Xerocomellus rubellus (Julius Vincenz von Krombholz, 1836 ex Josef Šutara, 2008), sau actual Hortiboletus rubellus (Julius Vincenz von Krombholz, 1836 ex Simonini, Vizzini & Gelardi, 2015),[1][2]sin.Boletus rubellus (Julius Vincenz von Krombholz, 1836), Xerocomus rubellus (Lucien Quélet, 1896), cunoscut în popor sub numele burete de stejar respectiv bureți de stejar,[3] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Xerocomellus. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile de arbori). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă aproape mereu în grupuri și șiruri, în păduri de foioase prin luminișuri ierboase pe lângă stejari, câteodată și tei, chiar și în parcuri, începând în iunie până în octombrie (noiembrie).[4][5]
Pălăria: are un diametru de 5-10 cm, este destul de cărnoasă, inițial semisferică cu bordură răsfrântă în jos, apoi convexă, la bătrânețe plană cu marginea ondulată și răsfrântă în sus. Cuticula este în tinerețe catifelată și nelucioasă, în vârstă adesea unsuroasă, pe vreme uscată deseori crăpată, coloritul de obicei de un roșu ca căpșunii până roșu ca zmeura, decolorând cu avansarea în maturitate spre slab gri-maroniu sau slab ocru.
Tuburile și porii: sporiferele sunt relativ lungi, aderente la picior, devenind cu vârsta bombate, la început lucios galben-aurii, apoi de un verzui-măsliniu. Porii de aceiași culoare sunt destul de largi și neregulat unghiulari care o schimbă la leziune în albăstrui sau albastru-verzui.
Piciorul: are o înălțime de 5-10 (12) cm și o lățime de 0,8-1,8 cm, este cilindric, deseori curbat, subțiat la bază, plin, cu fond galben care este acoperit de mici pete sau dungi roșii longitudinale. La atingere, tija se decolorează slab albastru.
Carnea: este în pălărie cărnoasă, inițial tare, dar repede moale, cea a piciorului fiind mai dură, coloritul fiind albicios până alb-gălbui. În cazul tăierii se colorează ușor gri-albăstrui. Mirosul este fructuos, gustul fiind plăcut, ușor acrișor.
Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali-fuziformi cu o mărime de 7,5-13 (17) x 3,5-6 microni. Pulberea lor este deschis măslinie.[4][5]
Reacții chimice: Cuticula și coaja piciorului se colorează cu acid sulfuric mai intensiv roșu, decolorând după scurt timp, iar tuburile, porii și carnea portocaliu, cuticula cuanilină roșu, cu Clorură de fier (III) negru-măsliniu, toată ciuperca cu Hidroxid de potasiu maroniu, carnea cu sulfat de fier ușor gri-verzui și cu tinctură de Guaiacum de asemenea.[6]
Acest burete este destul de gustos. Deși ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. La exemplare mai bătrâne îndepărtați porii precum piciorul.
Atenție! Consumul hribului de mușchi infectat cu ciuperca de mucegai Hypomyces chrysospermus (mucegaiul hribului) provoacă intoxicații serioase! Infestarea începe mereu în domeniul porilor.
^ abBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 524-525, ISBN 3-405-12116-7
^ abHans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 66-67, ISBN 978-3-440-14530-2
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 38, ISBN 3-85502-0450
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 434-435, ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515 - 2, ISBN 3-405-12116-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 492-493, ISBN 3-405-11774-7
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 28, ISBN 3-85502-0450
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 26, ISBN 3-85502-0450
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 518-519, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 492-493, ISBN 3-405-12116-7
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 293, ISBN 3-85502-0450
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 508-509, ISBN 3-405-11774-7
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 83-85, ISBN 3-426-00312-0
(Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. 941
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967
Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, ISBN 3-426-00312-0
_Qu%C3%A9let_171326.jpg)
.jpg)
_Fr_228140_228141_crop.jpg)
_Contu_309289.jpg)
