Sergiu Nicolaescu afirma în volumul său de memorii că Ecaterina Teodoroiu a locuit în timpul Primului Război Mondial în casa părinților mamei lui din Târgu Jiu.[1][2][3] Mama sa, Sevastița Cambrea (1903-1980), a cunoscut-o foarte bine pe tânăra eroină.[4] Ambii săi părinți au fost cercetași în Primul Război Mondial.[3]
Filmările au avut loc în vara anului 1997. În timp ce filma pe poligonul de la Mihai Bravu, Nicolaescu a primit o adresă de la Mircea Daneliuc, directorul general al societății Rofilm, prin care era anunțat că filmările vor fi întrerupte. A doua zi, conducerea studioului de la Buftea a oprit echipa de filmare să se deplaseze la poligon. Având un termen fixat de finalizare, Nicolaescu s-a dus la Radu Gabrea, președintele Centrului Național al Cinematografiei (C.N.C.) și i-a prezentat situația apărută, dar Gabrea i-a cerut să dea o declarație scrisă că va finaliza filmările la termenul fixat, în caz contrar urmând să răspundă cu averea personală pentru sumele alocate de CNC. Presat de timp, regizorul a intervenit în Parlament și a obținut alocarea de la bugetul statului a unei sume de bani pentru continuarea filmărilor. În plus, Banca Națională a României și Bancorex au oferit sponsorizări. Nicolaescu a adus o echipă de filmare din Republica Moldova, cu grup electrogen, electricieni, mecanici de cameră, șarfeur și travlingiști, cu care a continuat și finalizat filmările.[5]
Note
^Viorel Domenico, „Filmul artistic rămâne pentru generațiile viitoare un document istoric”, în Almanahul Oștirii '88, Ed. Ministerului Apărării Naționale, București, 1988, p. 227. Convorbire cu regizorul Sergiu Nicolaescu.
^Sergiu Nicolaescu - „Viață, destin și film” (ediția a II-a revizuită, Ed. Universitară, București, 2011), p. 159.
^ abCristian Luis Vasilescu, Până la capăt! Contribuții ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia națională, Ed. Universitară, București, 2011, p. 26, 35.