În anul 2014 a fost pus sub control judiciar – în calitatea sa de expert în patrimoniul tehnic agricol[6], într-o anchetă ce vizează un posibil trafic de locomotive cu abur, de patrimoniu.[7]
Carieră
Director fiind al Muzeului Județean Ialomița, a fost cel care a militat și a reușit chiar în inima grânarului României – Bărăganul, să înființeze un muzeu având ca obiect de activitate agricultura și arheologiaindustrială, iar ca arie de competență întreg teritoriul Romaniei.
[1] Pentru eforturile sale în această direcție, fost decorat în anul 2010 cu „Meritul Cultural” în gradul de ofițer.[8]
În calitatea sa de factor decizional și expert, s-a implicat în activitatea de cercetare, constituire a patrimoniului etnografic și valorificare sa muzeală nu numai pe plan local ci și în alte zone ale României (Fetești, Caransebeș, puncte muzeale sătești), precum și în cercetarea, amenajarea și punerea în valoare a unor zone arheologice (Piua-Petrii, Piscul Crăsani - Ialomița, Budureasca - Vadu Săpat. De asemeni a coordonat sau a sprijinit lucrări de restaurare-conservare a unor biserici - monumente istorice (Sălciva – Zam, Dridu-Snagov, Poiana, Maia), sau alte artefacte de natură religioasă (obiectele de cult, cruci de hotar).[necesită citare]
În decursul anilor, rezultatele cercetărilor sale din Muntenia, Oltenia, Banat și Dobrogea privind etnografia, arhitectura tradițională, istoria exploatațiilor agricole, horticole și viticole și arheologia industrială, s-au regăsit expuse în publicații sau monografii de profil, în principal pe plan național dar și înafara granițelor.[necesită citare]
În anul 2010 – de această dată ca unic autor, a publicat monografia intutulată Viața agrară a Sloboziei : de la Leon Tomșa la Nicolae Ceaușescu.
După pensionare, s-a ocupat de crearea unui muzeu al vinului pe Domeniile Ostrov din Dobrogea.[9]
^Biserica din lemn de cer, Dia Radu, săptămânalul Formula As Nr 834/2008, accesat 13 septembrie 2013
^Ciucă, vini absurde[nefuncțională], Virgil Ștefan Niculescu, 31 iulie 2014, Revista Cultura a Fundaíei Culturale Române Nr. 478, accesat la 13 septembrie 2014