Ductele diferențiale vestigiale (canalele Gartner[1]) reprezintă canalicule, prezente sub forma unor cordoane fibroase amplasate paralele, pe părțile laterale ale uterului, colului uterin și partea superioară a vaginului, în ligamentul larg (mezosalpinge). Ductele diferențiale vestigiale sunt rămășițe embrionare ale ductelor mezonefrotice Wolff.[2][3]
În timpul dezvoltării embriologice, canalele mezonefrice (din care se dezvoltă ductele vestigiale) regresează. Dar, aproximativ 25% din femeile adulte prezintă rămășițe ale acestor canale. În unele cazuri rare, în aceste canale pot apărea chisturi.[4][5]
^Stamatian, Florin; Surcel, I. Vasile; Ona, Dan; Roșca, Augustin. Obstetrică și ginecologie. Vol. 1. Obstetrica. Cluj-Napoca: Editura Echinox, 2003. 347 p. ISBN 973-8298-35-0
^Papilian, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.
^Crișan, Nicolae; Nanu, Dimitrie. Ginecologie - Manual. București: Societatea Știință și Tehnică, 1997. 366 p. ISBN 973-9236-23-5
^Dwyer PL, Rosamilia A (august 2006). „Congenital urogenital anomalies that are associated with the persistence of Gartner's duct: a review”. Am. J. Obstet. Gynecol. 195 (2): 354–9. doi:10.1016/j.ajog.2005.10.815. PMID16890546.
^Netter, Frank H.; Cochard, Larry R. (). Netter's Atlas of human embryology. Teterboro, N.J: Icon Learning Systems. p. 173. ISBN0-914168-99-1.
* din punct de vedere embriologic, sânii se includ în componentele tegumentului; din punct de vedere funcțional sunt influențați de fiziologia organele genitale și reglați de hormonii sexuali. Vezi și: Obstetrică·Ginecologie
