Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Cea mai mare parte a crestei principale formează frontiera franco-spaniolă, cu Andorra situată între cele două. Principala excepție este Val d'Aran, care aparține Spaniei, dar se află pe fața nordică a lanțului. Printre alte anomalii orografice se numără Cerdanya și exclava spaniolă Llívia.
În Pirineii Atlantici, înălțimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii Orientali, cu excepția unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă, până la o scădere bruscă în acea parte a lanțului cunoscută sub numele de Albères.
Geologie
Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară depuse în bazine costale în erele paleozoic și mezozoic. Între 100 și 150 milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franța, și cutând sedimentele, care au format acest lanț muntos.
Partea estică a Pirineilor e formată în principal din roci granitice și gnais, în timp ce în vest piscurile granitice sunt însoțite de straturi de calcar. Caracterul masiv al munților vine de la abundența rocilor granitice, rezistente la eroziune.
Peisaje
Caracteristicile definitorii ale peisajelor Pirineilor sunt:
absența lacurilor mari, precum acelea din vârfurile laterale ale Alpilor
numeroase torente montane numite gaves, care formează adesea cascade, depășite în Europa doar de cele scandinave
frecvența cu care capătul superior al unei văi ia forma unui semicerc de culmi abrupte, numit local un cirque.
Cea mai înaltă cascadă se află la Gavarnie (462 m), pe râul Gave de Pau; Cirque de Gavarnie, din aceeași vale, este poate cel mai cunoscut exemplu de cirque.
O caracteristică notabilă este La Brèche de Roland, un gol în linia culmii, creată prin tradiție de Roland.
Resurse naturale
Minereurile metalice din Pirinei nu sunt foare importante, deși au existat mine destul de mari de fier la Vie de Sos în Ariège și la poalele Canigoului în Pyrénées-Orientales. Depozitele de cărbune profitabile sunt situate în principal pe pantele spaniole, în timp ce partea franceză are numeroase depozite de lignit.
Cantitatea de precipitații, incluzând ploaia și zăpada, e mult mai mare în Pirineii Occidentali decât în cei Orientali, lucru care duce la un contrast marcant între cele două secțiuni, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, Pirineilor Orientali le lipsesc ghețarii, cantitatea de zăpadă căzută fiind insuficientă pentru apariția lor. Ghețarii se găsesc pe pantele nordice ale Pirineilor Centrali, și nu coboară, ca cei din Alpi, departe în văi, însă au cea mai mare lungime în direcția lanțului montan. Ei formează, de fapt, o zonă îngustă în apropiere de creasta celor mai înalți munți. Aici, asemenea celorlalte mari lanțuri montane din Europa Centrală, există dovezi ale unei întinderi mult mai mari a ghețarilor în era glaciară.