Autostrada A9, numită La Languedocienne (între orașul Orange și nodul rutier cu A61 la Narbonne) și La Catalane (de la A61 până la granița spaniolă), este o autostradă franceză care începe de la bifurcația cu A7 la Orange, în direcția Marsilia (sens Nord-Sud), sau în direcția Lyon (sens Sud-Nord) prin nodul rutier din Orange, pe teritoriul comunei Orange. Se termină la granița cu Spania, la racordul cu autostrada spaniolă AP-7, pe teritoriul comunei Le Perthus, în departamentul Pyrénées-Orientales. Autostrada face parte din drumurile europene E15 și E80.
Autostrada A9 este concesionată companiei Autoroutes du Sud de la France (ASF). Postul de radio Radio Vinci Autoroutes (107.7 FM) funcționează pe A9 în sectorul ASF. A9 face parte din zona EST a rețelei ASF.
Istoric
Proiect
Lucrările la proiectul autostrăzii Languedoc au fost luate în considerare în anii 1960 și au fost realizate pe parcursul a aproape douăzeci de ani, în două etape. Prima etapă, între Orange și Narbonne, a început în 1962 sub denumirea de A9. A doua etapă, între Narbonne și Le Perthus, la granița cu Spania, a început în 1971 sub denumirea de B9. Autostrada a fost complet finalizată și dată în folosință în 1978.
Realizarea
Prima convenție de concesiune cu Société de l'Autoroute de la vallée du Rhône (SAVR) a fost semnată la 21 martie 1966. Această convenție a marcat începutul oficial al lucrărilor pentru construcția autostrăzii, care urma să lege regiunea Languedoc de rețeaua rutieră franceză.
Declarat de utilitate publică[n 1] în 1962, primul tronson, numit centura de ocolire Montpellier, secțiunea Vendargues - Saint-Jean-de-Védas, a fost pus în funcțiune la 18 decembrie 1967. Această secțiune a fost una dintre primele porțiuni ale autostrăzii A9, destinată să îmbunătățească traficul în zona Montpellier[1].
Ultimul tronson, între Narbonne și Perpignan, a fost deschis circulației la 28 mai 1978[2]. Întregul traseu a fost redenumit A9 în 1982.
Amenajările ulterioare
Construită inițial cu 2 benzi pe sens, autostrada A9 a fost extinsă complet la 2x3 benzi între 1987 și 2015, pentru a răspunde nevoilor crescânde de trafic și pentru a îmbunătăți siguranța și fluiditatea circulației.
În urma dezbaterii publice din 2006 privind politica de transport în valea Ronului și arcul languedocian, ministerele implicate (Ecologie, Energie, Dezvoltare Durabilă, Mare) au concluzionat că „lărgirea autostrăzilor A7 și A9 nu este reținută. Un nou punct de evaluare a fost stabilit pentru cinci ani mai târziu.”
În 2010, nodul rutier Béziers-Est (ieșirea nr. 35) a fost desființat în favoarea unui nod rutier cu autostrada A75[3]. În plus, această ieșire a devenit inutilă odată cu crearea ieșirii nr. 64 pe autostrada A7, care servește drept noua ieșire Béziers-Est. Spre deosebire de ieșirea nr. 35 de pe A9, cea de pe A75 este gratuită (doar în sensul Clermont-Ferrand-Béziers, deoarece în celălalt sens șoferii tocmai au plătit ieșirea de pe A9).
În 2016, au avut loc lucrări de reamenajare a intersecției cu autostrada A61 pentru a fluidiza acest important nod rutier. Lucrările urmau să continue până în 2019.
În 2013, au fost lansate lucrările de mutare a autostrăzii în zona orașului Montpellier pentru a separa traficul local de cel de tranzit, cu scopul de a reduce ambuteiajele. O nouă secțiune de 12 km, cu 2x3 benzi, a fost construită între Saint-Jean-de-Védas și Baillargues și a fost deschisă în întregime pe 31 mai 2017. Concesionată către ASF și rezervată traficului de tranzit, această secțiune a preluat denumirea de A9. Traseul acestei autostrăzi a fost coordonat cu linia feroviară pentru ocolirea orașelor Nîmes și Montpellier, pentru a minimiza impactul asupra mediului.
Secțiunea existentă de 23 de kilometri a primit numele de A709 și rămâne concesionată companiei ASF, fiind totodată gratuită. Aceasta asigură un rol de deservire locală pentru aglomerația Montpellier.
Traseu
De la A7 până la ieșirea 43 (secțiune cu taxă în sistem închis, concesionată companiei ASF)
Vârful Canigou[n 3], Linia Cerdagne (numită familiar Trenul Galben)[8][9].
Col du Perthus[n 4] (granița franco-spaniolă), reprezintă de asemenea o limită între autostrăzile A9 și AP7.
Note
^O Declarație de utilitate publică, prescurtată DUP, este o procedură administrativă în dreptul francez care permite realizarea unei operațiuni de amenajare, cum ar fi crearea unei infrastructuri de comunicații, a unei școli sau a unui lot de locuințe, pe terenuri private, expropriindu-le pentru cauză de utilitate publică; aceasta este obținută în urma unei anchete de utilitate publică.
^Creat în 1956, situl nuclear de la Marcoule se află în Franța, în departamentul Gard, pe teritoriul comunelor Chusclan și Codolet, în vecinătatea orașului Bagnols-sur-Cèze. Situl de la Marcoule a fost locul de naștere nu doar pentru aplicațiile industriale și militare ale plutoniului în Franța, ci și pentru producția civilă de electricitate de origine nucleară. Cercetările se concentrează pe ciclul combustibilului nuclear și pe proiectele de reactoare nucleare.
^Vârful Canigou (în catalanăPica del Canigó) este cel mai înalt vârf din partea de est a Munților Pirinei, având o altitudine de 2 785 de metri. Face parte din masivul Canigou, al cărui punct culminant îl reprezintă, și este situat în Conflent, în departamentul francez Pyrénées-Orientales.