După terminarea studiilor secundare la Lugoj și Arad, și după ce o vreme a fost notar la Jadani în județul Timiș, activitatea acestuia a fost orientată în special spre munca publicistică pe care a întreprins-o.[1] În acest sens, a înființat sau a fost redactor al mai multor publicații de-a lungul vieții sale: în 1885 înființează la Timișoara foaia Timișană, apoi a fost redactor șef la Tribuna din Sibiu, iar în perioada 1900-1917 a fost director al Telegrafului român. A colaborat la Familia din Oradea, Amicul familiei din Gherla, Aurora română din Cernăuți, la Luminătorul și Dreptatea din Timișoara.[1] În perioada Consiliului Dirigent al Transilvaniei a fost redactor al Gazetei oficiale a Transilvaniei. A deținut și funcția de președinte al secției de istorie a „Astrei” (1911-1941).[1]
„Cartea de Aur”
Pe lângă activitatea publicistică pe care a întreprins-o, T.V. Păcățian a publicat și o lucrare în 8 volume care i-a cauzat inculparea mai mult procese de presă intentate de către autoritățile statului ungar: Cartea de Aur, sau luptele politice ale românilor din Transilvania și Ungaria. În urma publicării primului volum din lucrare a fost condamnat la 8 luni de temniță de stat și amendă.[2] Cu toate acestea, munca sa a continuat, iar în 1904 a apărut volumul al doilea, până în 1913 au mai apărut succesiv alte cinci volume, iar în 1915 cel de al al VIII-lea, care trata activitatea politică a românilor din Transilvania și Ungaria până în 1910.[2]Cartea de Aur este folosită și astăzi de istoricii perioadei moderne deoarece este o colecție importantă de surse primare.
Premii și onoruri
Pentru munca sa a fost premiat de două ori de către Academia Română: în 1904 primește Premiul Adamachi, iar în 1929, în urma susținerii de către Ioan Lupaș și Andrei Rădulescu, i-a fost acordat premiul Dr. A. Cosma în valoare de 100.000 lei pentru volumul al VIII-lea al Cărții de Aur.
Opere
Flori de toamnă, Timișoara, 1882;
Cadastra și modul introducerii sale în România, Sibiu, 1895.
Lupta pentru drept, după Ihering, București, 1898.
Libertatea după John Stuart Mill, Sibiu, 1899.
Principiile politice, după F. de Holtzendorf, 1899.
Sâmbăta morților, dramă din popor, după Rauph, 1900.
Cartea de aur sau luptele naționale ale românilor de sub coroana ungară, vol. 1-8, Sibiu, 1902-1915.
Jertfele românilor din Ardeal în războiul mondial, Sibiu, 1923.
Note
^ abcȘtefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura Științifică și Enciclopedică. p. 255.
^ abMoga, I. (). „Teodor V. Păcățian”. În Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaș (coord.). Anuarul Institutului de Istorie Națională. Sibiu: Tipografia Cartea Românească din Cluj. p. 537.
