Candid Mușlea

Candid Mușlea
Date personale
Nume la naștereCandid Mușlea
Născut7 februarie 1886
Brașov, Austro-Ungaria
Decedat10 martie 1965, (79 de ani)
Brașov, Republica Socialistă România
Frați și suroriIon Mușlea
Naționalitate România
Religieortodoxă
Ocupațiejurist, profesor, publicist, istoric, preot
StudiiInstitutul teologic din Sibiu, Facultatea de Drept din Cluj
Activitatea literară
Activ ca scriitor1912 - 1957
Specie literarăpovestire, monografie
Operă de debut1912 - Povestiri pentru copii și tinerime
Opere semnificativeBiserica Sf. Nicolae din Șcheii-Brașovului

Candid Mușlea (n. 7 februarie 1886, în Brașov—d. 10 martie 1965, în Brașov) a fost un istoric, profesor, publicist, jurist și preot ortodox român.

Biografie

A urmat cursurile gimnaziale la „Andrei Șaguna” din Brașov în perioada 1896 - 1904, urmate de cele de la Institutul teologic din Sibiu între anii 1904 - 1907.[1] În perioada 1909 - 1912 a făcut studii juridice la Facultatea de Drept din Cluj.[1] A fost învățător în comuna Cristian, Sibiu un an de zile 1907 - 1908, corector la revista Gazeta Transilvaniei din Brașov între anii 1908 - 1909. A funcționat șapte ani (1909 - 1916) ca institutor la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov.[1] A participat la primul război mondial, după care s-a retras cu trupele române în Regatul României. A revenit din anul 1919 la Brașov și a fost profesor de franceză la Liceul „Andrei Șaguna” până în anul 1944.[1] În această ultimă perioadă a mai funcționat ca diacon (1912) și preot (1922) la diferite biserici din Brașov și împrejurimi: Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, Biserica pe Tocile din Brașov, Cetate, biserica din satele Turcheș, Blumăna, Baciu, Dârste.[1] A mai fost iconom stavrofor în 1958 și din anul 1959 a fost arhivist la Arhivele Statului Brașovș și cercetător al istoriei românilor brașoveni. Pe tărâmul publicisticii Candid Mușlea a colaborat la Revista Gazeta Transilvaniei, Telegraful român, Revista Teologică de la Sibiu, Revista Tribuna din Arad și Revista Țara Bârsei din Brașov.[1]

Scrieri

  • Povestiri pentru copii și tinerime, Brașov, 1912 (în colaborare cu Radu Priscu);
  • Economia casnică, prelucrare din limba maghiară, Brașov, 1914;
  • Cartea soldatului, l - lll, Brașov, 1915 - 1916 (în colaborare cu Victor Braniște și Ioan Brotea);
  • Zece lecțiuni de astronomie, traducere după E. Esclangen (în colaborare cu prof. Stelian Mărculescu), Brașov, 1934 ș.a.
  • Protopopi de altă dată ai Brașovului: Eustație Grid, Brașov, 1933, 20 p. (extras din revista Țara Bârsei);
  • Protopopul Gheorghe Haines, Brașov, 1934 (extras din Țara Bârsei");
  • Protopopul Bratu Baiul (1760-1831) și fiul său Nicolae („Cuconu Baiu”, 1782-1855), Brașov, 1936, 87 p. (extras din Țara Bârsei);
  • Protopopul Bartolomeu Baiulescu, Brașov, 1938, 59 p.
  • O dinastie de preoți și protopopi Radu Tempea. Șase generații de preoți și protopopi din aceeași familie, Brașov, 1939, 117 p. (premiată la Academia Română);
  • Biserica Sf. Nicolae din Șcheii-Brașovului, vol. I (1292-1742) și vol. II, Brașov, 1943 - 1946, 427 + 455 p. (vol. III rămas în manuscris);
  • Contribuții la instituția veciniei la românii brașoveni, în Studii și articole de istorie, II, 1957, pp. 317–344.

Referințe