În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială și de obicei șuierătoare a aerului. Africata este o consoană a cărei rostire presupune combinarea a două mișcări articulatorii: închiderea completă a canalului fonator (implozia), specifică rostirii oclusivelor, urmată de o deschidere parțială a acestuia (strictură), ceea ce determină producerea unui zgomot de fricțiune. Africata este o consoană cu caracter complex a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție semioclusivă.^[1] În limba română standard/literară există două consoane africate:

• [ʧ], ca în cuvîntul face /'fa.ʧe/;
• [ʤ], ca în cuvîntul fuge /'fu.ʤe/.

Africate în alte limbi:

• italiană:
  • [ʦ], ca în pizza /'pitʦa/ (pizza); (de verificat)
  • [ʣ], ca în azzurro /ad'ʣur.ro/ (albastru); (de verificat)
• germană:
  • [pf], ca în Apfel /'a.pfəl/ (măr); (de verificat)

• [pf]: Consoană africată bilabial-labiodentală surdă
• [bv]: Consoană africată bilabial-labiodentală sonoră