După susținerea bacalaureatului în 1970, a studiat la Clujfizica, germanistica și anglistica, absolvind în 1975, cu o lucrare de diplomă despre lucrările timpurii ale lui Paul Celan. În timpul studenției lucra ca redactor la secțiunea în limba germană a revistei Echinox.[7]
A lucrat apoi ca profesor de germană și engleză la un liceu din București. Din 1976 până în 1982 a fost lector pentru literatură germană pentru copii la Editura Ion Creangă.
Werner Söllner a formulat succint poziția scriitorilor germani de pe vremea comunismului:
Am fost de părere că există o literatură germană din România care își procură subiectele din lumea înconjurătoare, în care ea prinde ființă, și încearcă să trateze aceste subiecte într-o limbă care a luat ființă în altă parte și este limba altei țări, dar, în același timp, o limbă amprentată într-un fel ce ne îndreptățeste să spunem: «Asta este limba noastră, asta este literatura noastră». [1][nefuncțională]
În anul 1982 a emigrat în Germania, unde s-a stabilit la Frankfurt pe Main. În 1993 a ținut cursul de poetică la Universitatea Johann Wolfgang Goethe, în 1995 pe cel din Köln și Düsseldorf, din 1997 a devenit profesor vizitator la Dartmouth College și la Oberlin College. Din 2002 conduce Forumul Literar din landul Hessa(Hessisches Literaturforum) din turnul Mouson (Mousonturm) din Frankfurt pe Main.
Ca poet, Werner Söllner a fost puternic influențat de opera lui Paul Celan, dar și de Hölderlin, Rilke și alții. Chiar și după emigrarea în Germania amintirile ținuturilor natale din Transilvania și-au pus cu tărie amprenta pe lirica sa, cu accente întunecate și melancolice.
Documente scoase recent la lumină indică faptul că de la începutul anilor '70 până la mijlocul anilor '70, Werner Söllner a fost colaborator al Securității cu numele de cod "Walter", ocazie cu care a comunicat Securității informații despre o serie de scriitori de limbă germană ca Herta Müller, Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer, Gerhardt Csejka, William Totok și Klaus Hensel. Werner Söllner nu a negat această colaborare, dar a susținut că informațiile comunicate de el nu erau incriminatoare, ba chiar, ca în cazul germanistului Michael Markel, din Cluj, prin datele comunicate l-a dezincriminat în mai multe ocazii.[8]
El a fost racolat de Securitate încă înainte de a absolvi filologia, sub amenințarea cu exmatricularea din facultate în cazul unui refuz de colaborare. Astfel, împotriva voinței sale, el a devenit informator neoficial al Securității între anii 1971 și 1974.[9]
Colaborarea cu Securitatea a început prin faptul că i s-a cerut să traducă în română și să explice propriile texte. Ulterior, Securitatea i-a cerut să traducă în română și să interpreteze și sensul lucrărilor în versuri sau proză ale celorlați scriitori de limbă germană.[10]
În urma deconspirării sale în Germania, Werner Söllner a renunțat la funcția de director al Forumului Literar din landul Hessa.[11]
Diana Schuster: Die Banater Autorengruppe: Selbstdarstellung und Rezeption in Rumänien und Deutschland, Konstanz 2004 (în același timp lucrare de doctorat Univ. Iași) ISBN 3-89649-942-4
