 Legiunea Huțulă a ocupat o poziție situată între Boiana (germanăBojan) și Mahala, în fața unor forțe inamice mult superioare. La 10 mai 1915, căpitanul Ștefan Wassilko de Serecki a fost grav rănit, comanda Legiunii revenind căpitanului Osîp Weikert, iar în vara acealuiași an, una dintre subunitățile huțule a luat parte la luptele de lângă Nadvirna (germanăNadvirna), Colomeea (germanăKolomea) și Zalesciki (germanăSalischtschyky), în timp ce grosul forțelor unității, în luna iunie 1915 a avansat cu forțele austro-ungare până la Lipcani, unde a rămas până la sfârșitul anului. De aici, în luna decembrie s-a retras cu forțele principale spre vest, stabilindu-se în perimetrul Doljoc, până la Prut, unde au reușit să reziste până la sfârșitul lunii ianuarie 1916.
Legat de unitatea ucrainenă, feedbackul primit din partea comandamentului austriac a fost unul pozitiv, într-o scrisoare adresată de locotenent-colonelul Dănilă Papp lui Nicolae de Wassilko, militarul scriind la 28 iulie 1915 că „Huțulii au luptat cu curaj și cu succes în multe lupte în Bucovina. În serviciul de patrulare, ei sunt neînfricați, iar ca cercetași sunt extrem de agilii și au succes.”
Ianuarie - vara 1916
Din ianuarie 1916 linia frontului s-a stabilizat, coincizând în estul Bucovinei aproape cu vechea frontieră dintre Ducatul Bucovinei și Ținutul Hotin.
Datorită faptului că Legiunea Huțulă pierduse în lupte (uciși sau răniți) aproape jumătate din efectivul inițial, comandamentul a decis să i se alăture ce mai rămăsese din Corpul de Legionari români din Bucovina, Legiunii Bucovina.[6]
Huțulii sunt bravi, foarte curajoși și în același timp fideli. De asemenea, toată lumea este fericită și bine dispusă. Fiecare huțul este foarte deștept și în același timp viclean, huțulii fiind invizibili ca într-un basm. Se află în același timp peste tot și nicăieri. În timp ce moscoviții îi căutau pe la Cârlibaba, ei deja se aflau la Iacobeni. Odată ce moscoviții au apărut la Iacobeni, huțulii au capturat patrule moscovite la Vatra Dornei.
”
— Ofițer, martor ocular al unora dintre acțiunile huțulilor
Potrivit unor rapoarte, pușcașii huțuli care au reușit să supraviețuiască ofensivei Brusilov s-au alăturat K.u.k. Huzulenkompanie(d) din cadrul Pușcașilor Ucraineni ai Siciului, care, a fost implicată în apărarea înălțimilor de la Vatra-Dornei sau Cârlibaba.[6] Au existat, de asemenea, pușcași huțuli care au continuat să lupte în grupuri mici, ca și partizani, fiind menționat un asemenea grup la Seletin, format din 17 oameni, condus de către doi jandarmi austrieci și coordonat de către unul dintre ofițerii superiori ai Jandarmeriei bucovinene, Mîkola Karpovici.[2]
In memoriam
Perpetuarea memoriei voluntarilor luptători huțuli a început încă din timpul războiului, un raport menționând în 1916 ridicarea unui monument dedicat lor, la Berhomet pe Siret.[2]
^Бажаємо до України! Добржанський О.В., Старик В.П., «Маяк», Одеса-2008, с. 631.
^„Семака І. Гуцульскі стрільці // Невідома війна. Перша світова війна на сторінках Православного буковинського календаря. 1914–1918. — Чернівці: Золоті литаври, 2007. — С. 40–45”.|url= lipsă sau vid (ajutor)
^ abcd„Семака І. Гуцульскі стрільці // Невідома війна. Перша світова війна на сторінках Православного буковинського календаря. 1914–1918. — Чернівці: Золоті литаври, 2007. — С. 40–45”.|url= lipsă sau vid (ajutor)
^Від Сараєва до Парижа. Буковинський Interregnum 1914-1921. В.Старик. Чернівці-2009, с. 149.
^Ігор Піддубний. Румуни Буковини в житті краю: 1848 - 1918 рр.//Історична панорама,-2010,-Вип.10, с. 9-40
Bibliografie
uc Заполовський В. Буковина в останній війні Австро-Угорщини 1914-1918. — Чернівці: Золоті литаври, 2003.
uc Заполовський В. Національні збройні формування з Буковини в обороні краю (1914-1916 рр.) // Буковина – мій рідний край. – Матеріали ІІ Історико-краєзнавчої конференції молодих дослідників, студентів та науковців. – Чернівці, 1997. – С. 70-73.
uc Заполовський В. “Мала війна” (оборона Буковини 1914 р.) // Питання історії, історіографії, джерелознавства та архівознавства Центральної та Східної Європи: Зб. наук. праць. – Київ - Чернівці, 1997. – Вип. 1. – С. 112-118.
uc Семака І. Гуцульскі стрільці // Невідома війна. Перша світова війна на сторінках Православного буковинського календаря. 1914–1918. — Чернівці: Золоті литаври, 2007. — С. 40–45.
uc Ігор Піддубний. Румуни Буковини в житті краю: 1848 - 1918 рр.//Історична панорама,-2010,-Вип.10, с. 9-40. ББК 63.3(4УКР-44ЕН=Рум)52 УДК 94(=135.1)(437.5)«1848/1918»
العلاقات الباربادوسية الفنلندية باربادوس فنلندا باربادوس فنلندا تعديل مصدري - تعديل العلاقات الباربادوسية الفنلندية هي العلاقات الثنائية التي تجمع بين باربادوس وفنلندا.[1][2][3][4][5] مقارنة بين البلدين هذه مقارنة عامة ومرجعية للدولتين:...
Inflammatory bowel disease that causes ulcers in the colon Medical conditionUlcerative colitisEndoscopic image of a colon affected by ulcerative colitis. The internal surface of the colon is blotchy and broken in places. Mild-moderate disease.SpecialtyGastroenterologySymptomsAbdominal pain, diarrhea mixed with blood, weight loss, fever, anemia,[1] dehydration, loss of appetite, fatigue, sores on the skin, urgency to defecate, inability to defecate despite urgency, rectal pain[2 ...
Extinct order of insects Archodonata Scientific classification Domain: Eukaryota Kingdom: Animalia Phylum: Arthropoda Class: Insecta Superorder: †Palaeodictyopteroidea Order: †ArchodonataMartynov, 1932[1] Families Diathemidae Sinichenkova, 1980 Permothemidae Martynov, 1935 Permothemistidae Sinichenkova, 1980 Archodonata is an extinct order of palaeozoic paleopterous insects, sometimes included in Odonata. References ^ Martynov A.V. 1932. New Permian Palaeoptera with the discussion...
Artikel ini kemungkinan ditulis dari sudut pandang penggemar dan bukan sudut pandang netral. Mohon rapikan untuk menghasilkan standar kualitas yang lebih tinggi dan untuk membuat pemakaian nada yang netral. (Pelajari cara dan kapan saatnya untuk menghapus pesan templat ini) Gaya atau nada penulisan artikel ini tidak mengikuti gaya dan nada penulisan ensiklopedis yang diberlakukan di Wikipedia. Bantulah memperbaikinya berdasarkan panduan penulisan artikel. (Pelajari cara dan kapan saatnya untu...
American actor, singer (1925–2024) Bill HayesHayes in 1976BornWilliam Foster Hayes III(1925-06-05)June 5, 1925Harvey, Illinois, U.S.DiedJanuary 12, 2024(2024-01-12) (aged 98)Los Angeles, California, U.S.Occupation(s)Actor, singerYears active1948–2023Known forDays of Our Lives as Doug WilliamsSpouses Mary Hobbs (m. 1947; div. 1969) Susan Seaforth Hayes (m. 1974) Children5 William Foste...
Norse mythical character For the moon of Saturn, see Farbauti (moon). Fictional character FárbautiNorse mythology characterIn-universe informationSpeciesJötunnSpouseLaufeyChildrenLoki Fárbauti (Old Norse: [ˈfɑːrˌbɔute]) is a jötunn in Norse mythology. In all sources, he is portrayed as the father of Loki. Fárbauti is attested in the Prose Edda, written in the 13th century by Snorri Sturluson, and in kennings of Viking Age skalds. Name The Old Norse name Fárbauti has been tr...
Human settlement in EnglandActonAll Saints church, ActonActonLocation within SuffolkPopulation1,811 (2011)[1]OS grid referenceTL893449DistrictBaberghShire countySuffolkRegionEastCountryEnglandSovereign stateUnited KingdomPost townSUDBURYPostcode districtCO10Dialling code01787PoliceSuffolkFireSuffolkAmbulanceEast of England UK ParliamentSouth Suffolk List of places UK England Suffolk 52°04′15″N 0°45′40″E / 52.07071°N 0...
Carpenter di Jingle Ball Tour 2016 Panyanyi dan aktris asal Amerika Serikat, Sabrina Carpenter telah menggelar 3 tur konser. Ia memulai tur pertamanya, Evolution Tour pada 18 Oktober 2016 yang kemudian dilanjutkan hingga 2017. Kemudian, ia melakukan tur kedua, The De-Tour pada tahun 2017, serta tur ketiganya, Singular Tour pada tahun 2019. Evolution Tour (2016-2017) Evolution TourTour yang diadakan oleh Sabrina CarpenterAlbum terkaitEvolutionTanggal awal18 Oktober 2016 (2016-10-18)Tangga...
Former population control policy in China A propaganda painting in Guangdong Province promotes the idea of a nuclear family with a single child. The text reads Planned child birth is everyone's responsibility. Birth rate in China, 1950–2015 The one-child policy (Simplified Chinese: 一孩政策) was a population planning initiative in China implemented between 1979 and 2015 to curb the country's population growth by restricting many families to a single child. The program had wide-ranging s...
Hauptamt Volksdeutsche Mittelstelle Direzione generale del benessere dei tedeschi etnici VOMIDescrizione generaleAttiva1937-8 maggio 1945 Nazione Germania ServizioNSDAP RuoloDirezione e cura degli interessi dei tedeschi etnici residenti al di fuori del reich Dimensione5000 impiegati Parte di Schutzstaffel ComandantiMinistro responsabileFranz Xaver Schwarz (1937-1939) Heinrich Himmler (1939-1945) DirettoriWerner Lorenz (1937-1945) Voci su unità militari presenti su Wikipedia Werner Lorenz –...
هذه المقالة يتيمة إذ تصل إليها مقالات أخرى قليلة جدًا. فضلًا، ساعد بإضافة وصلة إليها في مقالات متعلقة بها. (أبريل 2018) انتخاب المرشد الأعلى 1989 → 4 يونيو 1989 (1989-06-04) تصويت شعبي 60 13 النسبة المئويّة 69.76% 15.11% المرشد الأعلى قبل الانتخاب روح الله الخميني المرشد الأعلى ال...
Railway station in Bangkok, Thailand Lat Pla Khaoลาดปลาเค้า MRT General informationLocationBang Khen District, Bangkok, ThailandOwned byMass Rapid Transit Authority of Thailand (MRTA)Operated byNorthern Bangkok Monorail Company LimitedLine(s) Pink LineOther informationStation codePK18HistoryOpened21 November 2023Services Preceding station Metropolitan Rapid Transit Following station Ram Inthra 3towards Nonthaburi Civic Center Pink Line Ram Inthra Kor M...
Main article: 1996 United States presidential election 1996 United States presidential election in Vermont ← 1992 November 5, 1996 2000 → Nominee Bill Clinton Bob Dole Ross Perot Party Democratic Republican Reform Home state Arkansas Kansas Texas Running mate Al Gore Jack Kemp Patrick Choate Electoral vote 3 0 0 Popular vote 137,894 80,352 31,024 Percentage 53.35% 31.09% 12.00% County Results Municipality Results Clinton 30-40% ...
سانجاي سوري معلومات شخصية الميلاد 6 أبريل 1971 (العمر 53 سنة)سريناغار، جامو وكشمير، الهند مواطنة الهند الزوجة أمبيكا سوري (ز.2001) الأولاد 2 الحياة العملية المهنة ممثل سنوات النشاط 1999 – مُستمر المواقع الموقع الموقع الرسمي IMDB صفحته على IMDB تعديل مصدري - تعديل سانجاي س...
American pianist and composer (1920–2013) John Maynard La Montaine, also later LaMontaine, (March 17, 1920 – April 29, 2013)[1] was an American pianist and composer, born in Oak Park, Illinois, who won the 1959 Pulitzer Prize for Music[2] for his Piano Concerto No. 1 In Time of War (1958), which was premiered by Jorge Bolet. His teachers included Howard Hanson, Bernard Rogers, and Nadia Boulanger. His works have been performed by Leontyne Price, Jessye Norman, Adele Addiso...
Artikel ini sebatang kara, artinya tidak ada artikel lain yang memiliki pranala balik ke halaman ini.Bantulah menambah pranala ke artikel ini dari artikel yang berhubungan atau coba peralatan pencari pranala.Tag ini diberikan pada Maret 2016. Gizhiga ГижигаSeloGereja di Gizhiga.Peta lokasi Gizhiga GizhigaLokasi GizhigaTampilkan peta RusiaGizhigaGizhiga (Rusia)Tampilkan peta RusiaKoordinat: 61°56′53″N 160°22′39″E / 61.94806°N 160.37750°E / 61.94806; 16...
Hafen von Montreal Logo des Hafen von Montreal Daten UN/LOCODE CAMTR Betreiber Administration portuaire de Montréal / Montreal Port Authority Hafentyp Binnenhafen Gesamtfläche des Hafens 6,35 km² Passagiere 40.142 (2010) Umschlagsmenge 25.919.667 Tonnen (2010) Container (TEU) 1.331.351 (2010) Webseite www.port-montreal.com Geografische Informationen Ort Montreal Provinz Québec Staat Kanada Panorama-Ansicht eines Teils des Hafens Panorama-Ansicht eines Teils des Hafens Koordinaten 45°...