György Lukács

Acest articol necesită referințe suplimentare pentru verificare. Vă rugăm ajutați la îmbunătățirea articolului prin adăugarea de surse de încredere. Materialele fără referințe vor fi marcate ca atare și eventual șterse.

Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm să consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm să nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei.

György Lukács
Date personale
Nume la naștere	Löwinger György Bernát
Născut	13 aprilie 1885[4][5][6][7][8] Budapesta, Austro-Ungaria[8][9][10]
Decedat	4 iunie 1971 (86 de ani)[4][11][12][13][14] Budapesta, Republica Populară Ungară[9][10]
Înmormântat	Cimitirul Kerepesi[15]
Copii	Jánossy Ferenc[*][[Jánossy Ferenc (Hungarian economist and engineer)|​]] Jánossy Lajos[*][[Jánossy Lajos (Hungarian scientist, mathematician and astrophysicist, member of the Academy of Science (1912–1978))|​]]
Cetățenie	Ungaria[10]
Religie	iudaism[16] luteranism[16]
Ocupație	filozof politician scriitor cadru didactic universitar[*]​ sociolog[*]​ critic literar[*]​ istoric de artă philosopher of culture[*][[philosopher of culture |​]] istoric literar[*]​ specialist în literatură[*]​
Locul desfășurării activității	Budapesta
Limbi vorbite	limba maghiară[6][17] limba rusă limba germană[17]
Activitate
Alma mater	Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
Organizație	Nyugat[*]​
A influențat pe	Școala de la Frankfurt, The Praxis School, The Budapest School, Walter Benjamin, Lucien Goldmann, Karl Polanyi, Guy Debord, Tom Rockmore, Moishe Postone, Richard D. Wolff, Karel Kosík, C. Preve
Partid politic	Partidul Comunist din Ungaria[*]​[1], Partidul Celor ce muncesc din Ungaria[*]​[1], Partidul Socialist Muncitoresc din Ungaria[*]​[1], Partidul Comunist Ungar[1]
Premii	Premiul Kossuth (1948) Premiul Goethe[*]​ (1970) Premiul Kossuth (1955) Ordinul Steagul Roșu (martie 1969)[2] medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina»[*][[medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]][3]
Modifică date / text

György Lukács, născut György Bernát Löwinger, (n. 13 aprilie 1885, Budapesta - d. 4 iunie 1971, Budapesta) a fost un filozof marxist, critic, istoric literar și estetician maghiar de origine evreiască.

A fost un reprezentant important al esteticii marxiste din secolul al XX-lea, creator al unui sistem întemeiat pe principiile materialismului dialectic și istoric.

În concepția sa, arta oferă imaginea lumii raportată la aspirațiile subiectivității umane, fiind o reflectare antropomorfizantă a existenței, particularizând conștiința umanității pe o treaptă determinată a evoluției social-istorice.

Conducătorul tezei sale de doctorat a fost profesorul Felix Somló de la Universitatea Franz Joseph din Cluj, care ulterior s-a sinucis în semn de protest față de perspectiva exilului de la Cluj la Szeged.

După război a participat la crearea regimului comunist din Ungaria, inclusiv la persecutarea intelectualilor necomuniști. În 1956 a fost ministru în guvernul comunist reformist al lui Imre Nagy, dar ulterior a evitat condamnarea și, făcându-și ”autocritica”, a rămas fidel regimului. În opinia sa, Stalin ar fi fost un ”mare tactician”, dar nu și un adevărat marxist, iar lipsurile sistemului comunist s-ar fi datorat primatului ”practicii” în raport cu ”teoria”, insuficient dezvoltată.^{[necesită citare]}

Lukács, căruia "Istorie și conștiință de clasă" i-a adus "recunoașterea" ca „cel mai inteligent teoretician marxist de după Marx”, afirmă „Distrugerea revoluționară a societății e unica soluție (s.n.). O asemenea răsturnare de proporții mondiale a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea unora noi de către revoluționari”. El fixează ca scop prioritar distrugerea fundamentului familial și civilizațional creștin al Occidentului; Ungaria, 1919: Crearea omului nou prin „terorism cultural” și educație sexuală.^{[necesită citare]}

• 1923: Geschichte und Klassenbewusstsein ("Istorie și conștiință de clasă")
• 1963: Die Eigenart des Ästhetischen ("Specificul esteticului")
• 1946: Nagy orosz realisták ("Mari realiști ruși")
• 1948: Essays über Realismus ("Eseuri despre realism")
• 1955: Probleme des Realismus ("Probleme ale realismului")
• 1947: Goethe und seine Zeit ("Goethe și timpul său")
• 1948: Karl Marx und Friedrich Engels als Literaturhistoriker ("Karl Marx și Friedrich Engels ca istorici literari")
• 1949: Thomas Mann. Sein Werk im Spiegel der Zeitgeschichte ("Thomas Mann. Opera sa în istoria timpului")
• 1949: Der russische Realismus in der Weltliteratur ("Realismul rus în literatura universală")
• 1951: Deutsche Realisten des 19. Jahrhunderts ("Realiștii germani ai secolului al XIX-lea")
• 1955: Der historische Roman ("Romanul istoric")
• 1957: Zur Gegenwartsbedeutung des kritischen Realismus ("Despre semnificația actuală a realismului critic").
• 1963: Die Eigenart des Ästhetischen I-II.