PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Karen Horney

Născută	16 septembrie 1885^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] Blankenese^⁠(d), Schleswig-Holstein, Germania
Decedată	4 decembrie 1952 (67 de ani)^[6]^[4]^[2]^[7]^[1] New York City, New York, SUA
Înmormântată	Ferncliff Cemetery[*]^[1]
Căsătorită cu	Oskar Horney[*][[Oskar Horney (27 May 1882 -)\|]] (1909–1937)
Copii	Brigitte Horney[] Marianne Eckardt[][[Marianne Eckardt ((1913-2018))\|]] Renate Horney[*][[Renate Horney \|]]
Cetățenie	Germania Statele Unite ale Americii
Ocupație	psihiatru psihanalistă[] scriitoare psihoterapeută[]
Locul desfășurării activității	New York City^[8]
Limbi vorbite	limba engleză^[6]
Activitate
Domeniu	psihanaliză
Alma Mater	Universitatea din Freiburg Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea Georg-August din Göttingen
Organizații	Deutsche Psychoanalytische Gesellschaft[] New York Psychoanalytic Society[]
Modifică date / text

Karen Horney (/ˈhɔrnaɪ/;^[9]^[10] născută Danielsen, n. 16 septembrie 1885, Blankenese^⁠(d), Schleswig-Holstein, Germania – d. 4 decembrie 1952, New York City, New York, SUA) a fost o psihiatră și psihanalistă germană care a practicat în anii târzii ai carierei sale în Statele Unite ale Americii.

Teoriile sale puneau la îndoială câteva din viziunile tradiționale ale lui Sigmund Freud, în special teoriile sale referitoare la sexualitate și orientarea instictuală a psihoanalizei. Karen Horney este creditată ca autoarea fondatoare a psihologiei feministă, considerată a fi un răspuns la teoria freudiană a invidiei penisului.

Psihologa germană nu a fost de acord cu opinia lui Freud referitoare la diferențele inerente dintre psihologia femeii și cea a bărbatului, tratându-le prin prisma diferențelor culturale și sociale și nu prin prisma biologiei.^[11] Din acest motiv, a fost adesea clasificată ca fiind neo-freudiană.

Viață timpurie

Karen Horney a fost născută Karen Danielsen la data 16 septembrie 1885 în Blankenese, Germania, lângă Hamburg. Tatăl său, Berndt Wackels Danielsen (1836–1910), a fost un căpitan norvegian de vas, un tradiționalist devotat gândirii patriarhale, fiind numit de copiii săi „cel care aruncă cu Biblia.” Mama sa, Clotilde, născută van Ronzelen (1853–1911), de origine olandeză, cunoscută ca "Sonni", era foarte diferită, fiind mult mai deschisă decât Berndt.^[12]

Educație și tinerețe

În anul 1904, mama lui Karen l-a părăsit pe soțul său (deși nu au divorțat niciodată), împreună cu toți copii săi. În 1906, Karen a devenit studentă la facultatea de medicină, fiind sprijinită de mama sa, în ciuda opunerii tatălui său.^[13]

Carieră și lucrări

În 1920, Horney a acceptat un post de psihoanalist la Institutul de psihoanaliză din Berlin, calitate în care a predat psihanaliză pentru mai mulți ani. Ulterior, după ce s-a mutat în Statele Unite, a predat psihanaliza la The New School din New York City. Un alt psihanalist german, Karl Abraham, considerat de către Sigmund Freud ca fiind cel mai dotat elev al său, o considera pe Karen Horney ca fiind o extrem de dotată analistă a psihologiei umane precum și o profesoară de psihanaliză de mare calitate.

„Devierea” lui Horney față psihologia lui Freud a dus la demisia sa din poziția sa, pentru ca foarte curând să se mute în Statele Unite pentru a preda la Medical College of New York (la Colegiul universitar medical al orașului New York). Psihiatra germană a fondat de asemenea și o revistă de specialitate, Jurnal de psihanaliză american (conform originalului, American Journal of Psychoanalysis). Karen Horney a continuat să predea la New York Medical College, să scrie lucrări de specialitate și să practice ca medic psihiatru până la moartea sa survenită în 1952.

Teoria nevrozei

Horney a studiat nevroza într-un mod diferit față de modul în care alți psihanaliști ai timpului au tratat acest subiect.^[14] Largul său interes în studierea acestui subiect a făcut ca psihanalista germană să ajungă la o detailată teorie a nevrozei, bazată pe numeroasele fapte culese de la proprii săi pacienți. Karen Horney era convinsă că fenomenul nevrozei este un proces continuu, de-a lungul întregii vieți a unui pacient suferind de această condiție.

Cea mai importantă contribuție a lui Karen Horney la analizarea complexă a nevrozei este lucrarea, devenită de referință, Neurosis and Human Growth (în limba română Neuroza și creșterea omului), Norton, New York, 1950, ISBN 0-393-00135-0.

Lucrări

Neurosis and Human Growth, Norton, New York, 1950. ISBN 0-393-00135-0
Are You Considering Psychoanalysis? Norton, 1946. ISBN 0-393-00131-8
Our Inner Conflicts, Norton, 1945. ISBN 0-393-00133-4
Self-analysis, Norton, 1942. ISBN 0-393-00134-2
New Ways in Psychoanalysis, Norton, 1939. ISBN 0-393-00132-6 (alternate link)
The Neurotic Personality of our Time, Norton, 1937. ISBN 0-393-01012-0
Feminine Psychology (reprints), Norton, 1922–37 1967. ISBN 0-393-00686-7
The Collected Works of Karen Horney (2 vols.), Norton, 1950. ISBN 1-199-36635-8
The Adolescent Diaries of Karen Horney, Basic Books, New York, 1980. ISBN 0-465-00055-X
The Therapeutic Process: Essays and Lectures, ed. Bernard J. Paris, Yale University Press, New Haven, 1999. ISBN 0-300-07527-8
The Unknown Karen Horney: Essays on Gender, Culture, and Psychoanalysis, ed. Bernard J. Paris, Yale University Press, New Haven, 2000. ISBN 0-300-08042-5
Final Lectures, ed. Douglas H. Ingram, Norton, 1991.—128 p. ISBN 0-393-30755-7 ISBN 9780393307559

Vezi și

Note

^ ^a ^b ^c Find a Grave, accesat în 18 iunie 2024
^ ^a ^b Karen Horney, Opća i nacionalna enciklopedija
^ Karen Horney, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Karen Horney, Brockhaus Enzyklopädie
^ Karen Horney, Autoritatea BnF
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Pedagogi i psihologi mira
^ „Karen Horney”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 aprilie 2015
^ „Say How? A Pronunciation Guide to Names of Public Figures”. loc.gov. Accesat în 7 aprilie 2010.
^ „Merriam-Webster online”. merriam-webster.com. Accesat în 7 aprilie 2010.
^ Schacter, GILBERT, WEGNER, Daniel (2011). Psychology (ed. 1. publ., 3. print.). Cambridge: Worth Publishers. p. 180. ISBN 978-1-429-24107-6.
^ Mama sa fusese, conform biogafei Marcia Westcott, Legalitatea feministă a lui Karen Horney, New Haven, Connecticut, 1986, pagnile 7–8, „fiind adesea deprimată, iritabilă și dominatoare cu Karen”.
^ „Karen Horney”. Arhivat din original la 16 ianuarie 2007. Accesat în 16 ianuarie 2007.
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Paris1

Note

Carlson, N.R. & Heth, C.D. (2007). Psychology the science of behaviour. 4th ed. Upper Saddle River, New Jersey: Pearson Education, Inc., 459.
Paris, Bernard J. Karen Horney: a Psychoanalyst's Search for Self-understanding, Yale University Press, New Haven, 1994. ISBN 0-300-06860-3
Quinn, Susan. Mind of Her Own: the Life of Karen Horney, Summit Books, New York, 1987. ISBN 0-201-15573-7
Rubins, Jack L. Karen Horney: Gentle Rebel of Psychoanalysis, Summit Books, New York, 1978. ISBN 0-8037-4425-0
Westkott, Marcia. The Feminist Legacy of Karen Horney, Yale University Press, New Haven, 1986. ISBN 0-300-04204-3
Dr. C. George Boeree (Psychology Department, Shippensburg University) Personality Theories. KAREN HORNEY (HTML)
The same article in PDF format
Lead Article: Health and Growth (The article is devoted to Karen Horney's Neurosis and Human Growth) // MANAS Journal Volume XXIII, 1970 No. 16 April 22.