Patapievici este căsătorit din 1981 și are un fiu, născut în 1989.[necesită citare]
A fost arestat o zi în timpul revoluției române din 1989. A scris un manifest numit „În preajma ștreangului (istoria unei nopți)” referitor la acea zi, text anexat la ediția din 2006 a volumului Politice, publicat la editura Humanitas[4][5].
noiembrie - decembrie 1992: Tempus (European Community), Paris, École Pratique des Hautes Études;
decembrie 1994 - iunie 1995: Stipendium zur wissenschaftlichen Aus- und Fortbildung in Deutschland (Deutscher Akademischer Austauschdienst, DAAD), Boppard-Frankfurt am Main, Goethe-Institut;
September 1999: Eminescu Trust, Oxford, Oriel College.
Activitate culturală
Patapievici a fost producător TV a două spectacole pentru TVR Cultural[7]:
"Idei în libertate" (2002-2005) (Premiul Consiliului Național al Audiovizualului, CNA, pentru cea mai bună emisiune culturală a anului 2003; Marele Premiu al Asociației profesioniștilor de televiziune, APTR, 2004)
Prezența lui Horia-Roman Patapievici în spațiul public românesc de după 1989 a stârnit uimire, curiozitate, admirație – și numeroase polemici. În timp ce pentru unii scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adesea aerul unor sentințe [11], pentru alții scrierile lui H.-R. Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste [12].
„Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan”[11]
Omul recent (Remarks on the Recentness in Man), Humanitas, București, 2001.
Într-un interviu cu Vlad Mixich,[13] Patapievici descrie ca în “Zbor in bătaia săgeții” și “Cerul vazut prin lentilă” țin de fondul lexical ante-89, care era unul de nișă sociologică și nu de spațiu public și a folosit „un soi de limbaj privat” gândit înainte de 89, inventând, pornind de la neologisme, cuvinte ale limbii române care erau plauzibile, fiind inspirat de Călinescu. Mai mult, „Zbor în bătaia săgeții” era o scrisoare adresată partenerului său de invenție lingvistică, Dan Waniek.
Chiar și intr-un studiu despre Dante, Horia-Roman Patapievici reușește să stârnească polemici, cu toate că „Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante?” a fost gîndită, inițial, pentru un auditoriu concret (ca serie de conferințe). Ioana Pârvulescu o consideră
„o contribuție remarcabilă atît pentru iubitorii de știință, cît și pentru iubitorii de literatură[14]”
„Interpretările deformate și nerealiste ale lui H.-R. Patapievici nu se datorează însă doar unei lecturi… exaltate a textului poetic, ci și nefrecventării bibliografiei mainstream a dantologiei italiene și străine. Eseistul (…) s-a avîntat în ipoteze hazardate, stimulate de febricitatea falselor intuiții [11]”
Carieră
1985 - 1989 – cercetător științific principal (septembrie 1985 - decembrie 1989) la Întreprinderea de Cercetare și Producție Materiale Semiconductoare (I.C.P.M.S.–București)
În decembrie 1999, Patapievici a fost nominalizat de către Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat pentru a fi membru al CNSAS[17], o instituție care are scopul de a studia dosarele Securității (serviciul secret din România din timpul regimului comunist).
Candidatura lui Patapievici a fost inițial respinsă de către Comisia parlamentară la un vot de opt la șase. În timp ce Patapievici a îndeplinit criteriile legale pentru poziție, candidatura sa a fost respinsă de membrii reprezentativi ai altor partide politice [18]. Senatorul Cazimir Ionescu (Partidul Democrat), a cărui acțiune post-revoluționară a fost criticată anterior în una din cărțile lui Patapievici, a avut un rol un rol principal în respingerea candidaturii lui Patapievici, susținând că cererea lui ar putea aduce o atitudine sfidătoare și revanșardă a comitetului.[19]
În urma insistentelor Partidului Național Țărănesc, problema candidaturii lui Patapievici a fost redeschisă la sfârșitul lunii ianuarie [20], comisia parlamentară aprobând candidatura sa, în ciuda unei disidențe a Partidul România Mare reprezentat de Dumitru Bălăeț, care l-a acuzat Patapievici de lipsa de patriotism bazându-se pe una din scrierile sale anterioare, cartea sa Politice.[21]
Consiliul a cunoscut unele dificultăți în obținerea unor documente din arhiva Serviciul Român de Informații[22] și din această cauză, Patapievici împreună cu Mircea Dinescu și Andrei Pleșu, au început boicotarea Consiliului în octombrie 2001, în același timp cerând acces deplin la arhiva SRI [23].
Activitatea Consiliului, care a investigat foști colaboratori ai Securității, a atras critici din partea Partidul România Mare (de extremă dreaptă). Daniela Buruiană a susținut că Patapievici, Dinescu și Pleșu ajută serviciile secrete străine care doresc să discrediteze statul român,[24] determinându-i să anunțe că o vor da în judecată.[25]
În septembrie 2002, Consiliul a decis să publice o listă de foști ofițeri de Securitate care au fost implicați în poliție politică. Serviciul Român de Informații inițial s-a opus acestei inițiative,[26], dar în urma unei întâlniri între Consiliu și SRI, au ajuns la un acord. Cu toate acestea, Patapievici a argumentat că consiliul este blocat din motive politice.[27]
În luna următoare, Patapievici, împreună cu Pleșu și Dinescu, au încercat să schimbe șeful Consiliului, Gheorghe Onișoru, care, au argumentat ei, este de partea SRI în încercarea de a deschide mai multe fișiere a Securității, dar nu au reușit în asigurarea a șase voturi necesare din unsprezece [28],[29].
Activitatea Consiliului a continuat lent, cu publicarea primei liste de 33 de ofițeri ai Securității, în octombrie 2003 [30]. Au fost câteva încercări de excludere a trio-ul Patapievici, Pleșu și Dinescu, mai ales din partea Partidului Social-Democrat și Partidului România Mare [31], dar în cele din urmă aceste partide au cedat în fața presiunii publice și au anulat presiunile.
Înainte de alegerile prezidențiale din 2004, Consiliul a decis că Corneliu Vadim Tudor nu a fost un informator de Securitate, cu o minoritate care s-a opus (Patapievici, Pleșu, Dinescu și Secasiu). Pleșu și Dinescu au demisionat în semn de protest și Patapievici, a anunțat că va face același lucru după alegeri [32].
În ianuarie 2005, Traian Băsescu, președintele nou-ales din România, l-a numit pe Patapievici în funcția de șef al Institutul Cultural Român (ICR), înlocuind după o normă de 15 ani pe Augustin Buzura[33]. Cu toate că, prin statut, această poziție este numită direct de către președintele român, care este președinte de onoare al ICR, unii adversarii politici au criticat metoda de numire, argumentând că procesul se desfășoară fără concurență sau o dezbatere [34].
Patapievici a început o reformă în interiorul Institutului, cu o nouă viziune în care Institutul se va concentra pe facilitarea schimburilor culturale și de mediere culturală, și nu pe producerea de cultura [35].
„Sarcina mea este să fac cunoscută peste hotare cultura română. Nu ceea ce cred unii că este cultura română ori ceea ce cred alții că nu este ea. Nu este rolul vreunei instituții să decidă ce anume din cultura română de azi este cu adevărat românesc și ce nu este cu adevărat românesc [36]”
Ca parte din eforturile sale de reformă, Institutul a decis să suspende șapte din nouă reviste publicate anterior, pe motiv că revistele finanțate din bani de la buget au fost nesustenabile financiar în fața creșterii pierderilor lunare, a scăderii circulației și a creșterii costurilor de publicare, provocând un protest al redacțiilor.[37].
„Pentru ca nu se vindea, revistei Cultura i s-a redus tirajul de la opt mii de exemplare la cinci mii, inca sub administratia lui Augustin Buzura. Cind am venit eu la Institut, dintr-un tiraj de 5.000 de exemplare, 2.200 se duceau direct in subsol. (...) Toate publicatiile institutului, cu exceptia a doua sau trei dintre ele (Lettre internationale, Contrafort), au fost suspendate pentru ca erau produse direct pe stoc. (...) Am suspendat aproape toate publicatiile si i-am somat pe toti cei implicati in producerea lor sa vina cu proiecte noi, mai vii si mai rentabile. (...)[38]”
Activitatea din ultimii ani a Institutului Cultural Român a fost apreciată la nivel european, H.R.Patapievici fiind ales la conducerea rețelei institutelor culturale europene (EUNIC) a cărei președinție a deținut-o până în 2011. EUNIC este un organism constituit la propunerea British Council din care fac parte cele mai prestigioase institute culturale europene (Institutul Cervantes, Institutul Francez, Goethe Institut, etc.).
Ultimul succes notabil al activitații ICR este alegerea României ca invitată de onoare a Salonului International de Carte de la Paris, în 2013.
În ultimii doi ani, prin intermediul activitatilor ICR, Gheorghe Zamfir a cântat la Bruxelles, Tudor Gheorghe la Chișinău, iar ansamblul Raro a concertat la Carnegie Hall în New York și la Wigmore Hall în Londra. ICR Lisabona a gazduit o expoziție de icoane bizantine.
În iune 2012 guvernul condus de Primul Ministru Victor Ponta a transferat ICR în subordinea Senatului României printr-o ordonanța de urgență [39]. Această decizie a atras critici de încercare de politizare a Institutului[40], provocând o manifestație de solidaritate cu conducerea ICR, numită Mișcarea Papioanelor de organizatorul protestului, Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN) [41]. La rectificarea bugetară, Guvernul a redus bugetul ICR pe 2012, de 43 de milioane RON, cu 14,5 milioane RON, producând Institutului un deficit de 5 milioane RON [42].
Pe 1 august 2012, Horia-Roman Patapievici a anunțat demisia în bloc a conducerii (argumentând decizia într-o conferința de presă pe 2 august), precizând că se va asigura doar interimatul până la numirea de Senatul României a unei noi conduceri pentru ICR și denunțând politizarea instituției.[43][44].
Președintele Traian Basescu a decorat pe 9 mai 2014 (cu ocazia sărbătoririi Zilei Europei), cu Ordinul Național "Serviciul credincios" în grad de cavaler pe scriitorul Horia Roman Patapievici, decret publicat în Monitorul Oficial în octombrie 2010[45][46]. Potrivit acestui decret, decorația i-a fost acordată lui Patapievici la propunerea Ministrului Culturii, "în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută în domeniul istoriei ideilor, pentru talentul și originalitatea dovedite în cercetarea marilor teme ale culturii contemporane, contribuind, pe această cale, la animarea vieții intelectuale românești și la promovarea libertății de gândire și exprimare în acord cu principiile democrației".
Ceremonia a fost organizată în contextul în care premierul Victor Ponta a refuzat să contrasemneze decretele prin care erau decorați membrii fostei conduceri a Institutul Cultural Român, acuzandu-i de neonazism, fascism și atitudini anti-românești, motiv pentru care președintele a sesizat Curtea Constituțională, iar Mircea Mihăieș a decis să-l dea in judecată pe șeful Guvernului [47].
Opinii politice
De către prieteni este etichetat ca „intelectual conservator de dreapta”, de către dușmani „intelectualul lui Băsescu”[48].
Patapievici este un susținător al politicilor economice libertariene, argumentând că este cel mai eficient remediu împotriva lenei de gândire[49].
În 2006, în timpul unei dezbateri asupra modului de afișare a icoanelor ortodoxe creștine în sălile de clasă, el a apărat un astfel de afișaj, etichetând oamenii care s-au opus ca „fanatici ai drepturilor omului”[50].
În „Omul recent”, Patapievici are o critică a ideologiilor moderne, inclusiv socialismul, multiculturalismul și post-modernismul, susținând că singura cale de separare a "răutății" din societatea modernă este de a reveni la creștinismul tradițional.
Referitor la regimurile totalitare, într-o discuție despre cartea lui Timothy Snyder„Bloodlands. Europe Between Hitler and Stalin” (Basic Books, 2010), declară:
„Ceea ce face răul totalitar un rău intrinsec ilimitat ține de faptul că la originea sa se află setea de a nimici fizic chipul lui Dumnezeu imprimat în chip metafizic în condiția umană [51]”
El a avut întotdeauna o relație bună cu președintele Traian Băsescu, pe care l-a apărat atunci când, în 2007, Parlamentul a început o procedură de suspendare[52], dar acuza dezacordurile dintre președinte și prim-ministru pe Constituția română[53]. Criticii lui Băsescu i-au etichetat pe Patapievici, Gabriel Liiceanu, și Vladimir Tismăneanu ca Intelectuali lui Băsescu, etichetă respinsă de cei trei[54].
Ca motivație pentru partizanatul politic, consideră că trăiește un război inițiat de partidele politice care vor să ajungă la putere, un război civil, în care viața „a devenit irespirabilă pentru majoritatea românilor”[36]. Cu toate acestea, Patapievici nu este membru al vreunui partid.
„Cel care a transformat atitudinea antiminoritară, homofobia și antimulticulturalismul într-un larg succes cultural este Horia-R. Patapievici.[56]”
—Gabriel Andreescu, Extremismul de dreapta în România
Volumul „Politice”
Anumite afirmații din volumul Politice au produs iritare prin conținut defăimător la adresa României și a poporului român.
Patapievici relatează că această corespondență a avut loc în 1990-1991, iar el a publicat-o în 1996 cu mențiunea expresă că exprimările cele mai excesive nu îl mai reprezintă și că le-a păstrat pentru a oferi cititorilor „o mărturie veridică a convulsiilor sociale de la începutul anilor 1990”[57]. Considerându-se ținta unei campanii de defăimare orchestrate împotriva sa, Patapievici a făcut plângere la CNA împotriva postului de televiziune Antena 3, el considerându-se portretizat într-o manieră falsă.[58]
Patapievici despre români și dragostea de țară:
„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”,
„un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,
„Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”
Totuși, referitor la dragostea de țară, în Zbor în bătaia săgeții spune că
„E un consimțământ care trece dincolo de ființa ta într-un fel, ca și iubirea adevărata. Nu e ceva pe care sa-l declari. Și nici nu e ceva despre care sa spui: «acum fac asta pentru țara mea». Asta e o aberație. Ci tot ce faci, în virtutea firescului tău profund e ceva pentru țara ta.”
Despre limba română:
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau ... să o folosim numai pentru înjurături ... ”
—H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 64
Istoria românilor:
„Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoșească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni și așa mai departe, la nesfîrșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o bășică a udului mai mare (de, bețiile...) i-au dovedit.”
—H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 63
Cultura românilor:
„Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos.”
—H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 49
Despre Eminescu
Un pasaj referitor la Eminescu din „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, nu conține o condamnare a sa, ci a celor care, din motive „progresiste” (adică oportuniste), se dezic de modelul său cultural [59],[60]
„Vreau însă să spun câteva cuvinte despre tema „Patapievici - detractorul lui Eminescu”. Am publicat în 2002 un articol care conținea următoarele fraze: „Într-o epocă în care viziunile mai sunt licite doar la cinema ș…ț, Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. Or, se știe, supremul argument împotriva cuiva, azi, este sentința «ești învechit ». Iar cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu dorește decât să scape de tot ce este «învechit» - adică să fie progresistă. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-și facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca și ieri, se dovedește a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu își permite să nu fie în pas cu módele.[61]”
Controversa videocasetei cu sex
În ziua alegerilor prezidențiale din 2009, ziarul spaniol La Vanguardia a publicat un interviu în care Patapievici a fost întrebat despre o înregistrare video, care a fost difuzată în mod repetat în presa românească, reprezentând-ul pe Băsescu că ar fi lovit un băiat de 10 ani. Patapievici a spus că eroarea lui Băsescu a fost că el nu a negat imediat, deși Băsescu a împins numai copilul.
În continuare, Patapievici a relatat despre o presupusă înregistrare video cu tentă sexuală, avându-l ca protagonist pe Mircea Geoană, comparând apoi incidentul cu scandalul Monica Lewinsky, și a adăugat că președintele Traian Băsescu a refuzat să utilizeze o caseta oferită în campania electorala.
Aceasta l-ar fi reprezentat pe Mircea Geoană cum primește sex oral: Apropo, știu din surse sigure că o caseta care-l prezintă pe Mircea Geoană cum primește sex oral a fost oferita lui Băsescu, care a refuzat să-o folosească. El este un om cinstit, ai încredere în mine.[62][63]
În timp ce intervievatorul spaniol mai târziu a clarificat faptul că Dl. Patapievici n-a menționat existența vreunei casete privindu-l pe dl. Geoană: el a spus doar că d-lui Băsescu i s-a oferit o astfel de casetă și a refuzat-o. N-a vorbit despre videocasete - adevărate sau false sau care există sau nu - ori îndreptate împotriva cuiva, ci despre atitudinea morală a d-lui Băsescu[64], traducerea din limba spaniolă a interviului, a fost întâmpinată cu o reacție puternică din partea lui Mircea Geoană, care a numit-o "o minciună sinistră"[65] și Victor Ponta, care a numit declarația "neglijentă"[66]. Purtătorul de cuvânt al lui Traian Băsescu, Sever Voinescu, a negat faptul că echipa de campanie a fost vreodată conștienta de un astfel de video [67]. Purtătorul de cuvânt al Președinției române, Valeriu Turcan, a negat, de asemenea, că Băsescu sau personalului său de campanie a avut o astfel de înregistrare[68].
Ca răspuns la acuzații, Patapievici a susținut că cuvintele lui au fost neînțelese și scoase din context de către acuzatorii săi, clarificând într-o declarație că el a pomenit de existența casetei pentru a sublinia diferența dintre atitudinea adversarilor președintelui și cea a lui Băsescu însuși[64].
1996 - Politice, Editura Humanitas, București, diverse eseuri politice, scrisori către Alexandru Paleologu, editoriale publicate inițial în Revista 22
1997 - Nézz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád György írta) (Uita-te înapoi cu furie. Românii - ochii românilor), Budapesta, Pont/Kiadó
2001 - Omul recent, Editura Humanitas, București [69][70]
2004 - Discernământul modernizării, Editura Humanitas, București
2004 - Ochii Beatricei sau cum arată cu adevărat lumea lui Dante, Editura Humanitas, București
2007 - Despre idei și blocaje - Editura Humanitas, București
2010 - Ultimul Culianu - Editura Humanitas, București
2015 - Partea nevăzută decide totul - Editura Humanitas, București
2018 - Două eseuri despre paradis - Editura Humanitas, București
Istoria unei idei: non-separabilitatea (The History of an Idea: Non-Separability). În: Bohm - D. Plenitudinea lumii și ordinea ei (Ed. Humanitas, București, 1995), pag. 7-25.
Ioan Petru Culianu: o mathesis universalis (I. P. Couliano: A Mathesis Universalis). În: Culianu, I. P. - Gnozele dualiste ale Occidentului (Ed. Nemira, București, 1995), pag. 345-378.
A Theory of the Internal Medium. An Essay on the Reality of Philosophical Imaginary Concept in Exact Sciences. În: New Europe College Yearbook, 1994 (Ed. Humanitas, București, 1996), pag. 43-91.
Metafizica națiunii în act este o politică (The Metaphysics of Nationality is Politics In Actu). În: Andreescu, G. (ed.) - România versus România (Ed. Clavis, București, 1996), pag. 174-193.
Anatomia unei catastrofe (The Anatomy of a Catastrophe). În: Chimet, Iordan (ed.) - Momentul adevărului (Ed. Dacia, Cluj, 1996), pag. 168-183.
E. M. Cioran: Entre le démon fanfaron et le barbare sous cloche. Lectures de Cioran, textes réunis par Norbert Dodille et Gabriel Liiceanu, L’Harmattan, 1997: 61-67 (in French).
Dialogul generalizat al ideilor (The Generalized Dialogue of Ideas). În: Antohi, Sorin and Crăiuțu, A. (Eds.) - Pentru o filosofie a dialogului. Eseuri în onoarea lui Mihai Șora (Festschrift Mihai Șora) (Ed. Nemira, București, 1997), pag. 206-232.
Galileo Galilei: o carte despre destinul lui în cultura română (Galileo Galilei: a book about his destiny in Romanian culture). În: Stratan, Gh. - Galileu! O, Galileu! (Ed. Logos, București, 1997), pag. 186-197.
Ludwig von Mises: un aliat împotriva bigotismului intelectual (Introduction to Mises, Ludwig von). În Economic Policy. Thoughts for Today and Tomorrow (Ed. Nemira, București, 1998).
^Andreescu, Gabriel (). „Ideologii, discursuri, asocieri extremiste”(PDF). Extremismul de dreapta în România. Cluj: Centrul pentru Diversitate Etnoculturală. p. 26. ISBN973-85738-8-2. Accesat în . Notorietatea pe care au căpătat-o oamenii de presă și de carte din categoria autorilor citați face ca valorile democrației liberale moderne să se afle astăzi în defensivă. Cazul lui Gabriel Liiceanu, care a promovat prin editura sa voga naționaliștilor și a iraționaliștilor interbelici – ideologi ai extremismului de dreapta –, sau al lui Horia-R. Patapievici, autorul unei cărți pe cât de reacționară, pe atât de succes, arată rolul intelectualilor antiminoritari și antimulticulturaliști în pregătirea unei atmosfere propice curentelor extremiste.
.jpg)
