PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Ștefan Foriș

Nume la naștere	Fóris István
Născut	9 mai, 1892 Tărlungeni, România
Decedat	1946, (54 de ani) București, România
Cauza decesului	pedeapsa cu moartea
Părinți	István Fóris și Anna Kocsis
Căsătorit cu	Victoria Sârbu
Cetățenie	România Ungaria
Etnie	maghiară
Ocupație	jurnalist politician
Limbi vorbite	limba română limba maghiară
Secretar general al PCR
În funcție 1940 – 1944
Precedat de	Boris Ștefanov
Succedat de	Gheorghe Gheorghiu-Dej

Partid politic	Partidul Comuniștilor din Ungaria Partidul Comunist din România
Alma mater	Facultatea de Matematică-Fizică a Universitații din Budapesta
Profesie	politician comunist, jurnalism
Modifică date / text

Ștefan Foriș (n. maghiară Fóris István 9 mai, 1892, Tărlungeni, Brașov – d. 1946, București; pseudonim: Marius) a fost un activist și jurnalist comunist român și maghiar de origine ceangăiască de Țara Bârsei^[1]^[2] din România și Ungaria. În perioada 1940-1944 a fost secretarul general al PCdR.

Biografie

Părinții săi au fost István Fóris și Anna Kocsis. Familia era înstărită și poseda o fabrică de cărămizi și țigle. Școala elementară a absolvit-o în Tărlungeni, după care a urmat liceul comercial din Brașov. Foriș a fost combatant voluntar în Primul Război Mondial. După război a aderat la Partidul Comuniștilor din Ungaria și a activat în cadrul regimului Republicii Sovietice Ungare.

În 1919 s-a reîntors la Brașov. În 1921 a aderat la nou înființatul Partid Comunist Român (care în 1924 a fost interzis). A fost redactor la două gazete de stânga. În 1928 tribunalul militar din Cluj l-a condamnat la zece ani închisoare, însă Foriș s-a refugiat în URSS. Un timp a locuit la Moscova, apoi la Viena și Berlin. S-a întors în România în 1930 și o parte din pedeapsă a ispășit-o în detenție între anii 1931-1935.

Foriș a fost unul dintre liderii de facto ai comuniștilor rămași în România, conducând mișcarea în ilegalitate alături de viitoarea sa soție, Victoria Sârbu, și de evreul Remus Kofler.^[3] A fost înlăturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregătirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste și antiantonesciene). A fost arestat la 9 iunie 1945. A fost acuzat de trădare (colaboraționism cu Siguranța în anii războiului) de trei membri ai secretariatului PCdR - Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Gavrilă Birtaș (secretar de partid al regiunii Oradea).^[4] Foriș a fost ucis în 1946 cu lovituri de rangă aplicate de Gheorghe Pintilie (Pantiușa Bodnarenko), în complicitate cu șoferul său D. Neciu.^[5] Pintilie-Bodnarenko și agenți ai Siguranței din Oradea au fost implicați și în asasinarea mamei (în vârstă de 70 de ani) lui Foriș, pe care au înecat-o în Criș.

Foriș a fost reabilitat de Ceaușescu în 1968. Ancheta din același an a stabilit oficial că mama lui Foriș ar fi murit de moarte naturală, dar că gazdele sale, soții Fogel, i-ar fi aruncat cadavrul în Criș.^[6] S-a mai stabilit de asemenea că decizia asasinării lui Foriș fusese luată de Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Ana Pauker și alți demnitari ai PCR.^[4]

Ștefan Foriș a trăit un timp cu evreica basarabeancă Tatiana, fostă logodnică, care s-a căsătorit ulterior cu generalul rus Iakov Bulan. Tatiana Bulan a reușit să dețină funcția de Viceministru al Învățământului și a fost decorată cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Ea s-a pensionat ca director al Academiei de partid Ștefan Gheorghiu. Ștefan Foriș s-a căsătorit cu Victoria Sârbu. Victoria Sîrbu-Foriș după moartea soțului a fost condamnată cu închisoarea și fiica lor, din cauza experiențelor prin care a trecut, a fost traumatizată psihic pe viață. A primit o pensie specială până în anul 1987 când a decedat^[7]. Victoria Foriș a fost reabilitată ulterior, ea devenind o activistă de rang inferior.^[8]

Note

^ Hilda Hencz; Bucureștiul maghiar, scurtă istorie a maghiarilor din București de la începuturi până în prezent, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, pag. 185 ISBN 978-973-8369-97-9
^ ro Raportul CNSAS Membrii Comitetului Central al PCR, pag. 6 Aici este menționat a fi doar de origine maghiară.
^ Cioroianu, p. 48
^ ^a ^b Cristina Diac (30 august 2006), „Comunism - "Adevarul istoric?"”, Jurnalul Național, accesat în 3 ianuarie 2014
^ Raport final - Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România, p. 45-46
^ Cristina Diac (30 august 2006), „Membrii de familie și puținii colaboratori”, Jurnalul Național, accesat în 3 ianuarie 2014
^ Vlad Robert Lutic - În căutarea familiei pierdute, ed. ePublishers, București, 2020
^ Adrian Criș, bihoreanul.ro, 16 decembrie 2006 (Web Archive). „Ucis de partid”. Arhivat din original în 3 ianuarie 2014. Accesat în 4 martie 2020.

Bibliografie

Cioroianu, A; Pe umerii lui Marx: o introducere în istoria comunismului românesc, București, Editura Curtea Veche, 2007;
Tismăneanu, V; Raport final - Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România Arhivat în 24 septembrie 2009, la Wayback Machine.;
Dan Cătănuș, Ioan Chiper (editori), Cazul Ștefan Foriș. Lupta pentru putere în PCR de la Gheorghiu-Dej la Ceaușescu, Editura Vremea, București, 1999.