Voinea Marinescu (n. ''Marinoff, 31 mai1915, Somovit, Bulgaria – d. 2 septembrie1973, București)[2] a fost un reputat medic chirurg din România, ministru al sănătății și prevederilor sociale în perioada 1954-1966, membru corespondent al Academiei Române (din 1963). Voinea Marinescu a fost membru de partid din septembrie 1944.[3]
Biografie
Voinea Marinescu s-a născut la data de 31 mai1915 în localitatea Somovit (Bulgaria). A absolvit Facultatea de Medicină din București, specializându-se apoi la Institutul de medicină "I.P. Pavlov" din Leningrad (1948-1952) și în clinicile prof. F.C. Uglov și A.N. Bakulov. În anul 1950 a obținut diploma de candidat în științe la același institut.
Reîntors în România, a fost încadrat pe postul de conferențiar universitar la Catedra de chirurgie a IPMSF București (sub conducerea profesorului Nicolae Hortolomei), apoi ca profesor titular la Clinica chirugicală a Spitalului Fundeni (1959-1973).
Prof. Voinea Marinescu a întreprins studii experimentale și clinice în domeniul chirurgiei cardiace și toracice, abordând cu echipe complexe (Dan Setlacec, Gh. G. Litarczec ș.a) operațiile pe cord oprit și deschis; a adus contribuții și în problemele legate de circulația extracorporală. A fost vicepreședinte al celei d-a XII-a Sesiuni a Adunării Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
În perioada 10 iunie 1954 - 18 august 1966, prof. dr. Voinea Marinescu a deținut funcția de ministruArhivat în , la Wayback Machine. al sănătății și prevederilor sociale în guvernele din România. În anul 1963, a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române.
A făcut specializări în chirurgie toracică la Institutul de Medicină „Pavlov“ și la clinici din Saint Petersburg, obținând titlul de specialist în chirurgie toracică și candidat în științe medicale (1949–1952).
Decorații
Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[4]
Ordinul 23 August clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[5]
Resuscitarea respiratorie și cardiacă (Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1963) - în colaborare cu Gh. Litarczek, Dan Setlacec și B. Fotiade
Circulația extracorporeală și hipotermia profundă (Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1962) - în colaborare cu Gh. Litarczek, B. Fotiade, Stela Carnaru și Marian Ionescu
Catecolaminele: Biologie; Patologie (Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1965) - în colaborare cu Exacustodian Păușescu și Marian Ionescu
Biologia transplantării țesuturilor și organelor (Ed. Medicală, 1967) - în colaborare cu Exacustodian Păușescu și Florica Negrea
Parazitoze ale sistemului nervos (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981) - în colaborare cu Constantin Arseni, A. V. Ciurea, Adrian Cristescu și Lenke Horvath
Bibliografie
Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)
^Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 13.