Victor Eremita[1] A Judge William Johannes de silentio Constantine Constantius Young Man Vigilius Haufniensis[1] Nicolaus Notabene[1] Hilarius Bookbinder Johannes Climacus[1] Inter et Inter H.H. Anti-Climacus[1] B Johannes de Silentio[1] Constantin Constantius[1] P. CH. Kierkegaard[1]
Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități nule ale Bisericii Naționale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viață al oamenilor, accentul căzând pe prioritatea realității umane concrete în detrimentul gândirii abstracte, subliniind, în același timp, importanța alegerii și a devotamentului individual. Opera sa teologică se axează pe etica creștină și instituția Bisericii. Opera sa în domeniul psihologiei explorează emoțiile și sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viață.
Făcând parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile socratice, primele opere ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse personaje pseudonime, fiecare prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El desemnează pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, care uneori se pot întinde pe parcursul mai multor cărți, între timp Kierkegaard, sau un alt pseudonim, criticând respectiva poziție. Astfel, sarcina descoperirii semnificației operelor sale este lăsată în grija cititorului, deoarece "această sarcină trebuie să fie astfel încât ea să fie dificilă, deoarece numai ceea ce e dificil inspiră inimile nobile". Ulterior, specialiștii l-au interpretat pe Kierkegaard în mod diferit, printre care, drept un existențialist, neo-ortodoxist, postmodernist, umanist și individualist. Traversând granițele filosofiei, ale teologiei, psihologiei și literaturii, el este o figură influentă în gândirea contemporană.
Se naște la 5 mai1813, în Copenhaga, ca al șaptelea fiu al lui Michael Pedersen Kierkegaard și al Anei Sorensdatter Lund. Copilăria sa stă sub semnul pietismului auster și melancoliei tatălui. Tatăl său, un om profund religios și obsedat de sentimentul păcatului, a influențat dezvoltarea tânărului Soeren în direcția unei melancolii religioase și a unei imaginații fastidioase. Studiază teologia intre anii 1830 și 1840 la Universitatea din Copenhaga, susținându-și dizertația finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În același an, se logodește cu tânăra Regine Olsen, în vârstă de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna.
Renunță la intenția de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precădere filosofiei, și pleacă la Berlin, pentru a audia cursurile lui Schelling. Reîntors la Copenhaga, începe să publice articole, pamflete, aforisme și parabole cu caracter filosofic și religios, criticând suficiența clerului protestant danez.
Debutează editorial încă din 1838 cu lucrarea Af en endnu levendes Papirer ("Din hârtiile cuiva încă în viață"), o analiza critică necruțătoare a romanului Kun en Spillemand ("Un biet scripcar") al lui Hans Christian Andersen. Începând cu anul 1843, gânditorul danez își intensifică activitatea prin publicarea unor lucrări, al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie și chiar predici creștine. Cele aproape 40 de titluri apărute antum, semnate cu pseudonim ori cu propriul nume, tematizează primatul individului concret, istoric și contingent asupra oricărei realități depersonalizante și imposibilitatea înglobării fenomenului vital în categorii abstracte și exhaustiv explicative. Va publica și o serie de texte, de pamflete extrem de acide, in care atacă deschis și demască păgânismul și ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor săi.
În 1855 editează revista "Øieblikket" ("Clipa"), dar la începutul lunii octombrie 1855 suferă o apoplexie cerebrală și moare la 11 noiembrie1855 într-un spital din Copenhaga. Opera sa a exercitat o influență considerabilă, mai ales după primul război mondial, fiind o sursă de inspirație pentru teologia dialectică, existențialismul filozofic și creștin și chiar asupra psihologiei moderne.
Filosofia alegerii și disperării
Soeren Kierkegaard - Desen de H.P. Hansen, 1854
Gândirea și stilul de viață a lui Kierkegaard reflectă drama vieții filosofului, chinuit de paradoxul sfâșierii între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar care i se refuză. Disperarea la Kierkegared nu este agonie, ci pierderea individului. Omul trebuie să-și aleagă, respectiv să-și determine destinul, lăsat singur, fără speranță, în haosul existenței. În fața dilemei "Ori, ori" (Enten - Eller, 1843), pentru a ieși din plictiseala existenței, pendulează între un hedonism rafinat și o disperare fără mijloace de consolare.
Adevăruri subiective
Kierkegaard distinge între cunoaștere, care e obiectivă și convingere religioasă, care e subiectivă.[14]
În sensul lui Kierkegaard, tezele pur teologice sunt adevăruri subiective și nu pot fi nici infirmate, nici confirmate de știință, adică de cunoașterea obiectivă.[15] De aceea, pentru el a opta pentru sau contra unui anumit adevăr subiectiv este o alegere pur arbitrară.[15] Trecerea de la cunoașterea obiectivă la credința religioasă este numită de Kierkegaard salt al credinței, deoarece este vorba de acceptarea subiectivă a unor teze care nu pot fi justificate rațional.[15] Credința creștină este pentru el rezultatul făgașului pe care îl împing pe subiect astfel de alegeri care nu au și nu pot avea temei rațional (în sensul că rațiunea nu este nici pentru și nici contra lor).[15] Din punct de vedere obiectiv, tezele pur teologice nu sunt nici adevărate, nici false.[15] Unele teze care nu sunt pur teologice, ci sunt falsificabile, au fost confirmate științific (de ex. faptul că Isus a existat în mod real[16]) sau infirmate științific (de ex. viziunea lui Eusebiu din Cezareea că biserica creștină primară a avut o unitate de monolit bazată pe adevărul care a purces de la apostoli[17]).
În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una târzie, operele sale au început să circule abia în perioada interbelică, în limbile franceză, italiană sau engleză și i-au influențat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian, Max Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae BrebanDon Juan și Pândă și seducție au repus în circulație multe dintre ideile din Jurnalul seducătorului, emise de Kierkegaard.
Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începând cu anii 1990.
Opere filosofice selective
Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie cu referință permanentă la Socrate), 1841
Indøvelse i Christendom (Inițiere în creștinism), 1850
Opere filosofice selective traduse în limba română
Școala creștinismului, traducere de Mircea Ivănescu, București, Editura Adonai, 1991
Jurnalul seducătorului, traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Scripta, 1992
Legitimitatea estetică a căsătoriei, traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 1996
Diapsalmata. Jurnalul seducătorului, traducere de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris & Universal Dalsi, 1997
Banchetul (in vino veritas), traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Universal Dalsi, 1997
Scrisoare către un prieten, traducere din limba daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 1997
Scrieri, I, Conceptul de anxietate, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timișoara, Editura Amarcord, 1998
Scrieri, II, Fărâme filosofice, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timișoara, Editura Amarcord, 1999
Scrieri, III, Repetarea, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timișoara, Editura Amarcord, 2000
Boala de moarte, traducere din limba germană de Mădălina Diaconu, București, Editura Humanitas, 1999; 2006
Banchetul, traducere de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 2000
Vinovat? Nevinovat?, traducere de Alexandra Jensen si Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 2000
Frică și cutremurare, traducere, cuvânt introductiv, note de Dragoș Popescu, Editura Antaios, Oradea, 2001
Frică și cutremur, traducere din daneză și prefață de Leo Stan, București, Editura Humanitas, 2002
Frică și cutremur. Prefețe, traducere din daneză Adrian Arsinevici, cuvânt înainte de Flemmings Harrits, Sibiu, Editura Honterus, 2007
Opere, I, Din hârtiile unuia încă viu. Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate, traducere din daneză, prefață și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2006
Opere, II /1, Sau-sau. Un fragment de viață editat de Victor Eremita. Partea întâi. Cuprinzând hârtiile lui A, traducere din daneză, introducere și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2008
Opere, II /2, Sau-sau. Un fragment de viață editat de Victor Eremita. Partea a doua. Cuprinzând hârtiile lui B. Scrisori către A, traducere din daneză, introducere și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2009
Opere, III, Discursuri edificatoare (1843-1844). Trei discursuri la ocazii imaginate, traducere din daneză, introducere și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2011
^Ehrman, Bart D. (). „8. Forgeries, Lies, Deceptions, and the Writings of the New Testament. Modern Forgeries, Lies, and Deceptions. The Death Sentence of Jesus Christ.”. Forged: Writing in the Name of God—Why the Bible’s Authors Are Not Who We Think They Are(EPUB)|format= necesită |url= (ajutor) (în engleză) (ed. First Edition. EPub). New York: HarperCollins e-books. p. 285. ISBN978-0-06-207863-6. Arhivat din original la . Accesat în . This does not mean, as is now being claimed with alarming regularity, that Jesus never existed. He certainly existed, as virtually every competent scholar of antiquity, Christian or non-Christian, agrees, based on clear and certain evidence. But as with the vast majority of all persons who lived and died in the first century, he does not appear in the records of the Roman people.
^Ehrman, Bart D. (). Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew. Oxford University Press, USA. pp. 173–176. ISBN0-19-514183-0.
Bibliografie
Grigore Popa, Existență și adevăr la Søren Kierkegaard, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1940; reeditare, Cluj, Editura Dacia, 1998
Jacques Colette, Kierkegaard et la non-philosophie, Paris, Gallimard, „Tél”, 1994
Theodor W. Adorno, Kierkegaard. Construction de l'esthétique, Paris, Payot, 1995
Mădălina Diaconu, Pe marginea abisului: Søren Kierkegaard și nihilismul secolului al XIX-lea, București, Editura Științifică, 1996
Patrick Gardiner, Kierkegaard, traducere de Laurențiu Ștefan-Scarlat, București, Editura Humanitas, 1997
Léon Chestov, Kierkegaard et la philosophie existentielle. Vox clamantis in deserto, traduction de T. Rageot et B. de Schloezer, Paris, Éditions Vrin, „Bibliothèque des textes philosophiques”, 1998
Charles Le Blanc, Kierkegaard, Paris, Les Belles Lettres, 1998
Gaetano Mollo, Dincolo de angoasă: educația etico-religioasă la Søren Kierkegaard, traducere de Christian Tămaș, Iași, Editura Ars Longa, 2000
Puteți găsi mai multe informații despre Søren Kierkegaard prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
