Suceava este un județ în nordul regiunii istorice și geografice Moldova, estul Maramureșului și nord-estul Transilvaniei din România la granița cu Ucraina, cea mai mare parte a sa fiind constituită din sudulBucovinei. Reședința județului este municipiul Suceava, unul dintre cele mai vechi orașe istorice ale României și una dintre fostele capitale ale Principatului Moldovei. Județul Suceava este al doilea cel mai mare județ al României ca suprafață după Județul Timiș, având o suprafață totală de 8.553 km². De asemenea, județul Suceava este al șaptelea județ ca populației în România cu o populație stabilă de 642.551 locuitori, conform recensământului din 2021 (amânat și efectuat în 2022 din cauza pandemiei de COVID-19 în România), având o densitate a populației de 75 de locuitori pe kilometru pătrat.
Geografie
Două treimi din județ se află în partea sudică a regiunii istorice Bucovina, în timp ce restul include teritorii din vestul Moldovei propriu-zise. În ceea ce privește suprafața totală, județul se întinde pe o suprafață de 8.553 km², al doilea ca mărime după județul Timiș din România.
Principalele cursuri de apă sunt Siretul (între graniță și Lespezi), Suceava, Moldova (cursul superior și mijlociu) și Șomuzul Mare. Principalele lacuri sunt Dragomirna (lac de acumulare), Fălticeni și Horodniceni (iazuri). Principalele vârfuri muntoase sunt varful Omu Suhard (1932m). vf. Pietrosul Bistriței (1791m), vf. Giumalău (1857m) și vf. Rarău (1651m).
Istorie
În actualele sale granițe, județul Suceava a fost înființat în 1968, dar existența sa istorică este mult mai veche: a existat deja, mai mare decât în prezent, în cadrul Moldovei medievale (ținutul Sucevei) între 1359 și 1774, iar apoi, mai mic decât în prezent, în cadrul Regatului României între 1918 și 1947 și al Republicii Populare Române, între 1948 și 1952.
De la jumătatea secolului al XIV-lea, actualul județ Suceava a fost nucleul Principatului Moldovei, având ca reședință orașul Suceava din 1388. Voievodul Ștefan cel Mare și succesorii săi pe tronul Moldovei au construit aici mănăstiri, a căror faimă se datorează conservării excepționale a frescelor nu numai în interior, ci și în exterior: Moldovița, Humor, Sucevița, Arbore, Pătrăuți, Probota, Suceava și Voroneț. Cu frescele lor policrome, aceste mănăstiri reprezintă una dintre comorile culturale ale României moderne și o sursă esențială de venit pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR).[2]
În următoarele patru secole, teritoriul actualului Județ Suceava a făcut parte din Voievodatul Moldovei, vasal al Imperiului Otoman. A căzut frecvent victimă invaziilor străine, la mâna țarilor, cazacilor, polonezilor, rușilor în 1769 și austriecilor în 1774. Tratatul austro-otoman din 4 mai 1775 a permis Imperiului Habsburgic, mai târziu Imperiul Austriac respectiv Austro-Ungaria, să ocupe și să administreze acest teritoriu până în 1918.
În timpul Primului Război Mondial, aici au avut loc mai multe bătălii între armatele austro-ungare, germane și rusești, iar armata rusă a fost în cele din urmă permanent izgonită în 1917, în timpul Revoluției Ruse. La sfârșitul războiului, Austro-Ungaria s-a destrămat, iar regiunea a fost revendicată de români, care au proclamat reunirea ei cu restul teritoriului Moldovei în cadrul noii Românii, fapt oficializat în anul următor prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye din 1919. În acel moment, județul a fost redus la un mic teritoriu în jurul orașului Suceava, corespunzând cu Kreis von Sutschawa (i.e., Județul Suceavei, literalmente în traducere din limba germană) creat de ocupanții austrieci.[3] Ulterior în timpul Regatului României, a fost creat Ținutul Suceava care a existat între 1938 și 1940.
În timpul reformelor teritoriale ale României comuniste, județul Suceava a fost desființat în 1952, iar în 1968 a fost reînființat și extins considerabil. Pe acest teritoriu, lupta rezistenței anticomuniste împotriva dictaturii partidului unic a continuat până în 1954.[4] Județul Suceava și-a recăpătat instituțiile democratice (prefect, consiliu județean ales) după căderea dictaturii comuniste din decembrie 1989.
Demografie
Județul Suceava - evoluția demografică
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Conform recensământului din 2011, populația județului Suceava era de 634.810 locuitori și avea următoarea componență etnică:[5]
Multe localități din Județul Suceava au terminația „ți” (e.g., Rădăuți, Milișăuți, Pătrăuți, etc.). Terminația indică la plural locuitorii unui sat sau oraș. Același tip de terminații se regăsesc și la aromâni, în sudul Balcanilor[7] dar și în Ucraina, în zone la nord sau la sud de Nistru (e.g., Cernăuți, Cudrinți, Miliuți, Biliuți, etc).
Rețeaua de trenuri cu aburi cu ecartament îngust, Mocănița, construită în perioada austriacă, în comuna Moldovița și în alte zone rurale ale județului;
Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie1998. Stema județului Suceava se compune dintr-un scut albastru cu trei piscuri de munte, pe cel din mijloc aflându-se o cruce, totul de aur; crucea este sprijinită de doi lei de argint, limbați roșu, afrontați, sprijinindu-se cu labele inferioare pe câte un pisc și ținând în labele superioare o coroană voievodală de aur. Evocă cadrul natural în care s-a ctitorit cetatea de scaun a voievozilor Moldovei și atestă statornicia organizării statale.
Stema județului Suceava
Stema județului Suceava
Politică și administrație
Palatul Administrativ din Suceava văzut/fotografiat în vara lui 2020, sediul Consiliului Județean Suceava și al Prefecturii Suceava, ridicat între anii 1903–1904 după planurile arhitectului austriac Peter Paul Brang.
Județul Suceava este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri județeni și un președinte de consiliu județean.
Județul este format din 114 unități administrativ-teritoriale: 5 municipii, 11 orașe și 98 de comune.
Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Suceava.
Anca Simona Maierean, din comuna suceveană Comănești, care a devenit prima femeie din România care a zburat cu un avion supersonic militar, de tip MIG 21 Lancer.
Ion Nistor (1876-1962) – istoric, profesor universitar la Universitățile din Viena, Cernăuți și București, rector al Universității din Cernăuți, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaș al Partidului Național Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii și, în final, al Cultelor și Artelor.
Mircea A. Diaconu (n. 2 octombrie 1963, Boroaia, Suceava), critic literar, filolog, profesor universitar român la Universitatea „Ștefan cel Mare” , membru al Uniunii Scriitorilor din România și decan al Facultății de Litere și Științe ale Comunicării al aceleași universiăți.
IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, (n. 12 decembrie 1955, Gheorghițeni, comuna Dorna Arini), Arhiepiscop al Tomisului, Decan al Facultății de Teologie Ortodoxă Constanța, doctor în teologie, profesor universitar, membru corespondent al "Academiei Oamenilor de Știință" din noiembrie 2003, ctitor al Mănăstirii "Acoperământul Maicii Domnului" din Gheorghițeni, comuna Dorna Arini. În decembrie 2002, a primit decorația "Steaua Romaniei in Grad de Cavaler"
^Date valabile strict pentru ceea ce încă reprezenta județul interbelic Suceava atunci, nu județul Suceava de astăzi, cu tot cuprinsul teritorial al acestuia.
^Date valabile strict pentru ceea ce încă reprezenta județul interbelic Suceava atunci, nu județul Suceava de astăzi, cu tot cuprinsul teritorial al acestuia.
^Peter Atanasov, Starea actuală a meglenoromânilor. Meglenoromâna – un idiom pe cale de dispariție. Memoria ethnologica, nr. 52 - 53, iulie - decembrie 2014 ( An XIV ), p. 33
_from_Fortess.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
.jpg)
.JPG)
.JPG)
_from_H%C3%A2rtop.jpg)
