Rudolf a fost un nepot al arhiducelui Ioan de Austria (1782-1859) și al Annei Plochl (n. 6 ianuarie 1804, Aussee – d. 4 august 1885, Aussee), baroneasă von Brandhofen 1834, contesă von Meran 1850) cu care acesta a avut numai un fecior, pe Franz Ludwig. Din căsătoria acestui Franz Ludwig Johann Baptist von Meran (n. 11 martie 1839 - d. 27 martie 1891) cu contesa Theresia von Lamberg (n. 16 august 1836 - d. 11 septembrie 1913) au rezultat opt copii, Rudolf fiind al șaselea.[4]
În ziua de 18 ianuarie 1917, Rudolf s-a căsătorit cu principesa Johanna von Auersperg (n. 14 iulie 1890, Goldegg, Austria Inferioară – d. 13 ianuarie 1967, Salzburg).[5] Soții au avut trei copii: Rudolf (n. 20 decembrie 1917, Innsbruck – d. 13 mai 1982, Salzburg), Adolf (n. 21 mai 1919, Goldegg) și Eleonora (n. 2 august 1914, Viena – d. 2 februarie 2001, Münsing, Bavaria.[6]
Biografie
După ce o carieră militară a devenit imposibilă datorită unei accidentări grave, tânărul conte de Meran a hotărât să studieze jurisprudența. A studiat astfel la Universitatea din Graz și la Universitatea din Innsbruck, iar după terminarea studiilor a intrat în serviciul public, începându-și cariera în Ministerul de Interne (1894) și continuând apoi ca secretar al guvernatorului din Graz.[7]
Palatul Scena, locul de retragere al contelui von Meran
În anul 1907 îl regăsim drept căpitan districtual de Judenburg (un post, pe care îl întreținuse deja de mai mulți ani),[8] apoi, din 1908, a fost transferat în aceiași funcție la Bregenz. În anul 1910 a fost avansat acolo la rangul de consilier guvernamental.[7]
Pe 15 ianuarie 1912, juristul a fost numit de către împăratul Franz Joseph I consilier al Curții (Hofrat) și nou guvernator al Ducatului Bucovina,[9] funcție în care a servit până la 15 decembrie 1916. Ca văr îndepărtat al împăratului, noul guvernator a fost binevenit în Cernăuți. În acești cinci ani petrecuți în Bucovina, Meran s-a implicat semnificativ mai mult decât predecesorii săi în mod pozitiv în evenimentele politice curente ale ducatului.[10] Von Meran a fost distins cu titlul Dr. phil honoris causa de către Universitatea din Cernăuți.[3]
În ziua de 31 ianuarie 1917 contele a fost numit guvernator al Austriei Superioare[11] (până în data de 30 octombrie a acelui an), iar de la 20 noiembrie 1917 până la 15 noiembrie 1918 a fost ultimul guvernator al landului Tirol.[12]
După sfârșitul războiului și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, Rudolf von Meran s-a retras din viața politică și a trăit împreună cu familia sa în palatul lui din Scena, în apropiere de Merano.
^Grazer Volksblatt, nr. 47, joi, 3 ianuarie 1907, p. 7.
^Sport und Salon, nr. 3, sâmbătă, 13 ianuarie 1912, p. 7.
^Thomas Hensellek: Die letzten Jahre der kaiserlichen Bukowina - Studien zur Landespolitik im Herzogtum Bukowina von 1909 bis 1914, Editura Bachelor + Master Publishing, Hamburg, 2011, pp. 74-75. ISBN 978-3-86341-118-3
^Österreichische Illustrierte Zeitung, nr. 18, de duminică, 28 ianuarie 1917, p. 366.
^Theodor von Zeynek, Peter Broucek (ed.): Theodor Ritter von Zeynek - Ein Offizier im Generalstabskorps erinnert sich, Editura Böhlau, Viena, 2009, p. 212. ISBN 978-3-205-78149-3
Bibliografie
Constantin von Wurzbach: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, vol. 17, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, 1867, pp. 379-380.
.svg){kind=small}
