PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Eduard Spranger

Născut	27 iunie 1882^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Groß-Lichterfelde^⁠(d), Imperiul German, Germania
Decedat	17 septembrie 1963 (81 de ani)^[4]^[5]^[8]^[9]^[7] Tübingen, Imperiul German, Germania^[9]
Cetățenie	Germania
Ocupație	pedagog[] psiholog autor filozof cadru didactic universitar[]
Locul desfășurării activității	Leipzig Tübingen
Limbi vorbite	limba germană^[5]^[10]
Activitate
Domeniu	filozofie^[1] pedagogie^[1] sistem educațional^[1]
Instituție	Universitatea din Tübingen Universitatea Leipzig Universitatea Humboldt din Berlin
Alma Mater	Universitatea Humboldt din Berlin^[2]
Organizații	Academia de Științe din Berlin Heidelberger Akademie der Wissenschaften[] Academia Germană de Științe de la Berlin[] Academia Austriacă de Științe Academia Saxonă de Științe[*]
Conducător de doctorat	Friedrich Paulsen[]^[2] Carl Stumpf[]^[2]
Doctoranzi	Günter Scheele[][[Günter Scheele \|]] Wilhelm Birkemeier[]^[2] Alfred Buhrow[]^[2] Elfriede Heineken[]^[2] Johannes Otto Kerstan[*]^[2]
Premii	Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[] Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania[] Goldene Goethe-Medaille[] (1942) honorary doctor of the University of Padua[] Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] (1952)
Modifică date / text

Eduard Spranger (n. 27 iunie 1882, Groß-Lichterfelde^⁠(d), Imperiul German, Germania – d. 17 septembrie 1963, Tübingen, Imperiul German, Germania) a fost un teoretician, filozof, educator și psiholog german. A contribuit la consolidarea pedagogiei ca disciplină academică. A fost preocupat de psihologia adolescenței și de pedagogia culturale și a promovat o direcție de cercetare numită psihologia înțelegerii.

Biografie

A studiat filozofia la Berlin sub îndrumarea lui Wilhelm Dilthey, Otto Hintze, Friedrich Paulsen și Erich Schmidt. A obținut titlul de doctor în filozofie în 1905 cu teza Die Grundlagen der Geschichtswissenschaft elaborată sub conducerea profesorului Paulsen. După absolvirea studiilor superioare, a devenit profesor la Universitatea din Berlin.

A fost profesor la Universitatea din Leipzig (1911), decan al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din Berlin și consilier al ministrului prusac al culturii, Carl Henry Becker, lucrând la elaborarea reformei învățământului superior din Germania. În perioada 1936-1937 a ținut prelegeri în Japonia.

Inițial a privit pozitiv politica lui Hitler. Cu toate acestea, s-a declarat împotriva acțiunilor antievreiești inițiate de organizațiile studențești. După 1933 s-a încercat înlăturarea sa din funcția de profesor, dar a reușit să rămână la universitate. Văzând adevărata față a nazismului, el s-a apropiat de mediul democratic. În 1943 autoritățile au închis revista Die Erziehung. După atentatul asupra lui Hitler a fost arestat, fiind eliberat după zece săptămâni datorită intervenției ambasadorului japonez.

După cel de-al Doilea Război Mondial a lucrat la Universitatea din Tübingen. El a fost vicepreședinte al Deutsche Forschungsgemeinschaft și membru al multor societăți academice. A primit numeroase premii științifice.

Lucrând în domeniul umanist (umanismul idealist germane), el a avut realizări comparabile cu cele ale lui Dilthey, Pestalozzi și Goethe. El a subliniat rolul influențelor culturale în educație. În opinia sa, scopul educației a fost acela de a forma un tânăr, astfel încât să-și dezvolte interesele profesionale și caracterul moral.

El a fost autorul unei tipologii de personalitate care acopereau șase scopuri bazice de viață, în funcție de valorile importante pentru un anumit individ: economic, politic, social, religios, estetic și teoretic. Filosofia sa culturală a influențat psihologia dezvoltării și teoria educației.

A fost interesat, de asemenea, de educația profesională. El a promovat principiul celor trei niveluri de educație. Școala de primul nivel trebuia să ofere elevilor cunoștințe generale. Instituțiile de nivelul doi urmau să dezvolte interesele și capacitățile elevilor, în timp ce școlile de nivelul trei trebuiau să-i pregătească într-o profesie.

Lucrări

Printre lucrările sale se numără următoarele:

Wilhelm von Humboldt und die Humanitätsidee (1909).
Kultur und Erziehung (1919).
Lebensformen. Geisteswissenschaftliche Psychologie und Ethik der Persönlichkeit (1921).
Psychologie des Jugendalters (1924).
Volk, Staat und Erziehung (1932).
Die Magie der Seele. Religionsphilosophische Vorspiele (1932).
Zur Geschichte der deutschen Volksschule (1951).
Kulturfragen der Gegenwart (1953).
Menschenleben und Menschheitsfragen (1963).

Note

^ ^a ^b ^c Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Genealogia matematicienilor
^ Eduard Spranger, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Eduard Spranger, Professorenkatalog der Universität Leipzig, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b ^c Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Eduard Spranger, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Eduard Spranger, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017
^ Eduard Franz Ernst Spranger, Gran Enciclopèdia Catalana
^ ^a ^b Шпрангер Эдуард, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022