Sorin-Valentin Cîrjan[*][[Sorin-Valentin Cîrjan (primar al Municipiului Râmnicu-Sărat din 2016. A absolvit Universitatea de Petrol și Gaze și Facultatea de Educație Fizică și Sport. A fost viceprimar al Municipiului Râmnicu-Sărat 2008-2016, ulterior devenind primar. Este căsătorit și are 2 c)|]][1] (PSD, )
Râmnicu Sărat este un municipiu în județul Buzău, Muntenia, România. Are o populație de 33.843 de locuitori (potrivit recesământului din 2021). Aflat în extremitatea nordică a județului, orașul a apărut în secolul al XV-lea și a fost în secolele al XIX-lea–al XX-lea reședința județului Râmnicu Sărat.
Geografie
Orașul se află în nordul Munteniei și al județului Buzău, pe malul stâng al râului cu același nume. Este străbătut de șoseaua națională DN2, care îl leagă spre sud de Buzău, Ploiești și București, și spre nord de orașele din Moldova: Focșani, Bacău, Roman, și Suceava. Din acest drum, la Râmnicu Sărat se ramifică DN22, care leagă orașul de Brăila și mai departe (prin trecerea Dunării cu bacul), de orașele dobrogeneTulcea și Constanța. DJ202 (șosea județeană) duce din oraș în aval de-a lungul râului Râmnicu Sărat către localitățile învecinate.
Cea mai veche mențiune documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1474.
La sfârșitul secolului al XIX-lea Râmnicu Sărat era reședința județului cu același nume (începând cu 1862, când aceasta s-a mutat aici de la Focșanii Munteni) și avea o populație de 13.134 de locuitori. Ca unități de învățământ, în oraș funcționau gimnaziul "V. Boerescu", deschis în 1889, precum și 2 școli primare urbane de băieți, 2 de fete, o școală rurală mixtă și două școli private.[2]
Alimentarea cu apă punea probleme, deoarece râul Râmnicul Sărat care curgea pe lângă oraș avea apă sărată, nepotabilă. Apa de băut era adusă prin conducte de la Răducești și era distribuită prin intermediul a 12 cișmele. Din punct de vedere administrativ, orașul era împărțit în trei culori: Roșu (care ocupa centrul vechi, denumit Vatra Orașului), Galben la sud (mahalalele Pităreasca și Erculești) și Albastru la nord (mahalaua Sf. Nicolae).[2]
Dintre cele opt biserici ortodoxe consemnate în Marele Dicționar Geografic al României, cea mai veche era cea legată de prima atestare documentară a orașului, din timpul ocupației moldovenești a Râmnicului în vremea luptelor dintre Ștefan cel Mare și Radu cel Frumos, în 1474. Biserica "Piatra", pe locul căreia se află astăzi Biserica Sf.Parascheva. Cu toate acestea, biserica principală era însă Biserica Adormirea Maicii Domnului, zidită de Constantin Brâncoveanu și spătarul Mihail Cantacuzino în 1697. Alte biserici vechi și importante din oraș erau Biserica „Sfinții Voievozi” - Câța, zidită în 1765, biserica "Robeasca", zidită în 1784 de biv-vel-pitar Asanache Nicolescu, și biserica "Bagdat", zidită de Dumitrașcu Bagdat în 1753 și reparată în 1870 de un strămoș al său, biserică ce întreținea și un spital.[2]
În 1925 orașul Râmnicu Sărat își păstrase statutul de reședință de județ, fiind în același timp și reședința plășii Orașul din cadrul acestuia. Populația sa crescuse la 14.535 de locuitori.[3]
În 1950 județul Râmnicu Sărat s-a desființat, iar orașul a căpătat statut de oraș regional și reședință a raionului Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952), din cadrul regiunii Ploiești.
În 1968 Râmnicu Sărat a pierdut rolul de centru administrativ, fiind inclus în județul Buzău.[4] În anul 1994 orașul Râmnicu Sărat a fost declarat municipiu.[5]
Râmnicu Sărat în Primul Război Mondial
Teatrul orășenesc
Biserica "Adormirea Maicii Domnului"
Gara
Strada Victoriei
Cimitirul evreiesc
Demografie
Componența etnică a municipiului Râmnicu Sărat
Români (74,32%)
Romi (9,33%)
Alte etnii (0,06%)
Necunoscută (16,29%)
Componența confesională a municipiului Râmnicu Sărat
Ortodocși (82,11%)
Alte religii (0,93%)
Necunoscută (16,96%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Râmnicu Sărat se ridică la 29.774 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 33.843 de locuitori.[6] Majoritatea locuitorilor sunt români (74,32%), cu o minoritate de romi (9,33%), iar pentru 16,29% nu se cunoaște apartenența etnică.[7] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,11%), iar pentru 16,96% nu se cunoaște apartenența confesională.[8]
Politică și administrație
Municipiul Râmnicu Sărat este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Sorin-Valentin Cîrjan[*][[Sorin-Valentin Cîrjan (primar al Municipiului Râmnicu-Sărat din 2016. A absolvit Universitatea de Petrol și Gaze și Facultatea de Educație Fizică și Sport. A fost viceprimar al Municipiului Râmnicu-Sărat 2008-2016, ulterior devenind primar. Este căsătorit și are 2 c)|]], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]
Saul Steinberg (1914 - 1999), desenator și grafician american născut în Râmnicu Sărat, faimos pentru lucrările sale publicate în ziarul american The New Yorker.