PROFILPELAJAR.COM

Bart D. Ehrman

Bart D. Ehrman în 2012

Date personale

Născut

5 octombrie 1955 (69 de ani)^[2]^[3]

Lawrence^⁠(d), Kansas, SUA

Cetățenie

Statele Unite ale Americii

Religie

ateism

Ocupație

filolog[*]
cadru didactic universitar[*]
scriitor
teolog[*]

Limbi vorbite

limba engleză^[4]^[5]

Studii ale Noului Testament
sec. XX - XXI

Școală/tradiție

creștinismul evanghelic → agnosticismul, umanismul și ateismul^[1]

Interese principale

autentificarea Noului Testament, istoricitatea lui Iisus, evangheliile pierdute, scrierile creștinismului timpuriu

Influențe	A influențat
creștinismul din perspectiva filozofiei	critica textologică [1] a Noului Testament, agnosticismul

Prezență online

site web oficial

Bart D. Ehrman (n. 5 octombrie 1955, Lawrence^⁠(d), Kansas, SUA) este un cercetător (istoric) american al Noului Testament și critic textolog al creștinismului timpuriu. Funcționează ca profesor și decan al Departamentului de Studii ale Religiei din cadrul Universității Carolina de Nord, Chapel Hill. A scris despre felul în care textele originale ale Noului Testament erau frecvent modificate din diverse motive de către scribi și susține că aceste alterări afectează interpretarea scripturilor. El este ateu agnostic.^[6]

Ehrman scrie despre creștinismul timpuriu folosind termenul proto-ortodox atunci când face referire la tradițiile creștine ce aveau să definească ortodoxia.^[7]^[8] Descrie primele două secole ale erei noastre ca neavând încă o tradiție ortodoxă unificată.^[7]

Cariera

Ehrman a început să studieze Biblia și limbile ei originale la colegiul fundamentalist^[9] en Moody Bible Institute,^[9] absolvind colegiul evanghelic (care era inițial metodist) en Wheaton College din Illinois în 1978 cu un en B.A. în limba engleză. A obținut titlurile de en magister divinitatis (M.Div.) și apoi en philosophiæ doctor (Ph.D.) de la Seminarul Teologic Princeton, unde a studiat sub îndrumarea lui Bruce Metzger, absolvind, în 1985, magna cum laude. În prezent deține funcția de decan al Departamentului de Studii ale Religiei din cadrul en Universității Carolina de Nord, Chapel Hill.

Scrierile lui Ehrman s-au concentrat, în mare parte, pe aspecte diverse ale tezei lui en Walter Bauer, conform căreia, creștinismul a fost întotdeauna diversificat sau s-a aflat mereu în conflicte interne. Ehrman este adesea considerat un deschizător de drumuri în ceea ce privește corelarea istoriei Bisericii cu versiunile textologice ale manuscriselor biblice precum și în crearea de termeni cum ar fi creștinismul proto-ortodox.^[10] În lucrările sale, Ehrman repune în discuție critica textologică; încă de pe vremea Părinților Bisericii, celor declarați eretici (Marcion, de exemplu) li s-au reproșat falsificări ale manuscriselor biblice - Ehrman demonstrează că creștinii proto-ortodocși^[8] și mai apoi copiștii catolici, ortodocși, siriaci și copți au fost cei care „au umblat” la manuscrise, alterând textele pentru a-și promova propriile puncte de vedere.^[7]

În calitate de critic textolog (biblist), Ehrman examinează versiuni diferite ale scripturilor cu scopul de a determina ce spuneau manuscrisele originale.^[7] Spre exemplu, diverse manuscrise antice au finaluri diferite pentru Evanghelia după Marcu (vezi Marcu 16).^[7] Ehrman concluzionează că textele originale sfârșeau cu versetul 16:9 și niciuna din versiunile existente nu este originală.^[7] O metodă utilizată de Ehrman în analiza textului este identificarea modificărilor care ar fi putut servi diverselor motive ale scribilor care copiau manuscrisele.^[7] Dacă unul din manuscrisele unei evanghelii încearcă o apropiere de celelalte evanghelii, minimizează rolul femeilor, îndulcește unele afirmații dure sau combate credințe din afara sferei proto-ortodoxe, Ehrman susține că e foarte probabil ca respectivul exemplar să conțină alterări deliberate din partea scribilor și să nu fie autentic.^[7] Aceste modificări devin evidente prin a compara diferite manuscrise ale unei evanghelii sau epistole, între manuscrisele prin care s-a transmis Noul Testament existând mai multe diferențe decât numărul cuvintelor din același Nou Testament.^[7]

Importanța teologică a studiului științific al Bibliei

Bart Ehrman prezintă importanța textologiei pentru teologi:

Bănuiala mea e că majoritatea studenților care vin în primul an de seminariu teologic nici nu știu la ce să se aștepte de la cursurile cu privire la Biblie. ... Fiecărui student i se cere să urmeze cursuri introductive și apoi avansate în studii biblice. Cei mai mulți studenți se așteaptă ca aceste cursuri să fie predate dintr-o perspectivă pioasă, arătându-le lor, ca viitori pastori, cum să aplice Biblia în viețile oamenilor în predicile lor săptămânale.

Astfel de studenți trebuie să se aștepte la o trezire foarte dură la realitate: seminariile protestante mainline din SUA sunt vestite pentru a nega convingerile dragi ale studenților cu privire la Biblie, chiar dacă aceste convingeri sunt o idee vagă și caldă că Biblia este un ghid minunat pentru credință și practică, care trebuie tratat cu respect și pietate. Aceste seminarii predau studii serioase și profunde de analiză a Bibliei. Ele nu flatează pietatea studenților, ci sunt predate de universitari care sunt la curent cu ceea ce cercetarea de limba germană și de limba engleză a scris despre Biblie în ultimii trei sute de ani.

Abordarea Bibliei din aproape toate seminariile mainline protestante (iar acum și din cele catolice) este ceea ce se numește metoda «critico-istorică». Ea este complet diferită de abordarea «devoțională» a Bibliei care se învață din biserici.^[11]
— Bart D. Ehrman, Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them)

Alte citate

Dacă cineva vrea să susțină că Dumnezeu a inspirat fiecare cuvințel al scripturii, ce rost ar avea asta dacă nu avem cuvintele originare ale scripturii? În anumite locuri, așa cum vom vedea, pur și simplu nu putem fi siguri că am reconstruit cu acuratețe textul original. Este cam greu să știi ce înseamnă cuvintele Bibliei dacă nici măcar nu știm care sunt cuvintele ei!

Aceasta a devenit o problemă pentru viziunea mea asupra inspirației, căci mi-am dat seama că nu ar fi fost mai dificil pentru Dumnezeu să păstreze neștirbite cuvintele scripturii decât i-a fost să le inspire inițial. Dacă el dorea ca poporul său să aibă cuvintele sale, cu siguranță i le-ar fi transmis lui (și poate le-ar fi transmis cuvintele într-o limbă pe care s-o înțeleagă, mai degrabă decât în greacă și ebraică). Faptul că nu avem aceste cuvinte ne arată, gândeam eu, că el nu le-a păstrat pentru noi neștirbite. Iar dacă el nu a produs acest miracol, nu pare să existe niciun motiv de a crede că el a produs miracolul anterior, cel de a inspira aceste cuvinte.^[12]
— Bart D. Ehrman, Misquoting Jesus. The Story Behind Who Changed the Bible and Why.

Mi s-a cerut însă să predau un curs numit «Problema suferinței în tradițiile biblice». M-am bucurat de această șansă deoarece mi s-a părut o cale interesantă de a aborda Biblia: examinând răspunsurile date de diverși autori biblici întrebării de ce există suferință în lume, în special printre oamenii Domnului. Credința mea era și este încă: diverși autori ai Bibliei au avut soluții diferite la întrebarea de ce suferă poporul lui Dumnezeu: unii (cum ar fi profeții) gândeau că suferința provine dintr-o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcat; unii gândeau că suferința vine de la inamicii cosmici ai lui Dumnezeu, care produceau suferința precis pentru că oamenii făceau ceea ce era drept în ochii Domnului; alții gândeau că suferința vine ca un test pentru a vedea dacă oamenii vor rămâne credincioși în ciuda suferinței; alții afirmau că suferința este un mister și că e greșit să ne întrebăm de ce o îngăduie Dumnezeu; iar alții gândeau că lumea aceasta este un dezastru complet și că trebuie «să mâncăm, să bem și să ne veselim» atunci când o putem face. Ș.a.m.d. Mi se părea și mi se pare încă: una din căile de a înțelege vasta diversitate a moștenirii scripturale a evreilor și creștinilor este să înțelegem cum autori diferiți au răspuns la întrebarea fundamentală a suferinței.^[13]
— Bart D. Ehrman, God’s Problem. How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question—Why We Suffer

Bibliografie

en Forgery and Counterforgery: The Use of Literary Deceit in Early Christian Polemics. Oxford University Press, USA. 2012. ISBN 978-0-19-992803-3.
en Forged: Writing in the Name of God—Why the Bible’s Authors Are Not Who We Think They Are (ed. First Edition. EPub Edition.). New York: HarperCollins e-books. 2011. ISBN 978-0-06-207863-6. Arhivat din original la 15 februarie 2012. Accesat în 2 septembrie 2011.
en Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them)]. HarperCollins, USA. 2009. ISBN 0-06-117393-2.
en God's Problem: How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question – Why We Suffer. HarperCollins, USA. 2008. ISBN 0-06-117397-5.
en The Lost Gospel of Judas Iscariot: A New Look at Betrayer and Betrayed. Oxford University Press, USA. 2006. ISBN 0-19-531460-3.

ro Evanghelia pierdută a lui Iuda. Editura Umanitas. 2009. ISBN 973-50-2449-9 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor).

en Peter, Paul, and Mary Magdalene: The Followers of Jesus in History and Legend. Oxford University Press, USA. 2006. ISBN 0-19-530013-0.

ro Petru, Pavel și Maria Magdalena. Ucenicii lui Isus între istorie și legenda. Editura Humanitas. 2011. ISBN 978-973-50-3098-8.

en Misquoting Jesus: The Story Behind Who Changed the Bible and Why. HarperSanFrancisco. 2005. ISBN 0-06-073817-0.

ro Răstălmăcindu-l pe Iisus: Povestea din spatele celor care au schimbat Biblia și de ce au făcut-o. Editura Antet. 2007. ISBN 973-636-221-3.

en Metzger, Bruce M. (2005). The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration. Oxford University Press, USA. ISBN 0-19-516667-1.
en Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine. Oxford University Press, USA. 2004. ISBN 0-19-518140-9.

ro Adevăr și ficțiune în Codul lui Da Vinci. Editura Umanitas. 2005. ISBN 9735009951.

en A Brief Introduction to the New Testament. Oxford University Press, USA. 2004. ISBN 0-19-516123-8.
en Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew. Oxford University Press, USA. 2003. ISBN 0-19-514183-0.
en The New Testament: A Historical Introduction to the Early Christian Writings. Oxford University Press, USA. 2003. ISBN 0-19-515462-2.
en Ehrman, Bart (2003). Christianity in Late Antiquity, 300-450 C.E.: A Reader. Oxford University Press, USA. ISBN 0-19-515461-4.
en The Apostolic Fathers: Volume II. Epistle of Barnabas. Papias and Quadratus. Epistle to Diognetus. The Shepherd of Hermas. Harvard University Press. 2003. ISBN 0-674-99608-9.
en The Apostolic Fathers: Volume I. I Clement. II Clement. Ignatius. Polycarp. Didache. Harvard University Press. 2003. ISBN 0-674-99607-0.
en The New Testament and Other Early Christian Writings: A Reader. Oxford University Press, USA. 2003. ISBN 0-19-515464-9.
en Lost Scriptures: Books that Did Not Make It into the New Testament. Oxford University Press, USA. 2003. ISBN 0-19-514182-2.
en Jesus: Apocalyptic Prophet of the New Millennium. Oxford University Press, USA. 1999. ISBN 0-19-512474-X.
en After the New Testament: A Reader in Early Christianity. Oxford University Press, USA. 1998. ISBN 0-19-511445-0.
en The Orthodox Corruption of Scripture: The Effect of Early Christological Controversies on the Text of the New Testament. Oxford University Press, USA. 1996. ISBN 0-19-510279-7.
en The Text of the New Testament in Contemporary Research: Essays on the Status Quaestionis. Wm. B. Eerdmans Publishing Company. 1995. ISBN 0-80284-824-9.
en Didymus the Blind and the Text of the Gospels (The New Testament in the Greek Fathers; No. 1). Society of Biblical Literature. 1987. ISBN 1-55540-084-1.

Referințe

^ en Bart Ehrman openly Agnostic, Humanist, and Atheist - YouTube
^ Bart D. Ehrman, Babelio
^ „Bart D. Ehrman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 26 aprilie 2014
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Seering, Lauryn (2014). „Bart Erhman”. Freedom From Religion Foundation. Accesat în 7 martie 2022.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ Ehrman, Bart D.. Răstălmăcindu-l pe Iisus: Povestea din spatele celor care au schimbat Biblia și de ce au făcut-o. Editura Antet, 2007. ISBN 973-636-221-3
^ ^a ^b Ortodoxie în sensul tradiției respectată cu vigoare, în perioada proto-ortodoxă neexistând Biserica Ortodoxă, Biserica fiind numită Biserica Catolică în edictul lui Teodosiu I, adică după ce creștinii care au preluat conducerea oficială a creștinismului și-au conturat dogmatica. Vezi și ortodox în DEX Online.
^ ^a ^b „The Bible is our Middle Name”, cf
^ „The Book of Bart” (în engleză). The Washington Post. 5 martie 2006. Accesat în 6 aprilie 2009.
^ Ehrman, Bart (2010). „A Historical Assault on Faith” (PDF). Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them) (în engleză). HarperCollins e-books. pp. 3–4. ISBN 9780061173943. Arhivat din original (PDF) la 25 august 2011. Accesat în 2 mai 2011. My hunch is that the majority of students coming into their first year of seminary training do not know what to expect from courses on the Bible. ... Most students expect these courses to be taught from a more or less pious perspective, showing them how, as future pastors, to take the Bible and make it applicable to people’s lives in their weekly sermons.
Such students are in for a rude awakening. Mainline Protestant seminaries in this country are notorious for challenging students’ cherished beliefs about the Bible—even if these cherished beliefs are simply a warm and fuzzy sense that the Bible is a wonderful guide to faith and practice, to be treated with reverence and piety. These seminaries teach serious, hard-core Bible scholarship. They don’t pander to piety. They are taught by scholars who are familiar with what German- and English-speaking scholarship has been saying about the Bible over the past three hundred years. ...
The approach taken to the Bible in almost all Protestant (and now Catholic) mainline seminaries is what is called the “historical-critical” method. It is completely different from the “devotional” approach to the Bible one learns in church.
^ Ehrman, Bart (2005). „Introduction”. MISQUOTING JESUS. The Story Behind Who Changed the Bible and Why (în engleză) (ed. First Edition). New York: HarperSanFrancisco. p. 11. ISBN 9780060738174. If one wants to insist that God inspired the very words of scripture, what would be the point if we don't have the very words of scripture? In some places, as we will see, we simply cannot be sure that we have reconstructed the original text accurately. It's a bit hard to know what the words of the Bible mean if we don't even know what the words are!
This became a problem for my view of inspiration, for I came to realize that it would have been no more difficult for God to preserve the words of scripture than it would have been for him to inspire them in the first place. If he wanted his people to have his words, surely he would have given them to them (and possibly even given them the words in a language they could understand, rather than Greek and Hebrew). The fact that we don't have the words surely must show, I reasoned, that he did not preserve them for us. And if he didn't perform that miracle, there seemed to be no reason to think that he performed the earlier miracle of inspiring those words. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Ehrman, Bart (2008). „Suffering and a Crisis of Faith”. God’s Problem. How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question—Why We Suffer (în engleză) (ed. Adobe Acrobat eBook Reader). New York: HarperCollins. p. 7. ISBN 9780061578311. But I had been asked to teach a course called “The Problem of Suffering in the Biblical Traditions.” I welcomed the opportunity because it seemed like an interesting way to approach the Bible: examining the responses given by various biblical authors to the question of why there is suffering in the world, in particular among the people of God. It was my belief then, and continues to be my belief now, that different biblical authors had different solutions to the question of why God’s people suffer: some (such as the prophets) thought that suffering came from God as a punishment for sin; some thought that suffering came from God’s cosmic enemies, who inflicted suffering precisely because people tried to do what was right before God; others thought that suffering came as a test to see if people would remain faithful despite suffering; others said that suffering was a mystery and that it was wrong even to question why God allowed it; still others thought that this world is just an inexplicable mess and that we should “eat, drink, and be merry” while we can. And so on. It seemed to me at the time, and seems so now, that one of the ways to see the rich diversity of the scriptural heritage of Jews and Christians was to see how different authors responded to this fundamental question of suffering.