Scaunul filial al Tălmaciului, (germană Filialstuhl Talmesch), a fost o unitate administrativă înființată de către comunitatea sașilor transilvăneni prin reorganizarea domeniului feudal al Tălmaciului existent încă din secolul al XII-lea cu sediul în Tălmaciu. Acesta avea în componența sa teritoriile aparținătoare de satele aflate la intrarea Râului Olt în defileul Oltului și în plus zona de graniță cu Țara Românească, din Munții Făgărașului și Munții Lotrului. Similar cu Scaunul Săliștei, satele scaunului erau localități ce aveau preponderent populație românească și care de-a lungul secolelor au avut o moștenire etnologică, culturală, arhitecturală și istorică unică, ele făcând parte din așa numita Mărginime a Sibiului.^[1]

Începând din 3 februarie 1453, ca urmare a unei diplome de donație către cele Șapte Scaune, acordată de regele Ladislau al V-lea, întregul teritoriu împreună cu toate localitățile din jurul Tălmaciului sunt încorporate și anexate la Pământul crăiesc împreună cu toate drepturile ce decurg din aceasta.

Stema Scaunului filial al Tălmaciului este aceeași cu cea a Scaunului Sibiului și include două spade încrucișate, cu mânerele în partea superioară. Ele reprezintă Jus Gladii Minus (Minor) + Jus Gladii Majus (Maior), dreptul la pedeapsa cu moartea. Potrivit heraldicii, fondul roșu al scutului, împreună cu cele două spade, reprezintă dreptul la pedeapsa capitală.^[2]

• Boița, în germană Ochsendorf, în maghiară Bojca.
• Racovița, în germană Rakovita, în maghiară Oltrakovica.
• Sebeșu de Jos, în germană Unterschebesch/Unterschewisch, în maghiară Oltalsósebes.
• Sebeșu de Sus, în germană Oberschebesch/Oberschewisch, în maghiară Oltfelsősebes.
• Plopi, localitate dispărută
• Tălmaciu, în germană Talmesch, în maghiară Nagytalmács.
• Tălmăcel, în germană Kleintalmesch, în maghiară Kistalmács.
• Turnu Roșu/Porcești, în germană Schweinsdorf/Porkendorf, în maghiară Vöröstorony/Porcsesd.
• domeniul Câmpul Crucii^[3]

Diploma^[4][5] regelui Ungariei, Ladislau al V-lea, din anul 1453, prin care „Scaunul filial al Tălmaciului” a fost încorporat la cele „Șapte Scaune” ale provinciei Cibiniensis și dat în administrarea celor Șapte Juzi, Tălmaciul împreună cu alte șase comune românești componente: Turnu Roșu, Boița, Tălmăcel, Plopi (dispărută de 400 de ani), Sebeșu de Jos și Sebeșu de Sus:

• 
  Dangale pentru vite, 1826

• Rodica Bobeș, Cezara Stratulat, Constantin Barbu - Tălmaciu la răscrucea timpului, Sibiu 2011, ISBN 978-973-0-09517-3

v • d • m Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sibiului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte Scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească” Localități principale Amnaș • Avrig • Bradu • Bungard • Cașolț • Cisnădie • Cristian • Daia • Gura Râului • Gușterița • Hamba • Mohu • Nou • Poplaca • Rășinari • Râu Sadului • Roșia • Rusciori • Săcădate • Sadu • Sibiu • Slimnic • Șelimbăr • Șura Mare • Șura Mică • Turnișor • Veștem • Vurpăr Scaunul filial al Tălmaciului Boița • Racovița • Sebeșu de Jos • Sebeșu de Sus • Tălmaciu • Tălmăcel • Turnu Roșu/Porcești • Plopi (localitate dispărută) Scaunul filial al Săliștei Cacova Sibiului • Galeș • Săliște • Sibiel • Tilișca • Vale Alte domenii Apoș • Bălcaciu • Cârța • Cisnădioara • Cloașterf • Colun • Cornățel • Criț • Feldioara • Jidvei • Meșendorf • Orlat • Rucăr • Ruși • Săcel/Cernovoda • Târnava/Proștea Mare • Târnăvioara/Proștea Mică Sursa 1 împarte Scaunul în localități principale, scaune filiale și alte domenii, iar Sursa 2 nu face precizări. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează localitățile principale, exceptând filialele și alte domenii, listă aparținând lui G.E.Müller. Sursa 3 — diploma regelui Ladislau al V-lea din 1453 care menționeză satul Plopi (vezi aici) ca aparținător Scaunului filial al Tălmaciului.